Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepţia cazului cînd acest prejudiciui este rezultatul unei forţe majore, al stării de sănătate a pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării ori funcţionării vehiculului.
Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă.
Răapunderea cărăuşului nu poate fi exlusă sau limitată prin contract.
Limitările în mărimea despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie aprobate de Guvern.
Răspunderea cărăuşului în contract de transport de persoane poare fi divizată în două părţi: răpsunderea pentru vătămarea sănătăţii pasagerului şi pentru cauzarea unui prejudiciu de ordin pur material. De regulă, cărăuşul poartă răpaundere pentu prejudiciul cauzat în toate cazurile, însă legea expres prevede trei situaţii, cînd cărăuşul este exsonerat de răspundere, şi anume:
cînd prejudiciul este rezultatul unei forţe majore (vezi art.606);
al stării de sănătate al pasagerului;
este rezultatul faptei pasagerului.
Prin urmare, în asemena situaţii cauzarea prejudiciului nu ţine de comportamentul cărăuşului, nu a survenit din culpa lui şi acesta nu poartă nici o răpaundere.
Pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care se datorează stării de sănătate a cărăuşului, acesta este obligat să repare prejudiciul cauzat pasagerului. Această regulă se aplică şi în cazul cănd prejudiciul se datorează stării de sănătate a prepuşilor săi (angajaţilor cărăuşului) sau a stării ori funcţionării vehicolului. Din esenţa acestei norme rezultă că cărăuşul poartă răspundere şi în cazul lipsei culpei sale. Cărăului este ţinut să repare şi prejudiciul, care se datorează stării sau funcţionării vehicolului, deoarece cărăuşul este obligat să asigure fucţionarea şi starea normală a unităţii de transport. Această regulă pe deplin corespunde normei generale cu privire la răspunderea pentru prejudicul cauzat de un izvor de pericol sporit (vezi art.1410).
Cărăuşul poartă răpindere pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care rezultă din întîrziere doar în cazul cănd o astfel de răspundere este expres prevăzută în contract sau legislaţie. Cărăuşul este ţinut să repare şi prejudicul cauzta prin acţiunile sale cu intenţie sau din culpa gravă.
Noul Cod civil stipulează o normă tradiţională prin care acordul comun ale părţilor nu poate servi ca temei pentru excluderea sau limitarea răspunderii cărăuşului. Prin urmare, orice condiţie contractuală, care exclude sau limitează răspunderea cărăuşului nu are valoare juridică.
Pentru prejudiciul cauzat de transportul public cărăuşul poartă răspundere faţă de călător în conformitate cu limitările şi mărimea despăgubirilor aprobate de Guvern. Astfel de prevederi sunt stipulate, bunăoară, în Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje din 9 decembrie 1999.
Articolul 989. Răspunderea cărăuşului pentru bagaje
Cărăruşul răpsunde pentru poerderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţate de pasageri, cu excepţia cazului cînd va dovedi forţa majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
Cărăuşul nu răspunde pernsi pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, cu excepţia cazului cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte. Cărăuşul nu este cu atît mai mul răspunzător pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra vinovăţia cărăuşului.
Regula generală pirn care se stabileşte răspunderea cărăuşului pentru bagaje constă în faptul că acesta răspunde pentru piederea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor încredinţate de pasager. Se consideră că bagajul a fost încredinţat cărăuşului din mometnul cînd acest bun a fost transmis cărăuşului, fapt care este confirmat prin eliberare pasagerului a unui document special care poatră denumire de chitanţă sau a unui alt semn, bunăoară a unui jeton cu număr, cotorul căruia se fixeasă pe bagaj (p.33 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje din 9.12.1999).
Mărimea răspunderii cărăuşului nu este stipulată în Codul civil. Prin urmare, în fiecare caz concret este necesar de apelat la actele normative speciale, care reglementează activitatea a diferitor tipuri de transport. Bunăoară, art. 43 al Legii 116/1998 stabileşte, că pentru pierderea bagajelor primite la transport sau lipsa în ele, agenţii transportatori poartă răspundere materială în următoiarele mărimi:
pentu bagajele primite la transport cu valoarea declarată - în mărimea valorii declarate, dacă nu se va dovedi că aceasta nu corespunde valorii lor reale;
pentru bagajele primite la transport fără declalarea valorii lor - în mărimea valorii bagajelor pierdute sau lipsă.
În cazul alterării sau vătămării bagajelor, agentul transportator va compensa suma cu care s-a micşorat.
Din lege rezuntă că cărăuşul este considerat vinovat în toate cazurile de pierdere, distrugere sau deteriorare pînă cînd el nu va dovedi lipsa culpei sale. Cărăuşul nu va purta răspundere numai în cazurile cînd el însuşi va dovedi că pierderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor se datorează forţei majore (art. 606), viciului propriul al bunului sau culpei pasagerului.
Pentru pirderea documentelor, banilor sau altor bunuri de mare valoare cărăuşul, de regulă, nu poartă răspundere. Răspuderea acestuai poate avea loc doar în cazurile cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să-l transporte. În asemenea situaţii este necesar ca această declaraţie sî fie cumva documentată, fapt care va confirma atît valorae documentelor, banilor sau altor bunuri de mare valoare, cît şi răspunderea cărăuşului. În acestă declaraţie pot fi descrise sau enumerate toate bunurile şi alte obiecte pentru care cărăuşul şi-a asumat răspunderea.
Cărăuşul nu poartă răspunder pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub supravegherea pasagerului. În transportul auto de călători şi bagaje, bunăoară, este considerat bagaj de mînă obiectele pasagerului care se permit a fi transportate fără plată în salonul autovehicolului (p.6 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje din 91.12.1999).
Cărăuşul poate purta răspundere pentru pierderea bagajelor de mînă doar într-un singur caz, şi anume, cîmd pasagerul va demonstra vinovăţia cărăuşului pentru pierderea bygajului de mînă. Prin urmare, din esenţa legii rezultă că, referitor la răspunderea cărăuşului pentru pierderea bagajelor de mînă se aplică prezumţia nevinovăţiei acestuia.
Articolul 990. Răspunderea cărăuşului în cazul transpotului succesiv sau combinat de persoane În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care efectuează transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul este răpsunzător, cu expecţia cazului în care, printr-o stipulaţie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane se aplică o regulă specială cu privire la răscpunderea cărăuşului. Această normă constă în faptul că în aceste cazuri, de regulă, răspunderea o poartă cărăuşul care efectua transportul în cursul căruia pasagerului i sa cauzat un prejudicul.
Din această regulă generală legea admite doar o singură excepţie, cînd răspunderea o poartă nu cărăuşul care efectua transportul în cursul căruia pasagerului i s-a cauzat un prejudicul, dar un alt cărăuş care este participant la transportul succesiv sau combinat. Această excepţie poate avea loc doar în cazul cînd în contractul de transport de persoane unul dintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie. Ba mai mult ca atît, această condiţie contractuală trebuie expres stipulată şi, bine înţeles, documentaă respectiv. Această stipulaţie poate fi inclusă însuşi în biletul pasagerului sau documentat în alt mod.
Articolul 991. Răspunderea pasagerului Pasagerul răspunde pentru prejudiciile cauzate cărăuşului prin comportamentul său sau prin natura sau starea bagajelor de mînă, cu excepţia cazului în care prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului.
Pasagerul poartă răspundere faţă de cărăuş penru prejudiciul cauzat acestuia dacă acest prejudicul se datorează:
comportamentului pasagerului;
naturii bagajului de mînă sau ;
stării bagajului de mînă.
Prin urmare, în baza acestei norme pasagerul nu poartă răspundere faţă de cărăuş pentru prejudicul cauzat din virtutea naturii sau stării bagajului transmis cărăuşului şi care nu face parte din bagajul de mînă. În asemenea situaţii, însă, pasagerul poate răspunde faţă de cărăuş în baza normelor cu privire la obligaţiile care se nasc din cauzarea de daune (art. 1398, 1399).
Pasagerul nu poartă răspundere pentru prejudicul cauzat cărăuşului din cauza bagajului de mînă doar în cazul, cînd prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului. Lipsa culpei pasagerului care se manifestă prin acest comportament trebuie să fie probată de însuşi pasager.
Articolul 992. Rezilierea contractului
Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu cauzează întîrzieri. El este obligat să plătească transportatorului despăgubirile cauzate de reziliere.
Dacă devin cunoscute împrejurările în sfera transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie şi care, dacă le cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport, el poate rezilia contractul.
Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de despăgubire.
Noul Cod civil stipulează două tipuri de consecinţe în cazul rezillierii contractului din iniţiativa pasagerului:
cu achitarea cărăuşului despăgubirilor şi;
fără achitarea despăgubirilor. Consecinţele depind de motivul rezilierii.
Regula generală constă în faptul că pasagerul este în drept să rezilieze contractul de transport de călători în orice moment. Legea nu stipulează obligaţia pasagerului de a motiva sau de a prezenta careva probe, care pot servi temei de reziliere a contractului. Unicul impediment legal este faptul că rezilirea să nu cauzeze întîrzieri. Efectul rezilierii în asemena situaţii este obligaţia pasagerului de a plăti cărăuşului despăgubirile cauzate de reziliere. Din esenţa legii rezultă că, cărăuşul este obligat să probeze însuşi faptul existenţei prejudiciului şi mărimea acestuia.
Obligaţia pasagerului de despăgubire a cărăuşului nu poate avea loc în cazul rezilierii contractului din iniţiativa pasagerului cînd acestuia îi devin cunoscute împrejurări în sfera transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie la încheierea contractului şi care, dacă le cunoştea, iar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport. Aceste împrejurări, după cum rezultă din lege, ţin de activitatea trasnportatorului şi nu au un caracter obiect care nu depind de el.
Pasagerul poate cere rezilirea contractului şi atunci cînd după încheierea contractului şi pînă al executzarea lui devine previzibil faptul că vor avea loc întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită la încheierea contractului. Cauza unor asemenea întîrzieri poate fi de ordin subiectiv, care depind de cărăuş, şi de ordin obiectin, care nu depind de el. În aceste cazuri de rezilierea a contractului din iniţiativa pasagerului nu se naşte obligaţia de despăgubire.
Secţiunea a 3-a
TRANSPORTUL DE BUNURI
Articolul 993. Transportul cu cîteva vehicule Dacă vehiculul pe care este încărcat bunul ce se transportă străbate o porţiune de dreum pe mare, pe calea ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului, iar bunul nu este descărcat (transbordat), dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică asupra întregului transport.
Pentru legislaţia naţională norma stipulată în acest articol este absolut nouă. Esenţa acestei norme constă în aplicarea normelor generale ce reglementează transportul de bunuri şi în cazul unui nou tip de transport, şi anume, transportarea unui bun cu cîteva unităţi de transport din diferite tipuri de transporturi fără ca bunul să fie descărcat (transbordat) pe parcursul transportării în ansamblu.
Pentru acest tip de transport sunt catacteristice următoarele particularităţi:
bunul este încărcat pe un vehicul care străbate o porţiune de drum pe mare, pe cale ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului;
pe tot parcursul transportării bunul se află în acelaşi vehicul în care a fost încărcat iniţial şi nu este descărcat (transbordat) pe alt vehicul sau altă unitate de transport.
Aplicarea acestui tip de transport în practică poate avea loc, bunăoară, în cazul cînd bunul este amplasat într-un container, care străbate tot bunul fără a fi descărcat (transbordat).
Articolul 994. Forma contractului de transport
Contractul de transport este contrtact print-ro scrisoare de trăsură (conosament sau alt documetn echivalent).
Lipsa, pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea contractului de transport.
Destinaţia acestei norme este stabilirea regulilor cu privire la forma contractului de transport de bunuri. Regula generală constă în faptul că acest contract trebuie să fie întocmit în formă scrisă. Acest înscris are o denumire specială, care este, de regulă, scrisoarea de trăsură, sau după caz, conosamentul sau alt document echivalent.
Codul civil nu conţine o normă specială care ar stabili rechizitele scrisorii de trăsură, dar aceste date pot fi stabilite în alte acte normative. Bunăoară, în art. 141 al Legii 599/1999 este indicat conţinutul charterului, iar în art. 143 al aceleiaşi legi – datele conosamentulul.
Importanţa scrisorii de trăsură ca formă scrisă a contractului de transport este expres stipulată în art. 1000.
O novaţie foarte importantă pentru legislaţia naţională este norma stipulată în alin.2, unde este indicat că lipsa, pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea contractului de transport. Prin urmare, existenţa acestor circumstanţe nu pot influenţa negativ asupra valabilităţii contractului de transport de mărfuri. Din esenţa legii, însă, rezultă, că scrisoarea de trăsură a fost întocmită la încheierea contractului şi acest fapt este conformat prin alte probe sau nu este negat de părţi. Prezentarea probelor respective va fi necesară doar în cazul unui litigiu.
Articolul 995. Întocmirea scrisorii de trăsură
Scrisoarea de trăsură se întocmeşte de client dacă părţiel nu au convenit altfel.
Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în cel puţin 3 exemplare originale care se semnează de către client şi cărăuş. Primul exemplar se păstrează la cleint, al doilea însoţeşte încărcătura, iar al treilea este remis cărăuşului.
Dacă bunurile sunt încărcare în mai multe vehicule sau dacî este vorba de încărcături diferite feluri ori de încărcături repartizate în diferite locuri, atît cărăuşul, cît şi cleintul poate cere întocmirea unui număr de scrisori de trăsură egal cu numărul vehiculelor utilizate sau cu numărul categoriilor încărcăturilor sau al locurilor de unde se expediază încărcăturile.
Scopul acestei norme este stabilirea obligaţiei părţilor cu privire la întocmirea scrisorii de trăsură şi asigurarea participanţilor la procesul de transport cu documentul primar de bază.
Norma dispozitivă din acest articol stabileşte regula generală prin care întocmirea scrisorii de trăsură ţine de obligaţia clientului. Această regulă rezultă din faptul că iniţiativa încheierii contractului îi revine clientului şi el dispune, în principiu de toate datele care urmează a fi stipulate în scrisoarea de trăsură. Această obligaţie îi revine clientului doar în cazul cînd părţile nu au convenit altfel. Prin urmare, întocmirea scrisorii de trăsură poate efectuată şi de cărăuş sau de alt subiect în baza dispoziţiilor părţilor.
Deoarece numărul minim al participanţilor la contractul de transport este de regulă trei (clientul, cărăuşul şi destinatarul) legea stipulează şi numărul respectiv al exemplarelor originale ale scrisorii de trăsură, care de asemenea este de trei. Fiecare parte contractuală dispune de cîte un exemplar original, iar al treilea exemplar al scrisorii de trăsură însoţeşte încărcătura şi este transmis destinatarului împreună cu marfa respectivă.
Legea admite posibilitatea întocmirii scrisorii de trăsură într-un număr mai mare decît trei. Acest lucru însă, poate avea loc doar la cererea cărăuşului sau a clientului şi numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi anume:
dacă bunurile sunt încărcate în mai multe vehicule sau;
dacă se transportă diferite categorii de încărcături sau;
dacă încărcăturile transportate sunt repartizate în diferite locuri de destinaţie.
În asemenea cazuri poate fi întocmit un număr de scrisori de trăsură egal cu numărul vehiculelor utilizate sau cu numărul categoriilor încărcăturilor sau al locurilor unde se expediază încărcăturile.
Articolul 996. Incorectitudinea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură
Partea răspunde pentru prejudiciile cauzate celeilalte părţi în urma furnizării unor date false ori invomplete pentru scrisoarea de trăsură.
Răspunderea pentru incorectitudinea scrisoarei de trăsură o poartă cel care a întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură.
Destinaţia acestei norme este stabilirea răspunderii părţii contractuale care poartă riscul incorectitudinii datelor înscrise în scrisoarea de trăsură.
Regula generală constă în faptul, că răspunderea pentru incorectitudinea scrisorii de trăsură o poartă partea care a întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură. Această prevedere se aplică în cazul cînd toate datele incluse în scrisoarea de trăsură au parvenit de la însuşi partea contractuală, care a întocmit sau a modificat scrisoarea de trăsură.
Altă situaţie poate avea loc în cazul cînd scrisoarea de trăsură este întocmită în baza datelor proprii a persoanei care întocmeşte acest document şi datelor furnizate de cealaltă parte. În asemenea caz răspunderea pentru prejudiciul cauzat unei părţi o poartă partea care a furnizat unele date false ori incomplete şi care au fost incluse în scrisoarea de trăsură. Riscul incorectitudinii datelor înscrise în scrisoarea de trăsură se aplică şi în cazul cînd acest document a fost întocmit în baza datelor incorecte furnizate numai de o parte contractuală.
Articolul 997. Obligaţia cărăruşului la preluarea încărcăturii
La preluarea încărcăturii, cărăuşul este obligat să verifice:
corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor;
aspectul exterior al încărcăturii şi al ambalajului;
modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul.
Dacă transportatorul nu dispune de mijloace corespunzătoare pentru a verifica datele menţionate la alin.(1), lit.a), va consemna rezervele faţă de starea exterioară sau ambalajul încărcăturii. Rezervele nu-l obligă pe client dacă nu le-a recunoscut expres în scrisoarea de trăsură.
Clientul poate cere cărăuşului să verifice greunatera brută sau calitatea exprimată în alt mod a încărcăturii, precum şi conţinutul coletelor. Cărăuşul are dreputl al compensarea cheltuielilor de verificare. rezultatul verificării se consemnează în scrisoarea de trăsură.
Preluarea încărcături de către cărăuş este o etapă foarte importantă în contratul de transport de mărfuri. Importanţa acestei etape se manifestă prin faptul că de nivelul şi modul de efectuare a obligaţilor contractuale de către cărăuş depinde, în mare măsură, însuşi executarea contractului şi răspunderea părţilor.
Esenţa obligaţiilor contractuale ale cărăuşului la preluarea încărcăturii constă în verificarea circumstanţelor cu privire la starea, calitatea şi cantitatea bunurilor, care urmează a fi transportate şi a ambalajului.
Legea expres stipulează care acţiuni de verificare trebuie să fie efectuate de cărăuş. În primul rînd trebuie să fie verificată identitatea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor prezentate real de către client pentru transportare.
O altă obligaţie a cărăuşului este verificarea vizuală sau în alt mod a aspectului exterior al încărcăturii şi al ambalajului. Scopul acestor acţiuni este de a verifica dacă încărcătura şi ambalajul nu sunt deteriorate, defectate, nu au alte semne care pot avea careva consecinţe negative ulterior pe parcursul transportării.
Nu mai puţin important este şi verificarea modului de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul. Pentru fiecare tip de transport există reguli şi norme tehnice care stipulează cerinţele faţă de modul şi ordinea de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul. Ne respectarea acestor reguli poate avea ca rezultat deteriorarea sau pierderea încărcăturii pe parcursul transportării.
Dacă transportatorul nu dispune de mijloacele corespunzătoare pentru a verificarea corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor, acesta este în drept de a consemna rezervele sale în scrisoarea de trăsură. Legea expres stipulează că aceste rezerve trebuie să fie motivate. De asemenea pot fi consemnate şi rezervele motivate faţă de starea exterioară sau ambalajul încărcăturii.
Clientul în baza normei stipulate în alin. 2 este ţinut să-şi exprime în formă scrisă propria sa poziţie faţă de rezervele consemnate de cărăuş în scrisoarea de trăsură. Aceste rezerve nu au careva rezerve pentru client dacă acesta nu le-a recunoscut expres în scrisoarea de trăsură.
Legea expres stipulează un drept al clientului de a cere de la cărăuş verificarea greutăţii brute sau cantităţii încărcăturii exprimate în alt mod decît cel obişnuit, precum şi conţinutul coletelor. Acest drept poate fi realizat doar cu condiţia că cheltuielile suportate de cărăuş pentru efectuarea acestor verificări vor fi compensate de client. Rezultatul acestor verificări, conform legii, urmează a fi de asemenea consemnate în scrisoare în trăsură.
Articolul 998. Răspunderea clientului pentru ambalaj Clientul răspunde faţă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat, părin ambalarea necorespunzătoare a încărcăturii, personalului căaăuşului, materialului sau instalaţiilor de transport sau altor încărcături, precum şi pentru toate cheltuielile generale de o astfel de ambalare dacă deficienţele nu erau evidente şi dacă nu erau cunoscute de cărăuş la preluare, fără ca acesta să facă rezerve.
Acest articol conţine o normă nouă, care prevede răspunderea clientului faţă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat de ambalaj. Această răspundere poate avea loc doar dacă există condiţiile expres prevăzute de lege, şi anume:
prejudiciul are lor din cauza ambalării necorespunzătoare;
deficienţele nu erau evidente la momentul preluării încărcăturii;
deficienţele nu erau cunoscute de cărăuşi la preluare.
Din aceste considerente cărăuşul nu a făcut careva rezerve la preluarea încărcături. Prin urmare, dacă deficienţele erau evidente sau cărăuşul ştia despre aceasta şi n-a făcut careva rezerve în scrisoarea de trăsură, clientul nu poartă nici o răspundere pentru prejudiciul cauzat de ambalajul necorespunzător.
Legea stipulează de asemenea, subiecţii sau obiectele prejudicierea cărora are ca efect răspunderea clientului. Astfel, răspunderea are loc dacă:
prejudiciul este cauzat personalului cărăuşului sau;
prejudiciul este cauzat materialului sau instalaţiilor de transport sau;
prejudiciul este cauzat altor încărcături;
există alte cheltuieli care au loc din cauza ambalării necorespunzătoare.
Articolul 999. Anexele la scriosarea de trăsură
Clientul să anexeze la scrisoarea de trăsură documentele necesare trecerii prin vamă ori altor operaţiuni similare, anterioare momentului livrării la destinaţie, sau să pună aceste documente la dispoziţia cărăuşului cu toate indicaţiile necesare.
Cărăuşulş nu este obligat să verifice dacă documentele sau indicaţiile sunt corespunzătoare şi suficiente. Clientul răspunde faţă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat prin erori sau prin caracterul incomplet ori fals al documentelor sau al indicaţiilor dacă transportatorul nu poartă o parte din vinovăţie.
Scopul acestei norme este asigurarea documentară a transportării bunurilor prin stipularea obligaţiei clientului de a anexa la scrisoarea de trăsură a documentelor necesare.
La scrisoarea de trăsură clientul trebuie să anexeze, după caz, documentele care sunt necesare pentru:
respectarea regulilor de trecere prin vamă;
respectarea regulilor sanitare;
respectarea regulilor veterinare;
efectuarea altor operaţiuni similare.
Ca alternativă anexării documentelor la scrisoarea de trăsură clientul poate transmite aceste documente direct cărăuşului şi suplimentar să-i dee acestuia indicaţiile necesare cu privire la utilizarea acestor documente.
Riscul incorectităţii acestor documente sau indicaţiilor respective le poată clientul. Această răspundere faţă de cărăuş are loc pentru prejudiciul cauzat prin erori sau prin caracterul incomplet ori fals al documentelor sau al indicaţiilor, dacă transportatorul nu poartă o parte din vinovăţie. Prin urmare, răspunderea clientului poate fi limitată dacă cărăuşul poartă o parte din vinovăţie pentru prejudiciul cauzat.
5. La preluarea documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate direct cărăuşului acesta nu este obligat să verifice dacă documentele sau indicaţiile sunt corespunzătoare şi suficiente. În schimb, cărăuşul poartă riscul pierderii sau utilizării necorespunzătoare a documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate lui. Legea expres stipulează răspunderea cărăuşului pentru aceste fapte. Însă această răspundere a cărăuşului este limitată. După cum este indicat în alin.3 cărăuşul nu trebuie să plătească despăgubiri mai mari decît cele pentru pierderea încărcăturii.
Articolul 1000. Efectele semnării scrisorii de trăsură
Scrisoarea de trăsură semnată de cărăuş serveşte drept dovadă, pîna la prona contrară, a încheierii şi a cuprinsului contractului de transport, precum şi a preluării încărăcturii de către cărăuş.
Dacă scrisoarea de trăsurăă nu cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se prezumă, pînă la proba contrară, că încărcătura şi ambalajul erau la preluare în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.
Scopul acestei norme constă în stabilirea efectelor juridice a semnării scrisorii de trăsură de către cărăuş. Valoarea acestui document ca act juridic se manifestă prin următoarele caracteristici:
serveşte drept probă a încheierii contractului de transport;
stabileşte conţinutul contractului;
confirmă faptul preluării încărcăturii de către cărăuş. Prin aceste caracteristici se manifestă efectele juridice ale scrisorii de trăsură semnate de cărăuş. Toate aceste caracteristici sunt prezumate pînă la momentul cînd, în caz de litigiu, nu vor fi prezentate probe contrare.
În acest articol este stipulată încă o prezumţie. Astfel, dacă scrisoarea de trăsură nu cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se prezumă, că încărcătura şi ambalajul erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură. Sarcina probaţiunii, prin urmare, în caz de litigiu, îi va reveni persoanei cointeresate care va fi obligată să prezinte probele necesare care vor confirma faptul că la preluarea încărcăturii şi ambalajului acestea nu erau în stare corespunzătoare, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor nu corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.
Articolul 1001. Dreptul clientului de a dispune de încărăctură
Clientul are dreptul să dispune de încărăctură. El poate, în special, să ceară cărăuşului să nu transporte încărăctura mai departe, să schimbe locul de livrare sau destinatarul menţionat în scrisoarea de trăsură.
Dreptul prevăzut în prezentul articol la alin.(1) încetează la momentul în care cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este înmînat destinatarului sau cînd acesta îşi valorifică dreptul prevăzut la art.1002, alin (2). Din acest moment, cărăuşul trebuie să se conformeze indicaţiilor destinatarului.
Dreptul de dispoziţie se naşte pentr4u destinatar în momentul întocmirii scrisorii de trăsură în cazul îm care clientul înscrie în scrisoarea de trăsură o notă în acest sens.
Dacă destinatarul, exercitîndu-şi dreptul de dicpoziţie, a dispus livrarea încărăcturii către terţ, acesta din urmă nu are dreptul de a desemna, la rîndul său, un alt destinatar.
Exercitarea dreptului de dispoziţie se subordonează următoarelor reguli:
clientul sau destinatarul menţionat la alin.(3) trebuie, în cazul în care vrea să-şi exercite dreptul la dispoziţie, să prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură, în care se înscriu noile indicaţii date cărăuşului, şi să suporte prejudiciul, inclusiv cheltuielile apărute în seama cărăuşului prin îndeplinirea acestor indicaţii;
îndeplinirea indicaţiilor trebuie să fei posibilă în momentul în care acestea ajung la persoana care urmează să le îndeplinească şi nu trebuie să împiedice activitatea curentă a cărăuşului şi nici să cauzeze pagube altor clienţi sau destinatari;
indicaţiile nu trebuie să ducă la o fragmentare a transportării.
dacă nu poate îndeplini în temeiul alin(5), lit. c) indicaţiile primite, cărăuşul trebuie să încunoştinţeze de îndată pe cel care a dat indicaţiile.
Cărăuşul care nu îndeplineşte indicaţiile date cu respectarea dispoziţiilor din prezentul articokl sau care îndeplineşte asemenea indicaţii fără a cere primul exemplar din scrisoarea de trăsură răspunde faţă de cel în drept pentru prejudiciul cauzat astfel.
Acest articol stipulează un şir de norme şi reguli absolut noi pentru legislaţia naţională cu privire la dreptul clientului şi de a destinatarului de a dispune de încărcătură. Din esenţa legii rezultă regula generală prin care dreptul clientului de dispoziţie asupra încărcăturii ia naştere din momentul transmiterii bunului cărăuşului, fapt conformat prin semnarea scrisorii de trăsură şi pe o perioadă de timp expres prevăzută de lege.
Dreptul de dispoziţie asupra încărcăturii aparţine doar clientului şi destinatarului în limitele stipulate de lege. Acest drept îi aparţine clientului pe tot parcursul transportării, cu careva excepţii, şi se manifestă prin posibilitatea clientului de a stopa transportarea încărcăturii în orice moment, de a schimba locul de destinaţie a încărcăturii sau chiar de a schimba destinatarul menţionata în scrisoarea de trăsură.
Clientul poată să-şi realizeze acest drept doar pe o anumită perioadă de timp şi numai în cazurile prevăzute de lege, şi anume:
pînă în momentul în care cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este înmînat destinatarului sau;
dacă s-a constatat pierderea încărcăturii sau;
dacă încărcătura nu a ajuns la destinaţie în termenul prevăzut la art. 1010. La survenirea acestor circumstanţe se consideră că dreptul clientului de a dispune de încărcătură încetează, iar cărăuşul din acest moment trebuie să se conformeze indicaţiilor destinatarului.
Dreptul destinatarului de a dispune de încărcătură depinde de voinţa clientului. Dacă la întocmirea scrisorii de trăsură clientul a efectuat în acest document o notă specială prin care îi oferă destinatarului dreptul de dispoziţie asupra încărcăturii, ultimul îşi poate realiza acest drept doar în conformitate cu această notă şi din momentul întocmirii scrisorii de trăsură.
După cum deja s-a menţionat dreptul de dispoziţie asupra încărcăturii poate aparţine doar clientului şi destinatarului. Prin urmare, alte persoane nu pot fi împuternicite cu un asemenea drept. Legea expres stipulează că dacă destinatarul, exercitîndu-şi dreptul de dispoziţie, a dispus livrarea încărcăturii către un terţ, acesta din urmă nu are dreptul de a desemna, la rîndul său, un alt destinatar.
Executarea dreptului de dispoziţie asupra încărcăturii poate avea loc doar cu respectarea prevederilor legale, şi anume:
clientul ori destinatarul trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură, în care se înscriu noile indicaţii date cărăuşului, şi să suporte prejudiciul, inclusiv cheltuielile apărute în seama cărăuşului prin îndeplinirea acestor indicaţii;
îndeplinirea indicaţiilor cărăuşului şi destinatarului trebuie să fie posibilă în momentul în care acestea ajung la persoana care urmează să le îndeplinească şi nu trebuie să împiedice activitatea curentă a cărăuşului şi nici să cauzeze pagube altor clienţi sau destinatare;
indicaţiile nu trebuie să ducă la o fragmentare a transportării.
Imposibilitatea îndeplinirii indicaţiilor clientului sau a destinatarului îl obligă pe cărăuş imediat, fără întîrziere, să-l informeze pe cel care a dat indicaţiile respective despre acest fapt.
Legea stipulează două cazuri de răspundere a cărăuşului pentru prejudiciul cauzat clientului sau destinatarului, şi anume:
dacă acest prejudiciul este cauzat în rezultatul neexecutării dispoziţiilor acestuia sau;
dacă prejudiciul este cauzat prin respectarea indicaţiilor clientului sau a destinatarului, dar fără a cere primul exemplar din scrisoarea de trăsură.
Articolul 1002. Drepturile destinatarului la recepţionarea încărcăturii
După se încărcătura ajunge la locul prevăzut pentru livrare, destinatarul are dreptul să ceară cărăuşului, contra unei recipise de primire, cel de-al doilea exemplar al scrisorii de trăsură şi predarea încărăcturii.
Dacă s-a constatat pierderea încărăcturii sau dacă încărăctura nu a ajuns în termenul prevăzut la art.1010, destinatarul poate valorifica în nujme propriu împotriva cărăuşului dreptuirle se decurg din contractul de transport.
Destinatarul care valorifică drepturiel ce-i revin în temeiul alin (1) trebui să plărească suma totală a cheltuielilor care rezultă din scrisoarea de trăsură. În cazul unor divergenţe sub acest aspect, cărăuşul este obligat să livreze încărcătura numai dacă destinatarul acordă garanţii.
Executarea de către cărăuş a obligaţiei sale principale are ca rezultat transportarea încărcăturii la punctul de destinaţie. Din acest moment iau naştere raporturi juridice dintre cărăuş şi destinatar cu privire la recepţionarea încărcăturii.
De la sosirea încărcăturii la punctul de destinaţie destinatarul este în drept să ceară cărăuşului cel de al doilea exemplar a scrisorii de trăsură şi predarea încărcăturii. La rîndul său destinatarul în schimbul scrisorii de trăsură este obligat să elibereze cărăuşului o recipisă, care confirmă faptul recepţionării încărcăturii şi documentelor necesare. Recipisa confirmă, prin urmare, şi faptul executării de către cărăuş a obligaţiilor contractuale.
Dacă pe parcursul transportării a avut loc pierderea încărcăturii, fapt care a fost respectiv constatat, sau dacă încărcătura nu a ajuns la destinaţie în termenul prevăzut la art.1010, destinatarul din propriul nume este în drept să-şi valorifice împotriva cărăuşului dreptul ce decurge din contractul de transport. Prin urmare, din acest moment destinatarului îi revine drepturile părţii contractuale. Aceasta este o regulă tradiţională, care era cunoscută şi legislaţiei civile vechi.
Valorificarea de către destinatar a drepturilor părţii contractuale are ca efect naşterea obligaţiei acestuia de a plăti suma totală a cheltuielilor care rezultă din scrisoarea de trăsură. Dacă în legătură cu achitarea acestor cheltuieli sau iscat careva divergenţe dintre cărăuş şi destinatar, ultimul poate primi încărcătura doar dacă va prezenta cărăuşului garanţiile de achitare. Numai faptul acordării garanţiilor de plată de către destinatar îl obligă pe cărăuş să livreze încărcătura .
