Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1458. Forma testamentului

Testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme:

a) olograf – scirs în întregime personal, datat şi semnat de testator;

b) autentic - autentificat notarial, precum şi asimilat cu cel autentificat notarial;

c) mistic – scris în întregime, datat şi semnat de testator, strîns şi sigilat şi apoi prezentat notarului, care aplică inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.
În funcţie de dorinţă sau împrejurările în care se află testatorul, testamentul poate fi întocmit în una din următoarele forme: a) olograf; b) autentic şi c) mistic. Prin lege sînt permise şi alte forme de testamente, asimilate celor autentice (Art.1459).

Fiind un act solemn, testamentul trebuie, în mod obligatoriu, să fie înocmit în una din formele menţionate.

Toate formele de testamente au valoare juridică egală, deaceea, revocarea sau modificarea unui testament poate fi făcută prin toate felurile de formă de testament stabilită de lege.

Testamentul în orice formă trebuie să fie întocmit cu respectarea condiţiilor de validitate a actelor juridice, stabilite prin lege, a regulilor comune stabilite pentru toate felurile de testamente, precum şi a dispoziţiilor legale stabilite pentru fiecare formă de testament.

Pentru întocmirea testamentului în formele menţionate este necesară respectarea următoarelor reguli comune: forma scrisă şi forma actului separat.

Astfel, orice formă de testament aleasă de testator trebuie să îmbrace forma scrisă. Cerinţa formei scrise este o condiţie de validitate (ad solemnitatem) şi nu o condiţie de dovadă (ad probaţionem). Voinţa testatorului, neputînd fi dovedită nici printr-un mijloc de probă, decît printr-un testament întocmit în scris cu respectarea cerinţelor stabilite de lege. Prin urmare, sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul trebuie întocmit în întregime în formă scrisă.

A doua condiţie comună de valabilitate a testamentelor este aceea că nu se admite întocmirea testamentului de două sau mai multe persoane, nici chiar de către soţii care locuiesc împreună. Testamentul poate fi întocmit de o singură persoană printr-un act separat, garantîndu-se, în aşa mod, libertatea de voinţă a testatorului.

a) Testamentul olograf

Potrviit lit. a) al acestui articol testamentul olograf este un testament scris în întregime personal, datat şi semnat de mâna testatorului.

Sub sancţiunea nulităţii testamentului olograf trebuie respectate trei condiţii:

- scrierea testamentului de către testator;

- datarea testamentului de testator;

- semnarea testamentului de (mâna) testator.

Scrierea testamentului de către testator. Testamentul olograf trebuie scris în întregime de către testator. El poate fi scris în orice limbă pe care o posedă testatorul, cu orice caractere de mână sau de tipar, chiriliţă sau latină, alfabetul pentru orbi etc.

Testamentul poate fi scris pe orice fel de material: hîrtie, pînză, lemn, piatră, sticlă etc. şi cu orice instrument: creion, cerneală, pastă, vopsea, carbune, cretă etc. Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate, cu condiţia că foile ce urmează să alcătuiască un singur testament şi să nu trezească careva îndoieli.

Nu se admite dactilografierea sau tipărirea testamentului.

Stersăturile, adăugările sau alte rectificări făcute cu mâna testatorului trebuie datate şi semnate de testator, dacă ele cuprind dispoziţii testamentare noi faţă de redactarea iniţială. Modificările ulterioare, deasemenea, trebuie să fie semnate şi datate de către testator.

Ştersăturile sau adausurile făcute în testament de către terţe persoane sînt nule.

Condiţia scrierii testamentului de către testator nu exclude participarea altei persoane, care să-l ajute la redactarea testamentului, însă această persoană nu trebuie să vicieze libertatea de ultimă voinţă a testatorului. Deasemenea, testatorul la întocmirea testamentului poate utiliza un model scris de testament.

Datarea testamentului de către testator. Alte elemente de validitate a testamentului constituie datarea lui de mâna testatorului. Data trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua cînd a fost întocmit testamentul. Datarea testamentului are importanţa pentru a putea stabili dacă testatorul a avut descernămînt în momentul întocmirii testamentului, iar în caz de pluralităţi de testamente succesive, cu dispoziţii contrare sau încompatibile, în raport cu data lor se stabileşte care testament exprimă ultima voinţă a testatorului.

Lipsa datei atrage nulitatea testamentului olograf. Însă, în cazul în care data este incompletă şi se poate stabili cînd a fost întocmit testamentul, precum şi starea de capacitate a testatorului, testamentul va fi valabil. Sînt aplicabile testamentului olograf şi prevederile Art.1464 C.C.

Semnarea testamentului de către testator. Testamentul olograf scris de mână testamentul la sfîrşit trebuie semnat pentru certificarea conţinutului testamentului. În lipsa semnăturii, testamentul se consideră un simplu proiect de testament lipsit de efecte juridice, adică este lovit de nulitate absolută.

Semnătura nu trebuie obligatoriu să cuprindă numele şi prenumele testatorului, însă trebuie aplicată semnătura pe care testatorul o foloseşte obişnuit, chiar şi pseudonimul său, dacă acest pseudonim este folosit în mod curent pentru semnarea altor acte juridice şi documente, şi care permite identificarea testatorului.

b) Testamentul autentic.

Testamentul autentic este acel testament autentificat în condiţiile prevăzute de lege de către organele competente. Potrivit Art.3 din Legea nr. 1453/2002 pe teritoriul ţării testamentul poate fi autentificat de către notarii de stat, notarii privaţi şi alte persoane abilitate prin lege, iar Art.37 din Legea menţionată şi Art.44 pct. p) din Legea nr. 123/2003 concretizează că sînt abilitaţi să autentifice testamente secretarii consiliilor locale ale satelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor, unde nu funcţionează birouri notariale. Sînt asimilate testamentelor autentice, testamentele autentificate de către persoanele cu funcţii de răspundere indicate la Art.1459.

Testamentele cetăţenilor Republicii Moldova care se află în străinătate pot fi autentificate de către consulii misiunilor diplomatice (Art. din Legea nr. 1453/2002).

Testamentul autentic se autentifică cu respectarea condiţiilor generale de întocmire a actelor autentice, precum şi a regulilor speciale prevăzute de lege.

Testamentul se întocmeşte în cel puţin 2 exemplare, unul dintre care se păstrează în arhiva persoanei ce desfăşoară activitate notarială. Toate exemplarele testamentului se semnează de testator şi au aceeaşi putere juridică (Art.54 din Legea nr. 1453-XV din 08.11.2002). Dacă testatorul nu poate semna dintr-o anumită cauză, testamentul poate fi semnat de o altă persoană conform prevederilor Art.1460.

Testamentul autentic poate fi întocmit personal de către testator. La indicaţia şi voinţa testatorului, testamentul poate fi întocmit de altă persoană, notar sau persoana împuternicită să autentifice testamente. La redactarea testamentelor autentice ca şi la redactarea actelor juridice se admite utilizarea mijloacelor tehnice.

Persoana care desfăşoară activitate notarială este obligată să stabilească identitatea şi să verifice capacitatea de exerciţiu a testatorului (Art.Art.42, 43 din Legea nr. 1453/2002). La autentificarea testamentelor persoanelor care se află la tratament, în instituţii medicale, sanatorii, aziluri pentru bătrîni şi invalizi, precum şi în alte cazuri de boală gravă, notarul (persoana care desfăşoară activitate notarială) poate fi asistat de mediul respectiv. Dacă pune la îndoială capacitatea testatorului de a aprecia acţiunile sale şi de a le diriga, persoana care desfăşoară activitate notarială poate solicita concluzia medicilor, referitor la faptul, dacă testatorul dispune de deccernămînt la momentul întocmirii testamentului.

Persoana împuternicită cu autentificarea testamentului trebuie să dea citirii conţinutul testamentului şi să verifice dacă dispoziţiile înscrise în testament reprezintă ultima voinţă a testatorului, ulterior, testatorul semnează testamentul, iar notarul sau persoana împuternirită să autentifice testamentul, îl autentifică, prin aplicarea girului de autentificare (Art.46 din Legea nr. 1453/2002). Testamentul se înregistrează în registrul general ca o acţiune notarială, precum şi în cartea testamentelor. Notarul este obligat să informeze imediat Camera Notarială despre testamentul autentificat, în ordinea stabilită de lege.

Persoanele împuternicite să autentifice testamentul sînt obligate să verifice dacă dispoziţiile testamentare sînt clare şi complete, dacă nu conţin dispoziţii contrare legii. La autentificarea testamentului, testatorul nu este obligat să prezinte dovezi pentru confirmarea dreptului de proprietate asupra bunurilor testate.

Testamentul autentic poate fi revocat sau modificat prin depunerea unei cereri de revocare sau modificare la notar sau persoana împuternicită sau autentifice testamentul sau prin întocmirea unui nou testament în orice formă stabilită de lege.

Nerespectarea regulilor de întocmire şi autentificare a testamentului de forma dată atrage nulitatea lui. Însă, testamentul va putea fi valabil dacă va îndeplini condiţiile unui testament olograf.

c) Testamentul mistic.

Testamentul mistic constă dintr-un înscris de ultimă voinţă a testatorului, datat şi semnat de mâna testatorului strîns şi sigilat într-un plic şi prezentat notarului pentru aplicarea înscripţiei de autentificare, care trebuie să fie semnată de testator, şi notar. Cuvîntul “mistic” înseamnă “secret”. Strîngerea şi sigilările testamentului are drept scop asigurarea secretului testamentului şi face imposibilă deschiderea plicului şi substituirea testamentului cu alte hîrtii.

Testamentul mistic ca şi testamentul olograf trebuie să fie scris în întregime, datat şi semnat de testator. Astfel, nu se admite scrierea testamentului de o altă persoană sau dactilografierea lui.

Testamentul poate fi întocmit pe hîrtie obişnuită, iar hîrtia pe care este scris testamentul, în mod obligatoriu trebuie să fie strînsă (împăturită) şi întrodusă într-un plic care se sigilează. Sigilarea se face în sensul lipirii plicului, în aşa mod, ca el să nu poată fi deschis, decît prin distrugerea plicului. Aplicarea unui sigiliu în sensul adevărat al cuvîntului ar duce la imposibilitatea întocmirii testamentului mistic de către persoane care nu dispun de sigilii proprii. Totodată, persoana care dispune de un sigiliu propriu îl poate aplica pe plicul în care este întrodus testamentul său.

Testatorul prezintă notarului plicul sigilat, declarînd că textul scris alcătuieşte testamentul său, că este datat şi semnat. Dacă declaraţia este falsă, testamentul va fi nul.

Notarul este obligat să aplice pe actul sigilat înscripţia de autentificare pe plic. Legislatorul nu reglementează ce trebuie să conţină înscripţia de autentificare, însă reieşind din legislaţia ţărilor care au o asemenea formă de testament, în înscripţia de autentificare se va indica numele, prenumele şi domiciliul testatorului precum şi declaraţia testatorului că testamentul este al său. Actul de suprascriere (inscripţia de autentificare) trebuie datat şi semnat de către testator şi notar. Ca şi orice act notarial, testamentul mistic se înregistrează în registrul actelor notariale.

Notarul este obligat să respecte condiţiile necesare pentru autentificarea actelor notariale, adică să verifice identitatea şi capacitatea de exerciţiu al testatorului (Art.Art. 42, 43 din Legea nr. 1453/2002).

Dacă testatorul nu se poate prezenta la biroul notarial, testamentul mistic, la solicitarea testatorului, poate fi autentificat la locul indicat de el (Art.38 din Legea menţionată).

Deoarece, legislatorul nu reglementează că testamentul mistic rămîne la păstrare la biroul notarial, după efectuarea înscripţiei de autentificare, el va fi restituit testatorului. Însă, testatorul poate transmite testamentul mistic spre păstrare, persoanelor care desfăşoară activitate notarială, în ordinea stabilită de Art.77 din Legea nr. 1453/2002).

Testamentul mistic ca şi cel olograf trebuie prezentat notarului după decesul testatorului la locul deschiderii moştenirii.

În cazul deteriorării plicului sigilat, testamentul va fi valabil, dacă va întruni condiţiile testamentului olograf.