Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1368. Acoperirea datoriilor unei parti din contul bunurilor comune

Daca un copartas are fata de un alt copartas o pretentie întemeiata pe raporturile de comunitate, poate cere, la desfiintarea comunitatii, acoperirea pretentiei sale din partea ce revine debitorului din bunul comun.



I. Generalităţi

1. Scopul normei. Art. 1368 oferă copărtaşului cu pretenţii născute din raporturile de comunitate împotriva celorlaţi copărtaşi – în special a pretenţiilor născute în cadrul actelor de administrare, conservare, folosire sau sarcinilor bunului comun (art. 1362) – dreptul de a cere acoperirea acestora înainte de împărţirea mijloacelor încasate în urma desfiinţării comunităţii între copărtaşi. O asemenea reglemetare este necesară din două motive. Pe de o parte, stingerea obligaţiilor între copărtaşi prin compensare conform art. 651 urm. este imposibilă datorită naturii diferite a prestaţiilor (creanţa / dreptul la o parte proporţională din bunul comun). Pe de altă parte, copărtaşul creditor trebuie protejat împotriva insolvabilităţii copărtaşului sau copărtaşilor debitor(i), satisfacerea prioritară a creanţelor în baza art. 1368 având rolul unei garanţii pentru obligaţiile legate de comunitate.

2. Domeniul de aplicare. Art. 1368 se aplică doar asupra obligaţiilor între copărtaşi rezultate din raporturile de comunitate. Asupra obligaţiilor faţă de terţi se vor aplica deispoziţiile art. 1367.

II. Dreptul de a cere acoperirea creanţei (pretenţiei)

1. Condiţii. a) Pentru naşterea dreptului copărtaşului prevăzut la art. 1368 este necesară existenţa unei pretenţii. Termenul de pretenţie este folosit cu sensul de creanţă, drept de creanţă. Noţiunea de pretenţie prevăzută la art. 1368 este una mai largă decât cea a datoriilor prevăzută la art. 1367. Prin pretenţie se înţelege orice creanţă întemeiată direct sau indirect (pretenţii conexe) pe raporturile de comunitate. Pretenţii în sensul art. 1368 sunt toate creanţele rezultând din obligaţiile pe care copărtaşii sunt obligaţi de a le suporta proporţional cotelor lor părţi conform art. 1362 (deci rezultând din actele de conservare, administrare, folosinţă, dispoziţie şi din sarcinile bunului comun). Creanţele împotriva copărtaşilor rezultând din actele consimţite de către toţi copărtaşii de a fi executate precum şi creanţele rezultate din convenţii speciale între copărtaşi referitoare la bunul comun vor intra, de asemenea, în categoria pretenţiilor prevăzute la art. 1368. Pe lângă acestea sunt considerate creanţe în sensul art. 1368: cheltuielile legate de desfiinţarea comunităţii, pe care un copărtaş le-a suportat sau le-a plătit în avans; cheltuielile de judecată legate de acţiunea în justiţie în vederea suluţionării unui litigiu între copărtaşi legat de raporturile de comuntitate, dacă copărtaşul reclamant a avut succes, etc. „Pretenţii conexe” reprezintă, de ex., cheltuielile legate de constituirea unei garanţii personale sau reale în favoarea bunului (dreptului) comun; dobânzile legate de acordarea de credite de către un copărtaş unui alt copărtaş în vederea suportării de către acesta a cheltuielilor legate de bunul comun, etc.

b) Pretenţia trebuie să fie întemeiată pe raporturile de comunitate adică să aparţină unuia sau mai multor copărtaşi în calitatea lor de copărtaşi, ca urmare a apartenenţei acestora la comunitate. Creditorul şi debitorul prestaţiei pot fi doar copărtaşii.

c) Nu intră în categoria pretenţiilor reglementate de art. 1368 creanţele care nu sunt întemeiate pe raporturile de comunitate, adică acele pretenţii pe care copărtaşul creditor le-ar fi avut împotriva copărtaşului debitor şi atunci când nu ar fi existat comunitatea.

d) Obiectul pretenţiei. Deşi art. 1368 nu o prevede expres, este vorba, de regulă, de creanţe ale copărtaşului creditor în bani. Totuşi, în special în cazul în care copărtaşii au încheiat conveţii speciale privind raporturile de comunitate, creanţeile pot avea şi alt obiect, ca de ex. executarea unei prestaţii. În asemenea cazuri copărtaşul va avea dreptul de fi eliberat de executarea prestatiei.

e) Scadenţa pretenţiei? Conform art. 1368 dreptul de creanţă ce urmează a fi satisfăcut din partea copărtaşului debitor din bunul comun nu trebuie să fie scadentă pentru a putea fi exercitat. Aceasta rezultă din scopul art. 1368 de garantare a creanţelor directe sau conexe rezultând din comunitate. Dacă s-ar cere condiţia scadenţei creanţelor s-ar evita în privinţa pretenţiilor nescadente efectul de garanţie prevăzut la art. 1368, întrucât comunitatea s-ar desfiinţa fără ca copărtaşul să poate cere satisfacerea pretenţiilor sale din bunul comun. De regulă, creanţele rezultând direct din raporturile de comunitatea vor fi scadente la data exercitării dreptului prevăzut la art. 1368; în cazul pretenţiilor conexe creanţele nu vor fi întotdeauna scadente. Copărtaşul nu va putea, însă, cere desfiinţarea comunităţii „forţând” prin aceasta scatenţa unei creanţei scadentă ulterior.

2. Exercitarea dreptului. a) Dreptul de a cere acoperirea creanţelor copărtaşului rezultând din raporturile de comunitate poate fi exercitat la momentul desfacerii comunităţii (art. 1368). Dacă convenţia (eventuală) dintre copărtaşi nu prevede altfel, desfiinţarea poate fi cerută atât de copărtaşul creditor cât şi de ceilalţi copărtaşi conform regulilor generale (art. 1363 urm.). Acoperirea unor creanţe substanţiale împotriva celorlalţi copărtaşi legate de bunul comun constituie motiv întemeiat în sensul art. 1363 alin. 2.

b) Modul de satisfacere a creanţei, care poate fi cerut de copărtaş conform art. 1368, depinde de natura juridica a creanţei. Pentru pretenţiile în bani copărtaşul creditor are dreptul de a cere doar satisfacerea acesteia în bani. Astfel de ex. transmiterea părţii din bunul comun de către un copărtaşi în vederea satisfacerii unei pretenţii în bani în sensul art. 1368 poate avea loc doar prin acordul copărtaşilor, un asemenea mod de satisfacere a creanţelor nefiind acoperit de art. 1368. Aceeaşi regulă se aplică şi atunci, când pretenţia copărtaşului rezultând din raporturile de comunitate este de o altă natură decât în bani.

c) Dreptul de a cere acoperirea creanţelor reglementat de art. 1368 poate fi exercitat şi împotriva succesorilor copărtaşilor debitori de către copărtaşul creditor sau succesorul acestuia. Aceasta rezultă din faptul, că creanţele ce urmează a fi acoperite în baza art. 1368 sunt legate de bunul comun, existând independent de titularul (copărtaşul iniţial sau succesorul) cotei părţi asupra acestuia.

III. Acoperirea creanţei

1. Creanţa copărtaşului creditor se va lua în calcul înainte de efectuarea desfiinţării comunităţii. Astfel cota parte a copărtaşului creditor va creşte, iar cota parte a copărtasului debitor va scădea în mod proporţional.

2. Deşi art. 1368 nu prevede în mod expres, dacă acoperirea pretenţiilor reclamă vânzarea bunului comun, că vânzarea se va efectua conform art. 1365. Vânzarea integrală sau parţială a bunului comun depinde de natura bunului comun, mărimea pretenţiilor şi de voinţa copărtaşilor. Pentru detalii a se vedea supra art. 1367 III.

3. Dacă bunul comun este partajabil în natură, acoperirea cheltuielilor nu poate avea loc prin mărirea corespunzătoare a cotei părţi a copărtaşului creditor. În acest caz o parte din bunul partajabil va fi vândut conform art. 1365 în măsura în care este necesară satisfacerea creanţelor prevăzute la art. 1368. Copărtaşii pot prevedea, însă, prin convenţie în locul vânzării unei părţi a bunului partajabil un alt mod de acoperire a pretenţiilor, ca de ex. mărirea cotei părţi a copărtaşului sau compensarea creanţelor rezultând din raporturile de comunitate cu creanţe rezultând din alte raporturi dintre copărtaşi conform art. 651 urm.