Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1500 Moştenitorii legali

(1)În cazul succesiunii legale, moştenitorii cu drept de cotă egală sînt:

a)de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;

b)de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea;

c)de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.

(2)Ascendenţii ordinari culeg moştenirea în ordinea proximităţii (apropierii) gradului de rudenie cu cel ce a lăsat moştenirea, respectiv bunicii îi înlătură pe străbunici etc., idiferent de sex şi linie.

(3)În cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:

a)descendenţilor – la infinit;

b)colateralilor – pînă la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali privilegiaţi – nepoţi de frate şi soră, strănepoţi de la frate şi soră; colaterali ordinari – veri primari).

(4)Reprezentarea are loc cu respectarea prevederilor art.1504.

(5)Părinţii naturali ai celui adoptat şi celelalte rude ale lui de sînge pe linie ascendentă, precum şi surorile şi fraţii lui de sînge, nu moştenesc după moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui.
1.Transmisiunea succesorală este edificată pe principiul tradiţional al legăturii de sînge, care există între membrii aceleiaşi familii. Adoptarea acestui sistem are ca raţiune prezumtiva afecţiune a celui care lasă moştenirea faţă de rudele sale cele mai appropiate.

Prezentul articol determină cercul de persoane chemate să culeagă patrimoniul celui care lasă moştenirea. Acest procedeu se mai numeşte devoluţiune succesorală legală, elementul principal al căreia constituie determinarea sferei persoanelor chemate să culeagă moştenirea. Devoluţiunea succesorală legală are ca temei legăturile de rudenie, relaţiile de căsătorie între eventualii moştenitori şi cel care lasă moştenirea.

Potrivit articolului 45 din Codul familiei, rudenia este legătura de sînge bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă apersoană sau pe faptul că mai multe persoane au un autor comun. Rudenia poate fi în linie dreaptă : ascendentă (suitoare) sau descendentă (coborîtoare). La fel rudenia poate fi în linie colaterală. Gradul de rudenie este distanţa dintre două rude, care se stabileşte astfel: în linie dreaptă după numărul naşterilor, iar în linie colaterală după numărul naşterilor, urcînd de la una dintre rude pînă la ascendentul comun şi coborînd de la acesta pînă la cealaltă rudă.

Deşi legea stabileşte cercul persoanelor chemate să culeagă moştenirea, acestea nu vor putea să culeagă toate împreună patrimoniul succesoral. Este evident că, dacă s-ar fi procedat astfel, s-ar fi ajuns la o excesivă fracţionare a patrimoniului succesoral. De aceea, legiuitorul a instituit două criterii de bază şi anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie.

Clasa de moştenitori reprezintă grupul de rude a celui care lasă moştenirea, determinat potrivit legii, chemate să moştenească într-o anumită ordine, faţă de alte grupe de rude dintr-o altă clasă.

Rudele de acelaşi grad vor culege moştenirea cu drept de cotă egală, acesta constituind principiul împărţii succesiunii dintre rudele de acelaşi grad în părţi egale (pe capete). În conformitate cu acest principiu în cazul în care la moştenire sînt chemate rude din aceeaşi clasă de moştenitori şi au acelaşi grad de rudenie cu cel care lasă moştenirea, fiecare din successibili va moşteni o parte egală cu a celorlalţi succesibili.

a)Din prima clasă de moştenitori fac parte: copiii, inclusiv cei înfiaţi, soţul şi părinţii (înfietorii) celui care lasă moştenirea. Spre deosebire de moştenitorii din alte clase, moştenitorii care fac parte din clasa I, sunt moştenitori rezervatari (rezerva succesorală este de 1/2 din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia din ei în caz de succesiune legală), dacă sunt incapabili de muncă.

i) Din categoria descendenţilor fac parte:

- copiii din căsătorie a celui care lasă moştenirea. Constatarea nulităţii căsătoriei nu va produce efecte asupra copiilor, rezultaţi dintr-o astfel de căsătorie, aceştia păstrându-şi drepturile care revin copiilor din căsătorie, chiar dacă ambii soţi au fost de rea-credinţă la încheierea acesteia;

- copiii celui care lasă moştenirea sau descendenţii lui din afara căsătoriei, cu singura condiţie ca paternitatea să fie stabilită potrivit legii. Aşadar, principiul este, în această privinţă, asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie. Altfel spus, copilul din afara căsătoriei care şi-a stabilit paternitatea, are aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie, atât faţă de părinte, cât şi faţă de rudele acestuia;

- copiii înfiaţi. Înfierea este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte, între înfiat şi descendenţii săi şi înfietor şi rudele acestuia, pe de altă parte, asemănătoare acelora care există în cazul rudeniei fireşti. Raporturile dintre înfietor şi înfiat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii, adică înfiatul şi descendenţii săi, dobîndesc, prin efectul înfierii, aceleaşi drepturi pe care le are copilul din căsătorie faţă de părinţii săi. Înfiatul şi descendenţii săi vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct, deoarece ei devin rude nu numai cu înfietorul, dar şi cu rudele acestuia între care ascendentul înfietorului care lasă moştenirea.

Descendenţii pot culege moştenirea, în nume propriu sau prin reprezentare.

ii) Ascendenţii privilegiaţi sînt părinţii celui care lasă moştenirea, adică tatăl şi mama din căsătorie, din afara căsătoriei şi din înfiere. Aceştia pot fi:

-tatăl şi mama din căsătoria cărora s-a născut cel care lasă moştenirea;

Deoarece drepturile succesorale a părinţilor sînt expres reglementate de Codul civil, în această privinţă nu se ridică mari probleme. Părinţii vor avea vocaţie succesorală şi la moştenirea copilului născut dintr-o căsătorie declarată nulă sau anulată, fiind irelevant faptul dacă au fost de bună-credinţă sau de rea-credinţă la încheierea acesteia. Cît priveşte relaţiile dintre copii şi părinţi, nulitatea căsătoriei nu produce efecte retroactive, aşa fiind drepturile succesorale între părinţi şi copii rămîn neatinse.

-mama din afara căsătoriei;

Vocaţia succesorală a mamei din afara căsătoriei nu poate fi pusă la îndoială. Proba principală a maternităţii, o constituie faptul înregistrării mamei copilului, în certificatul de naştere.

-tatăl din afara căsătoriei în cazul în care şi-a stabilit paternitatea potrivit legii;

Vocaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei la moştenirea lăsată de copilul său, nu se pune la îndoială, fiind reclamată de raporturile de rudenie statornicite între copil şi tatăl său prin stabilirea paternităţii, de principiul egalităţii între sexe şi de principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale.

-înfietorii;

Ţinînd cont de faptul că în cazul înfierii, înfiatul devine rudă cu înfietorul (şi cu rudele acestuia), ca şi un copil firesc, iar raporturile cu părinţii şi alte rude fireşti încetează, înfietorul va avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de înfiat. Totodată, în această situaţie, părinţii fireşti ai înfiatului, indiferent de faptul, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei, pierd orice vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de cel înfiat. În ipoteza în care unul dintre soţi înfiază copilul firesc al celuilalt soţ, părintele firesc, care este soţul înfietorului, îşi păstrează vocaţia succesorală la moştenirea copilului .

Ascendenţii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi pe calea reprezentării.

iii) Soţul supravieţuitor face parte din prima clasă de moştenitori.

Pentru a avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de soţul predecedat, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală, o condiţie specială şi anume: să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii. Aceasta înseamnă, că dreptul de moştenire, recunoscut soţului supravieţuitor se întemeiază pe o calitate care se poate pierde. Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă dă naştere la drepturi şi obligaţii între soţi. De aceea numai persoana care a fost căsătorită legal (căsătorie înregistrată) cu cel care lasă moştenirea, are vocaţie succesorală la moştenirea acestuia.

Soţul supravieţuitor este chemat la succesiunea soţului său predecedat indiferent de sex, durată a căsătoriei cu defunctul, stare materială, dacă din căsătorie au rezultat sau nu copii, ori dacă soţii convieţuiau la data deschiderii moştenirii sau, dimpotrivă, erau despărţiţi în fapt (mai puţin de 3 ani – vezi articolul 1502 Cod civil). În schimb, concubinajul - convieţuirea a două persoane de sex diferit, nu conferă concubinului supravieţuitor vocaţie succesorală legală la moştenirea concubinului predecedat.

Calitatea de soţ se poate pierde prin divorţ şi odată cu divorţul dispare şi afecţiunea presupusă a defunctului, care legitimează dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

În caz de divorţ, căsătoria este desfăcută din ziua cînd hotărîrea judecătorească prin care a fost pronunţat divorţul, a rămas definitivă sau din ziua înregistrării divorţului la oficiul de stare civilă în cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare civilă (articolul 39 Codul familiei). Deoarece divorţul produce efecte numai pentru viitor, nu şi pentru trecut, calitatea de soţ se păstrează, pînă la data cînd hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă sau ziua înregistrării divorţului la oficiul de stare civilă, chiar dacă moartea a intervenit în cursul procesului sau chiar după pronunţarea divorţului, dar înainte ca hotărârea să fi devenit definitivă sau să fi fost înregistrat divorţul la oficiul de stare civilă. Aceasta înseamnă, că în situaţia în care unul din soţi decedează în cursul procesului sau după ce s-a pronunţat divorţul, dar înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă sau să fi fost înregistrată, efectele divorţului nu se mai produc, căsătoria nedesfăcându-se prin divorţ, ci încetând prin decesul unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor urmând să moştenească.

Calitatea de soţ se mai poate pierde datorită desfiinţării căsătoriei prin hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii căsătoriei ori instanţa pronunţă anularea căsătoriei. În cazul nulităţii, căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv, astfel încât din punct de vedere juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost niciodată căsătoriţi între ei şi, deci, problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, calitatea de soţ pe care soţul supravieţuitor o avusese la data deschiderii succesiunii desfiinţându-se cu efect retroactiv.

Soţul supravieţuitor face parte din prima clasă de moştenitori şi, deci, va culege o cotă egală cu cea a copiilor şi a părinţilor. Masa succesorală a soţului predecedat este alcătuită din bunurile proprii ale celui care lasă moştenirea şi din bunurile rămase după scăderea părţii ce se cuvine soţului supravieţuitor din bunurile comune. Soţului supravieţuitor îi revine o parte din bunurile comune ce se cuvin acestuia în calitate de codevălmaş plus o cotă egală cu cea a copiilor şi părinţilor din masa succesorală.

Masa succesorală a soţului decedat, la care este chemat soţul supravieţuitor, este alcătuită astfel:

- din bunurile personale ale celui care lasă moştenirea, care potrivit articolului 22 din Codul familiei sînt: bunurile dobîndite înainte de încheierea căsătoriei; bunurile primite în dar sau în baza altor convenţii gratuite; bunurile dobîndite prin moştenire; bunurile de uz personal, cu excepţia bijuteriilor de preţ şi a altor obiecte de lux, indiferent de timpul şi modul de dobîndire. În acelaşi timp, din categoria bunurilor personale, potrivit articolului 20 din Codul familiei mai fac parte şi premiile, indemnizaţiile şi alte plăţi, care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii, etc.)

- din bunurile rămase după scăderea părţii ce se cuvine soţului supravieţuitor din bunurile comune. Bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt, potrivit articolului 20 din Codul familiei, bunuri comune. Împărţirea acestora se face în caz de deces a unuia din soţi prin buna înţelegere între soţul supravieţuitor şi ceilalţi succesibili al celui care lasă moştenirea, iar în caz de neînţelegere, pe cale judecătorească.

Soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu nu şi prin reprezentare, este moştenitor rezervatar, dacă este incapabil de muncă.

b)Din clasa a doua de moştenitori fac parte: fraţii şi surorile defunctului (colateralii privilegiaţi), bunicul şi bunica (ascendenţii ordinari) lui atît din partea tatălui cît şi din partea mamei.

i)Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea, precum şi descendenţii acestora până la gradul IV inclusiv (nepoţi şi strănepoţi de frate ori soră), care vin la moştenire prin intermediul reprezentării succesorale.

Fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea pot fi:

-din aceeaşi căsătorie a părinţilor: fraţi buni şi surori bune;

-din căsătorii deosebite: în cazul în care copiii au tată comun firesc sau înfietor şi mame diferite ei sunt numiţi-fraţi (surori) consîngeni; în cazul în care copiii au aceeaşi mamă firească sau înfietoare şi taţi diferiţi, copiii sunt numiţi-fraţi (surori) uterini;

-din afara căsătoriei;

-din înfiere.

Cît priveşte întinderea drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi, fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea, făcând parte din clasa a II-a de moştenitori vor culege o cotă egală cu cea a bunicilor.

Colateralii privilegiaţi ai celui care lasă moştenirea pot veni la succesiune numai în nume propriu, în schimb descendenţii lor, pot să culeagă moştenirea şi prin intermediul reprezentării succesorale.

ii)Ascendenţii ordinari sunt rude în linie dreaptă ascendentă a celui care lasă moştenirea, alţii decît părinţii (bunicii, străbunicii, etc).

Bunicii vor moşteni o parte egală cu cea a fraţilor şi surorilor celui care lasă moştenirea.

Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire şi prin intermediul instituţiei reprezentării (alineatul II din prezentul articol).

c)Din clasa a treia de moştenitori fac parte: unchii şi mătuşile (colateralii ordinari) a celui care lasă moştenirea

În cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau dacă aceştia sunt nedemni sau renunţători, legea cheamă la moştenire clasa a treia de moştenitori-colateralii ordinari, adică rudele colaterale ale celui care lasă moştenirea, care nu sînt fraţi sau surori ori descendenţi ai acestora.

Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu (nu şi prin reprezentare) şi moştenesc în părţi egale .

2.Potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie între succesibilii din aceeaşi clasă au prioritate a culege patrimoniul succesoral cei care sînt rude mai apropiate în grad cu defunctul. Acest principiu se aplică privitor la ascendenţii ordinari.

Astfel, de exemplu, în interiorul clasei II, bunicul celui care lasă moştenirea (rudă de gradul II cu acesta) va înlătura de la moştenire pe străbunicul celui care lasă moştenirea (rudă de gradul III). Altfel spus, vocaţia concretă a unui succesibil în cadrul fiecărei clase de moştenitori este în dependenţă de apropierea gradului de rudenie faţă de cel care lasă moştenirea

3.Dacă la moştenire sînt chemaţi descendenţii sau colateralii, în caz de necesitate, poate fi aplicată instituţia reprezentării.

Astfel, de exemplu, defunctul avea doi copii, dintre care unul a predecedat, lăsînd doi copii. Dacă am aplica strict litera legii, moştenirea ar urma să fie culeasă doar de copilul în viaţă al defunctului. O asemenea soluţie nedreaptă este înlăturată prin instituţia reprezentării suucesorale care permite nepotului să urce în locul părintelui predecedat pentru a culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii. Cei doi nepoţi ai copilului predecedat vor culege în total ½ din moştenire (fiecare cîte ¼ ), cealaltă ½ va fi culeasă de fiul rămas în viaţă. Dreptul la moştenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravieţuirea unor rude), iar moartea prematură a părinţilor nu trebuie să dăuneze unora dintre copii şi nici să profite altora.

La fel şi în cazul colateralilor. Nepoţii de frate şi soră vor putea urca în locul şi gradul părintelui predecedat (fratele defunctului) pentru a culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia din moştenirea unchilui lor, iar verii primari vor urca în locul şi gradul părintelui predecedat (unchii defunctului) pentru a culege partea ce s-ar cuvenit acestora din moştenirea vărului.

4.Instituţia reprezentării urmează a fi aplicată, ţinînd cont de condiţiile arătate în articolul 1504 a Codului civil.

5.Avînd în vedere că în cazul adopţiei se rup legăturile dintre cel adoptat şi rudele sale naturale, părinţii, fraţii şi toate celelalte rude naturale ale adoptatului nu vor avea vocaţie succesorală legală la moştenirea adoptatului.