Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1356. Prezumtia egalitatii copartasilor

Daca nu s-a stabilit expres altfel, fiecarui copartas îi revine o cota-parte egala.



1. Dispoţia art. 1356 prevede pentru raporturile de comunitate născute în baza convenţiei [supra art. 1355, III 1 b] o regulă de interpretare a acesteia în privinţa mărimii cotelor părţi ale copărtaşilor. Pentru raporturile de comunitate născute în baza legii, art. 1356 prevede o prezumţie legală a egalităţii cotelor părţi. Art. 1356 nu se aplică atunci, când un alt mod de repartiţie a cotelor părţi rezultă din voinţa părţilor, normele speciale (ex. art. 330 alin. 7 prop. 2) sau din circumstanţele concrete ale cazului. Expresia „dacă nu s-a stabilit expres altfel” trebuie interpretată într-un sens larg, copărtaşii având posibilitatea dovezii contrariului.

2. Dispoziţiile art. 1356 nu protejează buna voinţă a terţilor vis à vis de cotele-părţi egale şi respectiv dreptul egal de a exercita prerogativele dreptului comun ale copărtaşilor.

3. Prezumţia are un caracter relativ, ea putând fi fi răsturnată prin dovada contrariului. Sarcina probei aparţine celuia care susţine un alt mod de repartiţie a cotelor. Dovada existenţei unor cote diferite de cele prezumate de art. 1356 trebuie deosebită de dovada existenţei înseşi a comunităţii, ele constituind două obiecte de probă diferite.

Articolul 1357. Repartizarea fructelor

(1) Fiecarui copartas i se cuvine o parte din fructe proportional cotei sale.
(2) Fiecare copartas este în drept sa foloseasca bunul comun astfel, încît sa nu prejudicieze folosirea acestuia de ceilalti copartasi.



1. Scopul normei.

a) Art. 1357 reglementează raporturile interne dintre copărtaşi. Acesta stabileşte principiul egalităţii şi echităţii între copărtaşi conform căruia fiecare copărtaş beneficiază de prerogativele dreptului comun în măsura cotei părţi care îi revine. În acest sens alin. 1 pune la dispoziţie copărtaşului dreptul de a cere celorlalţi copărtaşi prestaţia fructelor ce i se cuvin conform cotei sale, acest drept subiectiv neputând fi atins fără consimţământul copărtaşului (art. 1359 alin. 3); alin. 2 oferă copărtaşului dreptul de a folosi bunul în măsura cotei părţi ideale ce îi aparţine, copărtaşilor revenindu-le obligaţia de a permite şi tolera folosinţa bunului (dreptului) conform cotei corespunzătoare.

b) Dispoziţiile art. 1357 pot fi modificate prin acordul unanim al copărtaşilor, de ex. prin atribuirea fructelor unui singur copărtaş, acesta obligându-se la plata unei compensaţii (curente), unei rente viagere, etc. celorlalţi copărtaşi.

2. Perceperea fructelor (alin. 1)

a) Fiecărui copărtaş îi revine dreptul de percepere a fructelor culese în baza dreptului comun. Dreptul există asupra fructelor înseşi (a fructelor culese) şi nu asupra modului de culegere a acestora, aceasta fiind reglementat de dispoziţiile art. 1359. Prin urmare, copărtaşul nu are dreptul de a cere în cadrul art. 1357 de la debitor prestarea directă a cotei sale din fructe şi nici transfera un asemenea „drept” unui terţ; art. 1357 este întitulat „repartizarea” fructelor, ceea ce presupune împărţirea fructelor (deja) culese. Modul de administrare (culegere) a fructelor convenit între copărtaşi conform art. 1359 poate, însă, împuternici pe unul din copărtaşi de a administra fructele de unul singur, fiind obligat de a le repartiza ulterior copărtaşilor conform cotelor părţi ce li se cuvin sau au fost stabilite prin convenţie.

b) Fructe în sensul alin. 1 sunt fructele prevăzute la art. 299. Fructele lucrului (obiectului dreptului comun) conf. art. 299 al. 1 pot fi veniturile, sporul şi productele pe care le dă lucrul. Fructele dreptului comun (art. 299 alin. 2) pot fi de ex. veniturile în baza unui brevet de invenţie sau drept de autor comun; dividendele comune în baza unui titlu de valoare comun; chiria sau arenda în baza locaţiunii sau arendării în comun de către mai mulţi locatori/arendatori; etc. Fructe în sensul art. 1357 sunt de asemenea şi veniturile şi beneficiile pe care lucrul (obiectul dreptului comun) sau drepul comun înseşi le asigură, ca de ex. gajarea dreptului comun în vederea garantării unei creanţe a unuia din copărtaşi. Pentru detalii privind noţiunea de fruct a se vedea art. 299.

d) Sarcina probei aparţine copăraşului care cere prestaţia cotei părţi din fructe ce i se cuvin. El trebuie va face dovada dobândirii de fructe de către copărtaşi. Reclamantul va trebui de ex. să dovedească încasarea chiriei de către co-locator, a dividendelor unui titlu de valoare comun, taxelor pentru licenţierea unui brevet de invenţie sau drept de autor comun, etc. Partea pârâtă va trebui să dovedească de ex. inexistenţa fructelor sau a faptului, că acestea se află la un alt copărtaş sau că el este doar în posesia fructelor ce i se cuvin confrom cotei părţi din acestea.

3. Dreptul de folosinţă (alin. 2)

a) Art. 1357 alin. 2 reglementează volumul, măsura în care un copărtaş are dreptul de a folosi bunul (dreptul) comun; acesta se deosebeşte de art. 1359 care stabileşte modul în care un bun va fi folosit.

b) Dreptul de folosinţă a unui copărtaş este limitat de dreptul de folosinţă a celuilalt (celorlalţi) copărtaş(i). Pentru aplicarea normei hotărâtor este folosirea efectivă, nu şi posibilitatea garantată de drept de a folosi dreptul (bunul), de care copărtaşul nu face uz; cel care foloseşte bunul în cadrul art. 1357 alin. 2 nu este îmbogăţit fără justă cauză în raport cu ceilalţi copărtaşi care (expres sau tacit) nu fac uz de dreptul de foloţinţă garantat de alin. 2. Un copărtaş nu este prejudiciat în dreptul de folosinţă dacă prejudiciul cauzat este doar abstract, necesar fiind o limitare concretă a dreptului de folosinţă.

c) Copărtaşii pot prin majoritate de voturi sau hotărâre judecătorească (art. 1359) atribui dreptul de folosinţă (pentru o perioadă de timp derterminată sau determinabilă) doar unuia din copărtaşi, ceilalţi primind în schimb o compensaţie în bani sau de altă natură. Copărtaşii pot, de asemenea, conveni asupra transferului dreptului de folosinţă în mărimea cotei părţi ce le revine unor terţi sau conveni asupra unei folosinţe mixte (acelaşi drept de folosinţă fiind exercitat atât de copărtaşul îndreptăţit cât şi de un terţ). Totodată, dreptul de folosinţă poate fi stabilit de aşa natură, încât în locul dreptului de a primi cota parte din fructele bunului (dreptului) comun fiecare copărtaş dobândeşte dreptul de a folosi şi culege fructele unei părţi reale, concretizate din bunul (dreptul) comun (coproprietarul unui lot de teren comun cu mai multe case poate primi dreptul de a folosi şi culege fructele doar unei anumite case cu lotul de teren aferent; coautorul unui drept de autor comun poate obţine dreptul de a percepe în exclusivitate remuneraţiile doar din anumite licenţe neexclusive concrete; etc.).

d) În situaţii echivoce fiecare copărtaş are dreptul de folosi toate prerogativele dreptului comun conofm cotei sale părţi ideale din acest drept. Art. 1356 se aplică în mod corespunzător.

4. Prescirpţia extinctivă

Acţiunile în apărarea drepturilor prevăzute la art. 1357 sunt imprescriptibile, aceasta rezultând din natura juridică a comunităţii: atâta timp cât dreptul de a cere desfiinţarea comunităţii este imprescribtibil (art. 1370), cu atât mai mult drepturile care ţin de esenţa comunităţii înseşi vor fi imprescriptibile [infra art. 1370 II 1 b]