Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu


Articolul 484. Cesiunea creantei garantate prin gaj



Yüklə 9,86 Mb.
səhifə94/249
tarix28.10.2017
ölçüsü9,86 Mb.
#18412
1   ...   90   91   92   93   94   95   96   97   ...   249

Articolul 484. Cesiunea creantei garantate prin gaj
(1) Gajul si creanta care sta la baza acestuia pot fi transmise doar impreuna si simultan.

(2) In cazul cesiunii creantei garantate prin gaj, noul creditor dobindeste dreptul de gaj. Debitorul gajist ramine obligat fata de creditorul cesionar.

(3) In cazul cesiunii unei parti a creantei garantate, noul creditor dobindeste dreptul de gaj proportional acestei parti daca in contractul de gaj nu este prevazut altfel.

(4) Substituirea creditorului gajist se inregistreaza conform art.470. Valabilitatea inregistrarii precedente nu este afectata pina la inregistrarea noului gaj.

(5) Gajul si creanta garantata trec asupra noului creditor asa cum existau la creditorul anterior.
1. Gajul este un raport juridic accesoriu raportului obligaţional principal, pe care îl garantează (art.454). În virtutea caracterului accesoriu, gajul urmează soarta creanţei garantate. Astfel, dacă creditorul încheie un contract de cesiune a creanţei garantate, împreună cu aceasta ipso legi va fi cesionat şi gajul.

Alin.(1) al art.484 reglementează transmiterea dreptului de gaj de către titularul acestuia – creditorul gajist. Norma nu are incidenţă asupra transmiterii bunului gajat de către proprietarul acestuia către o altă persoană, care se poate produce în conformitate cu art.477 alin.(3) şi art.478. Atunci cînd dispune de autorizaţia creditorului, debitorul gajist este în drept să transmită bunul gajat independent de transmiterea creanţei garantate.

2. Cesiunea creanţei garantate se efectuează în temeiul unui contract (art.556) încheiat între titularul creanţei (cedent) şi un terţ (cesionar). Creanţa poate fi transmisă altei persoane şi în alte temeiuri, decît contractul de cesiune (ex. succesiunea legală), cu menţinerea în continuare a dreptului de gaj după noul titular al creaţei.

Obiect al cesiunii poate fi creanţa în întregime sau o parte a acesteia. În cazul cesiunii creanţei în întregime, creditorul cesionar va deveni titular al dreptului de gaj în mărimea în care acesta exista la momentul cesiunii. Astfel, dacă pînă la încheierea contractului de cesiune debitorul gajist a înstrăinat o parte a gajului cu autorizaţia creditorului iniţial, cesionarul nu se va putea opune acesteia. Creditorul cesionar nu va putea nici revoca autorizaţia eliberată de cedent, chiar dacă debitorul nu i-a dat curs.

Dacă obiect al cesiunii este o parte din creanţa garantată, creditorul cesionar devine titular al dreptului de gaj în mărime proporţională părţii cesionate a creanţei. Părţile ar putea modifica această situaţie, prin majorarea sau reducerea, după caz, a cuantumul gajului cesionat, sau prin stabilirea unui alt mod de divizare (ex: cesionarul devine titular al gajului în mărime necesară pentru satisfacerea creanţei garantate, dar nu mai mult de o mărime stabilită în contract). Modul de divizare a gajului este relevant în ultimă instanţă pentru cazul în care se va ajunge la exercitarea dreptului de gaj. În cazul în care produsul urmăririi gajului nu va acoperi în întregime creanţele garantate, cedentul şi cesionarul vor fi satisfăcuţi proporţional cotelor stabilite de ei.

3. Temeiul juridic al transmiterii gajului este contractul de cesiune a creanţei garantate. Pentru transmiterea gajului, nu este obligatorie nici referirea despre aceasta în contractul de cesiune a creanţei, nici cesiunea separată a gajului. Totuşi creditorul cesionar este motivat a solicita inserarea în contractul de cesiune a clauzei privind transmiterea gajului, cel puţin pentru a fi sigur că gajul nu a fost stins pînă la cesiune.

Pentru încheierea contractului de cesiune a creanţei garantate nu se cere acordul debitorului sau al debitorului gajist, dacă acesta este o altă persoană. Aceştia vor fi însă notificaţi în vederea executării în continuare a prestaţiilor ce decurg din contractul de gaj către creditorul cesionar.

4. La transmiterea gajului creditorul cedent va transmite cesionarului actele prin care a fost constituit gajul (contractul de gaj, confirmarea înregistrării gajului (art.39 alin.(8), Legea 449/2001) etc.) şi alte acte aferente gajului. Cesionarul nu va putea însă cere cedentului transmiterea actelor solicitate de acesta sau întocmite de el în legătură cu constituirea şi gestiunea gajului (acte de estimare, de control, de aprobare internă, avize juridice etc.), precum şi cele de validare a contractului (aprobări ale organelor interne de conducere sau autorizaţii ale altor organe).

Cesiunea creanţei garantate prin amanet va fi însoţită de transmiterea bunului în posesia creditorului cesionar sau a reprezentantului acestuia. Dacă în calitate de reprezentant în continuare se va produce cedentul, acest fapt trebuie menţionat în contract, în caz contrar cedentul fiind lipsit de temei pentru exercitarea posesiunii amanetului după cesiunea creanţei. Dacă amanetul nu a fost transmis în posesiunea creditorului cesionar şi nu s-a convenit asupra transmiterii ulterioare sau împuternicirii cedentului de a deţine în continuare bunul, amanetul se stinge din momentul încheierii contractului de cesiune.

5. Transmiterea gajului nu aduce atingere drepturilor debitorului gajist. Acesta este în drept să opună creditorului cesionar toate excepţiile pe care le-a avut faţă de creditorul iniţial. Dacă nu a fost notificat despre cesiune, prestaţia făcută de debitorul gajist către cedent se consideră efectuată în mod corespunzător.

Transmiterea gajului nu validează un gaj lovit de nulitate absolută sau anulabil. Cedentul este responsabil în faţa cesionarului pentru valabilitatea gajului (art.559) şi va fi ţinut să-l despăgubească în cazul în care gajul transmis va fi declarat nul. Cedentul nu va fi ţinut responsabil dacă creanţa cesionată nu va putea fi stinsă din produsul exercitării dreptului de gaj pe motiv de piere, pierdere sau deteriorare a gajului sau pe motiv de insuficienţă a acestuia.

6. Creditorul cesionar devine titular al dreptului de gaj din momentul încheierii contractului de cesiune a creanţei garantate. Cu toate că valabilitatea gajului nu este afectată de cesiune, cesionarul este motivat să înscrie substituirea creditorilor în registrul în care a fost înscris gajul, în special în ipoteza şi către momentul exercitării dreptului de gaj.

Substituirea creditorilor se înregistrează în temeiul cererii creditorului cedent sau a celui cesionar, în modul stabilit pentru modificarea înscrierii despre gaj. Pînă la înscrierea cesionarului în calitate de creditor gajist, se va menţine înscrierea iniţială.

Articolul 485. Preluarea datoriei garantate prin gaj
(1) Datoria garantata prin gaj poate fi preluata de o alta persoana doar cu acordul creditorului gajist, iar in cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul gajist sint persoane diferite, si cu

acordul acestuia din urma de a raspunde pentru noul debitor.

(2) Datoria garantata prin gaj poate fi preluata de o alta persoana si fara acordul debitorului gajist (daca acesta este o alta persoana decit debitorul obligatiei garantate). In cazul respectiv gajul se stinge.

(3) In cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul gajist reprezinta una si aceeasi persoana, gajul se mentine, cu exceptia cazului in care creditorul gajist este de acord cu o alta garantie sau cu stingerea gajului.
1. Dacă cesiunea creanţei garantate se realizează în temeiul unui contract între creditorul iniţial şi creditorul cesionar, atunci preluarea datoriei de regulă îmbracă forma unui contract între debitorul iniţial şi cel nou. Spre deosebire de cesiunea de creanţă, care produce efecte fără acordul debitorului, preluarea de datorie este supusă acceptului creditorului, aceasta pornind de la caracterul intuitu personae al raporturilor dintre creditor şi debitor. Legea nu stabileşte exact momentul în care trebuie solicitat acordul creditorului (în prealabil sau ulterior), iar din analiza art.568 rezultă că acceptul poate fi obţinut şi după încheierea contractului de preluare a datoriei, fără ca pînă la acel moment preluarea să producă efecte.

Datoria garantată poate fi preluată şi în temeiul unui contract încheiat între terţ şi creditorul gajist (art.567). Debitorul obligaţiei principale se va putea însă opune transmiterii datoriei în acest mod, prin executarea obligaţiei. Astfel, creditorul nu va putea obţine substituirea debitorul într-o obligaţie, dacă acesta execută în mod corespunzător obligaţia rezultată din contract.

2. Subzistenţa gajului în cazul transmiterii datoriei garantate se află în funcţie de faptul dacă debitorul obligaţiei principale este şi debitor gajist. În cazul în care ambele calităţi sunt întrunite de aceeaşi persoană (ex. o persoană a contractat un împrumut şi a grevat cu gaj un bun al său), la transmiterea obligaţiei gajul se menţine. Regula numită exprimă caracterul real al gajului (ius in re), care rămîne afectat executării unei obligaţii cunoscute şi acceptate de debitorul gajist. Transmiterea datoriei de către debitorul obligaţiei principale, care este şi debitor gajist, nu degrevează obiectul gajului. În continuare debitorul gajist va rămîne să garanteze obligaţia transmisă în calitate de terţ (art.456 alin.(3).

Totuşi, în practică sunt numeroase cazurile cînd persoana care transmite o datorie garantată de ea însăşi nu este motivată să garanteze în continuare executarea acesteia de către noul debitor. Pentru aceste situaţii debitorul va negocia în prealabil cu creditorul gajist degrevarea de gaj a bunului afectat executării obligaţiei. Creditorul gajist care acceptă degrevarea o poate face necondiţionat sau va condiţiona degrevarea de constituirea unui gaj asupra altor bunuri. Prin contract se va stabili dacă garanţia de substituţie va fi constituită pînă la eliberarea gajului iniţial sau urmare a acesteia, în ultimul caz promitentul fiind responsabil în faţa creditorului gajist pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea promisiunii de a contracta. În cazul în care substituirea se face printr-o ipotecă, creditorul gajist care a îndeplinit prestaţia sa mai dispune şi de mecanismul validării judiciare a acesteia, dacă constituentul ei se eschivează de la autentificarea contractului care dă naştere ipotecii (art.213 alin.(2).

3. Soluţia oferită pentru menţinerea gajului este cu totul diferită în cazul cînd în calitate de debitor gajist s-a produs o altă persoană decît debitorul obligaţiei principale. Pentru că debitorul gajist s-a obligat să garanteze pentru o anumită persoană, gajul se stinge dacă datoria garantată este preluată de către un alt debitor. Pentru ca gajul să subziste nu este suficient ca debitorul gajist să fie doar notificat cu privire la preluarea datoriei. Creditorul gajist trebuie să se asigure că a fost obţinut acordul debitorului gajist pentru menţinerea gajului în scopul garantării obligaţiei preluate.

Acordul debitorului gajist de a garanta pentru noul debitor poate îmbrăca forma unui nou contract de gaj, a modificării contractului de gaj iniţial sau a unei clauze a contractului de preluare a datoriei. Indiferent de opţiunea preferată, se vor respecta cerinţele de formă înaintate faţă de tipul respectiv de gaj.



Articolul 486. Procurarea de catre tert a bunului grevat cu gaj
(1) Orice tert dobindeste dreptul de proprietate sau de gestiune asupra bunului grevat cu gaj tinind cont de gaj, cu exceptia cazurilor prevazute la art.478 si in prezentul articol.

(2) Bunul grevat cu gaj se considera liber de gaj in cazul in care dobinditorul considera cu buna-credinta ca nu exista gaj si nu sint circumstantele in a caror virtute ar fi trebuit sa stie despre existenta

gajului.

(3) Dobinditor de buna-credinta este prezumata persoana care:

a) dobindeste bunuri grevate cu gaj sub forma de marfuri care se afla in circulatie si in proces de prelucrare;

b) dobindeste bunuri grevate cu gaj, a caror vinzare la licitatie a fost anuntata in mijloacele de informare in masa, cu exceptia bunurilor imobile si a drepturilor asupra bunurilor imobile;

c) dobindeste documente de plata, conosamente, actiuni, titluri de creanta, valori mobiliare grevate cu gaj cotate la bursa.

(4) Legea poate prevedea si alte cazuri de recunoastere a dobinditorului de buna-credinta.
1. Dreptul real de gaj conferă titularului acestuia două atribute importante – dreptul de preferinţă (vezi comentariul la art.469 şi art.481) şi dreptul de urmărire. Cel din urmă, definit ca facultatea recunoscută creditorului de a urmări bunul în mîinile cui acesta nu s-ar afla (re, non persona debet), oferă cea mai bună protecţie creditorului în ipoteza executării creanţei garantate din valoarea bunului gajat. În virtutea dreptului de urmărire gajul subzistă la transmiterea bunului către o altă persoană, iar creditorul gajist va putea opune dreptul de gaj achizitorului şi va putea exercita dreptul său indiferent de faptul cine este proprietarul actual al gajului. Regula numită operează şi în cazul cînd gajul a fost constituit de o persoană care, deşi nu este proprietar al bunului, dispune de dreptul de a-l înstrăina în calitate de posesor sau uzufructuar legal (art.456 alin.(2).

Subzistenţa gajului la transmiterea bunului către un terţ face ca creditorul gajist să nu fie refractar posibilităţii de înstrăinare a bunului, ceea ce va determina menţinerea acestuia în circuitul economic şi valorificarea cît mai adecvată a calităţilor lui lucrative. De exemplu, o unitate economică care se reprofilează va fi îndreptăţită să transmită un echipament grevat de gaj către o altă unitate de profil cu menţinerea gajului şi respectiv a dreptului creditorului gajist de a fi satisfăcut din valoarea bunului gajat, bineînţeles dacă creditorul va accepta transmiterea.

Pentru subzistenţa gajului nu este relevant dacă bunul se transmite cu titlu oneros sau gratuit şi nici dacă persoana care transmite bunul continuă să existe sau nu. Nu are relevanţă nici faptul dacă dobîndirea s-a făcut în temeiul unui contract sau în ordine de succesiune (reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice, succesiunea testamentară sau legală a persoanei fizice). În sfîrşit, gajul se menţine indiferent de faptul dacă bunul a fost dobîndit de o persoană sau cîteva persoane. În cel din urmă caz fiecare din dobînditori va răspunde în faţa creditorului gajist în mărimea părţii care i-a revenit din bunul gajat, iar în caz de urmărire a gajului creditorul gajist va putea alege între a-şi exercita dreptul faţă de ambii dobînditori sau faţă de unul din ei.

2. Persoana care dobîndeşte un bun grevat cu gaj poate opune creditorului gajist toate excepţiile pe care le-a avut debitorul gajist iniţial, inclusiv nulitatea gajului sau a înregistrării acestuia. În cazul în care creditorul iniţiază procedura de exercitare a dreptului de gaj, dobînditorul se va putea opune plătind creanţa garantată şi cheltuielile de urmărire (art.489 alin.(1). Această soluţie este favorabilă dobînditorului în special atunci cînd mărimea creanţei este inferioară valorii bunului gajat. Dobînditorul care a plătit creanţa garantată poate pretinde recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul gajist care i-a transmis bunul numai în cazul cînd asupra acestui fapt s-a convenit în actul juridic în a cărui temei s-a făcut transmiterea. În cazul în care preţul gajului transmis este plătit în rate, părţile ar putea să convină că cheltuielile făcute de achizitor pentru plata creanţei garantate vor compensa o parte din suma supusă plaţii către debitorul gajist care a înstrăinat bunul.

Legea oferă soluţii diferite pentru cazurile cînd transmiterea bunului grevat de gaj se face cu consimţămîntul creditorului gajist sau fără acesta. În primul caz, atunci cînd autorizaţia de înstrăinare a bunului cu menţinerea gajului a fost acordată de creditor prin contractul de gaj sau ulterior, acesta va păstra calitatea sa şi va putea exercita dreptul de gaj faţă de dobînditor (Dec. Col.Civ. al Curt.Supr.Just. nr.2r/o-284/2001 din 14.11.2001). În cel de-al doilea caz, cînd transmiterea s-a făcut contrar interdicţiei de înstrăinare (art.477 alin.(3), actul de transmitere este lovit de nulitate absolută, care poate fi invocată la orice moment de creditorul gajist care a fost lezat în drepturi (art.217).

3. Persoana care intenţionează să achiziţioneze un bun aflat în circuitul civil pentru a se proteja de viciile juridice a acestuia poate să verifice la orice moment existenţa unor drepturi ale terţilor prin consultarea registrelor publice în care se înscriu drepturile care grevează bunul. În plus proprietarul bunului este obligat să predea bunul fără vicii juridice sau să informeze achizitorul despre acestea pentru a-i oferi posibilitatea să decidă dacă acceptă preluarea bunului grevat cu drepturile terţilor (art.764). Stabilind în mod clar în contract răspunderea pentru comunicarea datelor false şi avînd acces liber la informaţia privind drepturile înregistrate în registrele publice şi private (art.20, Legea 1320/1997), persoana care achiziţionează un bun dispune de premise reale pentru a se proteja de drepturile terţilor asupra bunului dobîndit. În cazul în care îşi va exercita cu bună-credinţă drepturile rezervate de lege, achizitorul se va putea proteja contra creditorului gajist, care ar invoca dreptul său de gaj, născut pînă la momentul achiziţiei.

Situaţii cînd dreptului de proprietate sau posesiune a achizitorului i se opune dreptul de gaj se pot naşte în special din motive care nu sînt imputabile nici dobînditorului, nici creditorului gajist (de exemplu din vina persoanei care ţine registrul). În astfel de circumstanţe urmează a se decide, de regulă pe care judiciară, din vina cui s-a produs conflictul de drepturi şi cine urmează să despăgubească partea lezată în drepturi.

La stabilirea circumstanţelor care permit atribuirea persoanei care a achiziţionat bunul gajat la categoria de dobînditori de bună-credinţă se ţine cont dacă persoana a examinat cu diligenţa necesară în raporturile civile temeiurile îndreptăţirii sale (art.art.307, 374 alin.(4). Astfel, nu este suficient a se invoca că persoana a considerat cu bună-credinţă că bunul nu este gajat, ci vor fi verificate şi circumstanţele în a căror virtute aceasta ar fi trebuit să ştie despre existenţa gajului. De exemplu, nu va putea pretinde bună-credinţa achizitorul care nu s-a preocupat să consulte registrul în care se înscrie gajul, chiar dacă în contractul de vînzare-cumpărare a bunului vînzătorul a făcut declaraţia că bunul este liber de drepturile terţilor. De asemenea se va ţine cont dacă diligenţa achizitorului a fost una reală, ci nu simulată (ex. verificarea existenţei gajului s-a făcut prin consultarea directă a registrului, ci nu prin acceptarea unei informaţii din registru, eliberată în trecut).

Buna-credinţă a dobînditorului se prezumă. Pentru desfiinţarea ei, creditorul gajist trebuie să probeze existenţa circumstanţelor în a căror virtute dobînditorul ar fi trebuit să cunoască despre existenţa gajului.

4. Legea indică anumite situaţii cînd bunul gajat, care a fost înstrăinat, nu poate fi revendicat de la dobînditor. Acestea sunt:

a) dobîndirea măfurilor gajate care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare (vezi art.459 şi comentariul la el). Debitorul gajist poate înstrăina mărfuri din rezerva sa în cadrul unei activităţi comerciale obişnuite în temeiul autorizaţiei legale (art.478 alin.(3). Dacă prin contractul de gaj s-a stabilit că mărfurile înstrăinate trebuie substituite cu altele, iar debitorul gajist încalcă această obligaţiune, încălcarea nu-i este opozabilă dobînditorului, acesta fiind protejat prin prezumţia bună-credinţei sale. Menţionăm că prezumţia operează numai în privinţa stocurilor de mărfuri în circulaţie şi proces de prelucrare şi nu se referă la vînzarea altor bunuri ale întreprinderii (ex. mobilier de birou, automobile, utilaj şi echipament etc.). În mod similar prezumţia nu operează dacă mărfurile înstrăinate nu constituie obiect al activităţii comerciale obişnuite a debitorului gajist (art.59 alin.(3), Legea 449/2001).

b) dobîndirea bunului în cadrul licitaţiilor publice. Pornind de la caracterul public al vînzării prin licitaţie, se prezumă că creditorul gajist ar fi trebuit să ştie despre anunţarea ei şi, respectiv, a avut posibilitatea să să-şi invoce dreptul de gaj. Dacă creditorul gajist invocă dreptul de gaj şi interdicţia înstrăinării gajului, adjudecătorul nu este în drept să adjudece bunul expus vînzării. Spre deosebire de Legea cu privire la gaj, dar la fel ca şi Codul civil vechi, Codul civil nou exceptează vînzarea prin licitaţie a bunului imobil sau drepturilor asupra lui de la aplicarea prezumţiei de bună-credinţă a achizitorului, excepţia fiind rezultată din regimul juridic distinct al bunurilor imobile.

c) dobîndirea documentelor negociabile şi instrumentelor negociabile, precum şi a valorilor mobiliare cotate la bursă. Titlul asupra documentelor şi instrumentelor negociabile se transferă prin transmiterea posesiunii acestora, de aceea legea îl protejează pe deţinător, prezumînd bună-credinţa acestuia. Prezumţia dobîndirii libere de gaj a acţiunilor şi altor valori mobiliare care circulă pe piaţa organizată creează premise favorabile circuitului capitalurilor şi funcţionării pieţei secundare a valorilor mobiliare. Norma comentată se referă numai la valorile mobiliare înscrise în listing - Cota Bursei de Valori (art. 47, Legea 199/1998 şi cap.IV, Hotărîrea CNVM 17/5/2000), deşi Legea cu privire la gaj (art.59 alin.(3) extindea prezumţia vînzării bunului liber de gaj şi asupra valorilor mobiliare care deşi nu sunt incluse în Cotă se tranzacţionează de regulă în cadrul bursei.

5. Pornind de la principiile de recunoaştere a caracterului de bună-credinţă a persoanei care achiziţionează un bun, legea ar putea să conţină şi alte cazuri în care achizitorul unui bun gajat ar fi fost considerat de bună-credinţă. Un astfel de exemplu a fost adus mai sus şi se referă la prezumţia de bună-credinţă a achizitorului unor valori mobiliare care nu sunt incluse în listingul bursei de valori, dar cu ele de regulă se fac tranzacţii bursiere.

S e c t i u n e a a 5-a

EXERCITAREA DREPTULUI DE GAJ

SI INCETAREA GAJULUI

Articolul 487. Dispozitii generale cu privire la exercitarea dreptului de gaj
(1) Creditorul gajist poate sa exercite dreptul de gaj daca debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat in mod necorespunzator obligatia garantata ori o parte a acesteia, precum si in alte cazuri prevazute de lege si contract.

(2) In conditiile prezentei sectiuni, creditorul gajist poate exercita urmatoarele drepturi: sa vinda el insusi bunurile gajate, sa le vinda sub controlul instantei de judecata si sa le ia in posesiune spre a le administra.

(3) Creditorul gajist isi exercita dreptul de gaj indiferent de faptul cine detine bunul gajat.

(4) Procedura exercitarii dreptului de gaj, precum si specificul exercitarii dreptului de gaj in privinta unor categorii de bunuri, in masura in care nu sint prevazute de prezenta sectiune, se reglementeaza prin lege.

(5) Satisfacerea creantelor creditorilor din valoarea bunurilor gajate ale debitorului in privinta caruia a fost intentat procesul de insolvabilitate se efectueaza in modul stabilit prin legislatia cu privire la insolvabilitate.
1. Cel mai important atribut al dreptului real de gaj, care pune în valoare conţinutul acestuia, este dreptul persoanei în favoarea căruia a fost creat gajul de a pretinde satisfacerea creanţei garantate din valoarea bunurilor pe care le-a acceptat în calitate de garanţie. Acest drept (ius distrahendi) conferă finalitate construcţiei garanţiei reale şi determină aplicarea ei largă în relaţiile obligaţionale. Modul şi procedura de exercitare a dreptului de gaj, stabilită prin Codul civil şi Legea cu privire la gaj, oferă o protecţie adecvată atît persoanei în favoarea cărui a fost constituit gajul, cît şi celui care l-a constituit.

Dreptul creditorului gajist de a cere executarea obligaţiei garantate din valoarea bunului gajat poate fi exercitat în cazurile stabilite de lege şi contract. Datorită caracterului său accesoriu, dreptul de gaj va fi exercitat atunci cînd obligaţia principală nu este executată în conformitate cu condiţiile acesteia. Este vorba despre o neexecutare lato senso care include şi executarea necorespunzătoare sau tardivă a obligaţiei.

După regula generală gajul poate fi pus sub urmărire dacă obligaţia principală nu este executată la scadenţă. Totuşi, în anumite circumstanţe stabilite de lege creditorul gajist este îndreptăţit să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei (art.479 alin.(2), art.483 alin.(2), art.576). Eşecul debitorului de a îndeplini cerinţele creditorului îl îndreptăţeşte pe acesta din urmă să ceară executarea din valoarea bunului gajat. Alte cazuri în care creditorul va fi în drept să iniţieze exercitarea dreptului de gaj pot fi stabilite prin contractul din care se naşte obligaţia principală. Acestea pot fi: obţinerea creditului sau determinarea creditorului de a contracta prin înşelăciune, lipsirea debitorului de dreptul de desfăşura anumite activităţi sau retragerea licenţei, schimbarea proprietarului debitorului persoană juridică, scăderea veniturilor debitorului şi apariţia unor dificultăţi financiare de natură să pericliteze executarea obligaţiei garantate, pornirea unui proces judiciar patrimonial de proporţii contra debitorului sau depunerea cererii de dizolvare, reorganizarea debitorului fără acordul creditorului şi altele.

2. Creditorul gajist care iniţiază exercitarea dreptului de gaj are tripla opţiune: să obţină gajul în posesiune pentru a-l administra, să-l vîndă el însuşi sau să se adreseze instanţei de judecată pentru vînzarea gajului.

Luarea în posesiune în scop de administrare operează în special în cazul ipotecii de întreprinzător, cînd scopul creditorului este nu atît de a vinde rapid bunul gajat, cît de a-l administra eficient pentru a-l păstra în calitate de complex lucrativ care să producă venituri pentru achitarea creanţei garantate. Creditorul care a intrat în posesiunea ipotecii de întreprinzător poate administra el însuşi gajul sau poate desemna un terţ pentru acest scop. Creditorul sau terţul delegat va exercita drepturile şi va executa obligaţiile de administrator fiduciar în conformitate cu art.art.1053-1060 ale Codului civil şi art.art.29-31 ale Legii cu privirea la gaj.

Creditorul gajist poate opta în favoarea posesiunii în scop de administrare şi în cazul altor bunuri gajate. Dacă va obţine administrarea unui bun determinat individual (ex. a unui imobil), creditorul gajist va exercita orice acţiuni de dispoziţie cu acesta, urmărind obţinerea unor venituri care vor fi îndreptate la stingerea datoriei. În cazul în care veniturile realizate nu permit stingerea obligaţiei, creditorul va putea să renunţe la administrare şi să procedeze la vînzarea bunului. Din considerentele indicate creditorul gajist care solicită instanţei de judecată deposedarea silită a debitorului gajist este interesat să solicite atît administrarea, cît şi dreptul de a vinde bunul dacă administrarea nu va da rezultat.

Creditorul gajist nu este în drept să exercite dreptul de gaj prin preluarea bunului în proprietatea sa. Enumerarea drepturilor pe care el le poate exercita în caz de neexecutare a obligaţiei principale este exhaustivă şi nu poate fi extinsă prin contract. Totuşi, nimic nu se opune ca părţile să convină asupra transmiterii obiectului gajului în proprietatea creditorului prin încheierea unui contract de vînzare-cumpărare, cu îndreptarea preţului la stingerea obligaţiei garantate, sau prin novaţie.

3. Faptul că bunul gajat a fost înstrăinat cu menţinerea grevării (vezi nota 1 din comentariul la art.486) sau a fost transmis în posesiunea unui terţ nu opreşte creditorul de a-l pune sub urmărire. Urmărirea gajului nu anulează titlul terţului expropriat, iar creditorul va fi îndreptăţit să pună sub urmărire bunul indiferent de faptul dacă actualul deţinător al gajului a ţinut cont sau nu despre existenţa gajului la momentul dobîndirii bunului. Totuşi, achizitorul se va putea opune exercitării dreptului de gaj, dacă la momentul dobîndirii bunului nu a ştiut şi nu ar fi trebuit să ştie despre existenţa gajului.

4. Datorită importanţei deosebite a normelor care reglementează exproprierea silită a bunurilor gajate, acestea sunt valabile numai dacă sunt stabilite prin lege. Rezultă că părţile nu pot exercita drepturi, iar instanţa nu va aplica norme, dacă acestea sunt prevăzute de acte normative subordonate legii care reglementează exercitarea dreptului de gaj (ex. cap.7, Hotărîrea CNVM 4/4/2003).

Reglementări aplicabile modului şi procedurii de exercitarea a dreptului de gaj se conţin în art.458 Cod Civil, precum şi în alte legi (cap.VIII, Legea 449/2001; art.28, Legea 199/1998; art. 70 alin.(2), Legea 549/1995). Aceste norme se vor aplica numai în măsura în care nu contravin art.art.487-494 ale Codului Civil.

5. În cazul în care debitorului gajist i-a fost intentată procedura de insolvabilitate, urmărirea obiectului gajului se va face în conformitate cu Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 15.11.2001). Spre deosebire de reglementările anterioare, care nu includeau bunurile gajate în masa debitoare, legea numită le include, deşi face o distincţie clară între drepturile creditorilor garantaţi şi ale celor chirografari. Bunurile gajate vor fi administrate sau vîndute silit de către administratorul insolvabilităţii, numit de creditori. Creditorul gajist se va îngriji să formuleze creanţele garantate cu ocazia adunării creditorilor de validare şi este în drept să propună administratorului posibilităţile mai avantajoase de valorificare a gajului, iar administratorul este obligat să ţină cont de ele. Creditorul gajist va obţine suma rezultată din valorificarea gajului, după deducerea cheltuielilor de validare şi valorificare.

Articolul 488. Masurile prealabile exercitarii dreptului de gaj
(1) Creditorul gajist care intentioneaza sa-si exercite dreptul de gaj trebuie sa notifice acest lucru debitorului creantei garantate si, dupa caz, debitorului gajist si tertului detinator al bunului gajat.

(2) Dupa notificare, creditorul gajist depune la registrul in care a fost inregistrat gajul un preaviz, la care anexeaza dovada notificarii debitorului gajist.

(3) Preavizul trebuie sa indice marimea creantei garantate, temeiul inceperii urmaririi, dreptul pe care creditorul gajist intentioneaza sa-l exercite, sa contina descrierea bunului gajat si somatia ca debitorul gajist sa transmita, in termenul acordat de creditorul gajist, bunul gajat. Preavizul se semneaza de creditorul gajist.

(4) Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil si de 10 zile pentru un bun luat in posesiune spre a fi administrat, incepind cu data inregistrarii preavizului.
1. Procedura exercitării dreptului de gaj debutează prin notificarea debitorului obligaţiei garantate şi a debitorului gajist, dacă acesta este o altă persoană, despre iniţierea exercitării gajului. Dacă bunul este deţinut de un terţ, creditorul îl va notifica, iar terţul va fi în drept să facă uz de dreptul său de a executa creanţa garantată, luînd locul creditorului (art.582).

Notificarea se face în scris, prin trimiterea sau înmînarea unui preaviz. Creditorul va utiliza acele mijloace de comunicaţii care îi vor asigura posibilitatea de a proba primirea preavizului de către destinatar. Preavizul va fi trimis pe adresa indicată în contract sau notificată ulterior creditorului gajist. În cazul persoanelor juridice se va ţine cont de regula stabilită la art.67 alin.(4).

2. Un exemplar al preavizului împreună cu dovada notificării debitorului gajist se depune la registrul în care a fost înscris gajului în termenul stabilit de creditor. Registratorul va înscrie fără întîrziere informaţia din preaviz în registru şi va elibera creditorului, la cerere, un extras din registru în care se va conţine informaţia înscrisă. Funcţionarul care recepţionează preavizul pentru a fi înscris în registru nu va verifica corectitudinea notificării debitorului gajist sau informaţia din preaviz şi nici faptul dacă a fost notificat debitorul obligaţiei principale sau terţul. Registratorul va înscrie informaţia aşa cum ea a fost prezentată. Refuzul sau întîrzierea de a înscrie preavizul pot fi contestate în modul stabilit (art.475).

Creditorul poate în orice moment cere radierea din registru a informaţiei din preaviz. El este obligat să o facă în caz dacă preavizul a fost invalidat de instanţa de judecată.

3. Preavizul va conţine:

a) numele (denumirea) creditorului gajist şi a debitorului gajist;

b) mărimea creanţei garantate pentru stingerea căreia este iniţiată exercitarea gajului. Creditorul poate indica şi cuantumul iniţial al creanţei.

c) referire la temeiul începerii urmăririi (art. 487);

d) referire la dreptul pe care creditorul intenţionează să-l exercite vis-à-vis de obiectul gajului: posesiunea în scopul administrării, vînzarea de el însuşi sau vînzarea sub controlul instanţei de judecată. În cazul în care la data înaintării preavizului creditorul nu va fi decis care din drepturi intenţionează să exercite, el poate indica alternativ două sau toate trei drepturi.

e) descrierea corectă şi suficientă a bunului gajat (vezi nota 12 din comentariul la art.468);

f) somaţia adresată debitorului gajist de a transmite bunul în posesiunea creditorului şi termenul în care bunul trebuie transmis;

g) în cazul ipotecii de întreprinzător – numele (denumirea) şi domiciliul (sediul) administratorului, dacă acesta este o altă persoană decît creditorul gajist.

Prin preaviz creditorul gajist poate interzice grevarea repetată a bunului sau înstrăinarea lui, dacă acestea au fost permise anterior.

Preavizul va fi semnat de creditorul gajist sau de reprezentantul acestuia. Nu se cere ca procura eliberată pentru exercitarea gajului asupra ipotecii sau altui gaj constituit prin contract autentificat să fie făcută în formă autentică. Semnarea preavizului, precum şi alte acţiuni de exercitare a dreptului de gaj, pot fi efectuate de gestionarului gajului (art.476 alin.(2) sau de administratorul ipotecii de întreprinzător (art.30, Legea 449/2001), în cazul în care aceştia dispun de împuternicirile respective.

4. Creditorul gajist va acorda debitorului gajist un termen rezonabil pentru ca acesta să-i transmită bunul, care nu va fi mai mic decît termenele indicate în lege. Calcularea termenului începe cu data înscrierii preavizului în registru. Legea acordă un termen mai mare proprietarului unui imobil pentru a-i oferi acestuia şanse mai mari de a identifica posibilităţi de stingere a datoriei şi degrevare a gajului.

5. În cazul amanetului, creditorul gajist nu este ţinut să respecte formalităţile legate de preaviz şi poate proceda la vînzarea bunului dacă a notificat debitorul gajist privind intenţia sa de exercitare a dreptului de gaj şi privind dreptul pe care urmează să-l exercite.

Creditorul gajist, care are calitatea de participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, poate proceda la vînzarea titlurilor de valoare luate în gaj fără înaintarea preavizului. Acest drept, care constituie o derogare de la regula generală, trebuie însă prevăzut de contractul de gaj şi va fi exercitabil dacă nu este interzis de normele aplicabile circulaţiei valorilor mobiliare (art.67 alin.(7), Legea 449/2001). Totuşi, atunci cînd debitorul gajist este o altă persoană decît debitorul obligaţiei garantate, este recomandabil ca creditorul gajist să notifice despre exercitarea dreptului de gaj debitorul şi, după caz, terţul deţinător al gajului, aceasta în ipoteza unor acţiuni de apărare a drepturilor debitorului gajist

Articolul 489. Drepturile debitorului gajist
(1) Debitorul gajist se poate opune urmaririi de catre creditorul gajist a bunului gajat, platind creanta garantata sau, dupa caz, inlaturind incalcarile mentionate in preaviz si cele ulterioare, platind in ambele cazuri cheltuielile aferente inregistrarii preavizului.

(2) Dreptul mentionat la alin.(1) poate fi exercitat de catre debitorul gajist pina la momentul vinzarii bunului luat in posesiune de creditorul gajist.
1. O construcţie juridică este reuşită şi are şanse să-şi găsească aplicarea în practică numai dacă în cadrul ei sînt protejarea drepturile tuturor părţilor participante. Chiar dacă obligaţia garantată a fost încălcată, debitorul gajist trebuie să dispună de mijloace de apărare care i-ar permite să păstreze bunul în proprietatea sa. În practică bunurile gajate pot prezenta pentru proprietarii acestora nu numai valoare patrimonială, iar pierderea lor ar constitui nu numai o reducere a activului (este cazul apartamentelor, bunurilor personale sau de valoarea artistică, istorică etc.). Dar şi atunci cînd acestea sunt elemente valorice ordinare, debitorul gajist poate face opoziţie vînzării silite a bunului.

Dacă exercitarea dreptului de gaj a fost determinată de încălcarea obligaţiei de plată a creanţei garantate, debitorul se va opune urmăririi plătind-o şi acoperind cheltuielile aferente făcute de creditor. În acest scop debitorul va mobiliza resursele sale, apelînd la contractarea unui împrumut sau chiar la vînzarea altor bunuri din patrimoniul său. În cazul cînd exercitarea gajului a fost iniţiată din cauza comiterii altor încălcări, opoziţia va lua forma înlăturării încălcărilor indicate în preaviz şi acoperirii cheltuielilor.

Dacă nu este şi debitor al obligaţiei principale, debitorul gajist care a plătit creanţa, degrevînd în acest mod bunurile sale, va ocupa locul creditorului în obligaţia principală. Deşi regula nu este expres stabilită în lege, ea este aplicabilă prin analogie cu dispoziţia articolului 582, conform cărui terţul care a satisfăcut creanţa creditorului, oprind astfel urmărirea unui bun, îi ia locul.

2. Întinderea în timp a dreptului de opoziţie a debitorului gajist este limitată de acţiunile creditorului gajist. Din momentul cînd bunul gajat a fost vîndut silit, debitorul nu mai poate pretinde degrevarea lui, chiar dacă plăteşte creanţa garantată (în cazul unei ipoteci, debitorul este în drept să degreveze bunul prin plata datoriei numai pînă la momentul încheierii contractului de vînzare a imobilului). Pentru a evita cheltuieli inutile, debitorul gajist va conveni în prealabil cu creditorul asupra extinderii termenului în care va putea face plata peste limitele prevăzute de lege (art.488 alin.(4)



Articolul 490. Transmiterea bunului gajat catre creditorul gajist
(1) Bunul gajat se transmite in posesiune creditorului gajist pentru a fi vindut, in conditiile legii.

(2) Transmiterea bunului gajat in posesiune creditorului gajist poate fi benevola ori silita.

(3) Transmiterea in posesiune este benevola daca, inaintea expirarii termenului indicat in preaviz, debitorul gajist transmite in mod efectiv bunul gajat in posesiune creditorului gajist sau consimte in scris in forma autentica sa-l puna la dispozitia acestuia la momentul convenit.

(4) Transmiterea silita are loc in baza unei hotariri judecatoresti, dupa expirarea termenului din preaviz in conformitate cu legea.
1. O precondiţie esenţială pentru exercitarea dreptului de gaj este preluarea bunului în posesiunea creditorului. Ea este operantă atît în cazul cînd creditorul intenţionează să exercite opţiunea de a administra bunul pentru a stinge creanţa din produsul administrării, cît şi în cazul vînzării. Administrarea poate fi exercitată numai de persoana care posedă bunul, iar în cazul vînzării cel care vinde bunul trebuie să dispună de posibilitatea de a prezenta bunul potenţialilor cumpărători.

2. Deposedarea este diferită în funcţie de modul în care se efectuează. În cazul cînd debitorul nu se opune urmăririi gajului, el va asigura condiţiile necesare pentru vînzarea bunului de către creditor. De altfel, bunul poate fi vîndut şi de debitorul gajist cu consimţămînul creditorului, însă aceasta se va efectua în afara procedurii de exercitare a dreptului de gaj. Pentru a asigura creditorului posibilitatea vînzării bunului gajat, nu este neapărat ca debitorul gajist să-l transmită efectiv în posesiunea primului. Deşi aceasta este regula, totuşi părţile pot conveni ca bunul să rămînă în posesiunea efectivă a debitorului gajist, acesta consimţind în formă autentică să-l pună la dispoziţia creditorului în momentul convenit. Scenariul este de o utilitate practică, or creditorul urmăritor este în primul rînd interesat să poată transmite efectiv bunul cumpărătorului, ci nu să-l obţină în posesiune el însuşi, cu atît mai mult că exercitarea posesiunii implică cheltuieli de păstrare şi întreţinere a bunului.

3. Dacă la expirarea termenului indicat în preaviz debitorul gajist nu transmite benevol obiectul gajului în posesiunea creditorului, acesta este în drept să ceară instanţei de judecată transmiterea silită. Cererea de deposedare silită (care este distinctă de cererea de chemare de judecată în acţiune civilă – art.7 alin.(3) Cod.Proc.Civ) este adresată instanţei de judecată competente potrivit regulilor de competenţă jurisdicţională pentru a fi examinată în ordinea procedurii necontencioase – procedura în ordonanţă (simplificată). Modul de înaintare şi examinare a cererii de deposedare silită este reglementat de capitolul XXXV al Codului de procedură civilă nr.225-XV din 30.05.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 111-115 din 12.06.2003). Din data punerii în aplicare a Codului de procedură civilă (12 iunie 2003) normele de procedură privind examinarea judiciară a cererilor de deposedare silită, care se conţin la art.art.71 şi 72 ale Legii cu privire la gaj, se aplică în măsura în care nu contravin celor din Cod.

4. În cazul în care debitorul gajist nu se conformează ordonanţei judecătoreşti şi nu transmite bunul în posesiunea creditorului, acesta este în drept să apeleze la serviciile executorului judecătoresc din subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare. În exercitarea atribuţiilor sale executorul se va conduce de normele Codului de procedură civilă.



Articolul 491. Vinzarea de catre creditorul gajist a bunului gajat
(1) Dupa ce a obtinut in posesiune bunul gajat, creditorul gajist este indreptatit, daca a depus la registru un preaviz in modul prevazut la art.488 alin.(2), sa procedeze la vinzarea, prin negocieri directe, prin tender sau prin licitatie publica, a bunului gajat, fara nici o intirziere nejustificata, contra unui pret comercial rezonabil si in interesul major al debitorului gajist.

(2) Creditorul gajist care vinde bunul actioneaza in numele proprietarului si este obligat sa informeze cumparatorul despre calitatea lui la momentul vinzarii.

(3) Cumparatorul dobindeste bunul grevat de drepturile reale existente la momentul inscrierii preavizului in registrul respectiv, fara dreptul de gaj al creditorului gajist care a vindut bunul si fara creantele prioritare dreptului acestuia.

(4) In cazul in care cumparatorul bunului transmite instantei judecatoresti in a carei circumscriptie se afla, in totalitate sau in cea mai mare parte, bunurile gajate, dovada ca vinzarea a fost efectuata cu respectarea prevederilor legale si ca pretul a fost platit integral, instanta emite o hotarire de incetare si anulare a gajurilor, sechestrelor si drepturilor reale indicate in alin.(3).
1. De rînd cu Legea cu privire la gaj, Codul civil oferă creditorului dreptul să vîndă el însuşi bunul gajat pentru a stinge creanţa sa din preţul vînzării. Creditorul poate proceda la vînarea gajului dacă a îndeplinit cerinţele privind înaintarea şi înregistrarea preavizului şi a obţinut bunul gajat în posesie. Pentru că nici transmiterea benevolă şi nici deposedarea silită nu se fac în mod neapărat prin acte cu caracter public, vînzarea se poate face numai cu condiţia că preavizul privind exercitarea dreptului de gaj să fi fost înscris în registru şi să nu fi fost radiat.

2. Vînzării bunurilor de către creditorul gajist îi sunt aplicabile regulile stabilite pentru contractul de vînzare-cumpărare (art.art.753-822), cu excepţia regulilor a căror respectare nu poate fi pretinsă creditorului gajist (ex. creditorului nu-i poate fi pretinsă remedierea viciilor bunului, eliberarea facturii fiscale etc.). La vînzarea bunurilor asupra cărora anumite persoane au drept de preemţiune, creditorul gajist urmează să asigure exercitarea acestuia. Astfel, dacă obiect al vînzării sunt părţile sociale într-o societate cu răspundere limitată (art.153 alin.(2), acţiunile unei societăţi pe acţiuni de tip închis (art.27 al Legii 1134/1997), cota-parte din proprietatea comună (art.352 şi art.366 alin.(2), construcţia cu dreptul de superficie (art.446), creditorul gajist va notifica mai întîi alţi membri, acţionari, coproprietari sau, respectiv, proprietarul terenului.

Se pare că membrul societăţii cu răspundere limitată sau al cooperativei, care a grevat cu gaj partea sa socială sau, respectiv, participaţiunea, nu va fi îndreptăţit să exercite beneficiul în discuţiune rezervat prin lege (vezi art.153 alin (1) şi art.177 alin.(7). Din sensul normelor indicate rezultă că beneficiul poate fi exercitat numai în faţa creditorilor chirografari.

Creditorul gajist care deţine un drept de gaj asupra mai multor bunuri determină el însuşi dacă acestea vor fi vîndute simultan sau succesiv (art.65, Legea 449/2001). Dacă prin contractul de gaj s-a stabilit o anumită consecutivitate a vînzărilor, creditorul gajist este obligat să o respecte (Dec. Col.Civ. al Curt.Supr.Just nr.2r/a-177/2001 din 11.04.2001).

Dacă obiect al garanţiei reale sunt mijloacele băneşti (moneda în numerar sau scriptică), obligaţiile creditorului sunt stabilite în funcţie de tipul gajului. În cazul cînd obiect al gajului înregistrat sunt drepturile debitorului ce rezultă din contractul de depozit bancar, creditorul va prezenta actul de transmitere a gajului (la transmiterea benevolă) sau ordonanţa judecătorească băncii, în care este deschis contul. Banca este obligată să treacă la scăderi sumele indicate şi să le înregistreze în contul creditorului urmăritor în conformitate cu normele privind efectuarea decontărilor fără numerar. Banii în numerar amanetaţi, care se află în posesiunea creditorului vor fi îndreptaţi de către acesta la stingerea creanţei garantate, cu informarea corespunzătoare a debitorului gajist. În cazul în care obiect al amanetului sînt mijloace valutare în numerar sau în contul curent, acestea vor fi vîndute de către creditor contra lei, cu îndreptarea mijloacelor încasate la stingerea datoriei. Depozitul valutar, care nu poate fi grevat decît cu gaj înregistrat asupra dreptului patrimonial al deponentului (art.art.867, 1222), va fi urmărit în modul prevăzut pentru urmărirea bunurilor în formă de drepturi patrimoniale. În acelaşi mod va fi urmărite şi diponibilităţile din contul curent, dacă acestea au fost grevate cu gaj înregistrat.

3. Cerinţele înaintate faţă de vînzare sunt de principiu, creditorul urmînd să vîndă bunul fără întîrziere nejustificată, contra unui preţ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului gajist. Pînă la urmă este la latitudinea instanţei de judecată să decidă dacă preţul la care s-a vîndut bunul gajat a fost rezonabil, pentru că formarea preţului este dictată de o gamă largă de factori, care numai analizaţi în complex permit a face concluzia dacă preţul oferit a fost cel mai bun.

Creditorul gajist este aşteptat să se comporte cu diligenţa cerută unui comerciant care operează pe piaţa unde se tranzacţionează bunuri din categoria celui gajat. În cazul în care nu are cunoştinţe speciale, creditorul gajist poate angaja un profesionist care să efectueze vînzarea nemijlocită a bunului gajat. Aceasta este necesar în special pe pieţele specifice, cum sunt piaţa valorilor mobiliare, piaţa valutară sau pieţele unor categorii specifice de bunuri.

Metoda de vînzare a bunului va fi stabilită de creditor în funcţie de circumstanţele concrete (tipul bunului, numărul de cumpărători potenţiali ş.a.). De regulă, creditorul va opta pentru acea metodă la care de obicei se apelează la vînzarea bunurilor din aceeaşi categorie cu cel gajat. Atunci cînd procedează la negocieri directe, creditorul va avea argumente de ce a ales anume această metodă şi care este avantajul ei (ex. cheltuieli mari pentru organizarea licitaţiei, cumpărător monopolist etc.). Creditorul gajist va stabili el însuşi regulile de efectuare a tenderului (concursului închis), conducîndu-se de normele legale aplicabile (art.75, Legea 449/2001). De asemenea la organizarea şi ţinerea licitaţiei creditorul se va conduce de prevederile legale aplicabile (art.art.698, 809-816, art.75 alin.(7), Legea 449/2001).

De regulă, cumpărătorul va achita preţul bunului prin plată unică. În anumite circumstanţe determinate de caracterul bunului şi al ofertei cumpărătorului, creditorul poate accepta ca preţul bunul să fie achitat în rate.

4. La vînzarea bunului gajat creditorul acţionează în numele debitorului gajist. Acest fapt urmează a fi indicat în actele făcute de creditor (inclusiv în contractul de vînzare-cumpărare) şi urmează a fi adus la cunoştinţa potenţialilor cumpărători. Informare corectă a cumpărătorilor le permite acestora să ia o decizie în cunoştinţă de cauză şi să stabilească cu corectitudine implicaţiile fiscale, vamale sau de altă natură a cumpărării.

5. Debitorul gajist care a respectat toate cerinţele stabilite pentru vînzarea bunului de către creditorul gajist trebuie să aibă siguranţa că a obţinut bunul liber de gaj şi de alte drepturi reale necunoscute lui. El obţine bunul liber de gajul creditorului gajist de la care l-a cumpărat, precum şi de drepturile prioritare acestuia. Dacă au existat gajuri de rang superior celui al creditorului urmăritor, se prezumă că acesta a obţinut acordul creditorilor de grad superior (art.481 alin.(3) şi cumpărătorul nu trebuie să verifice acest fapt.

Cumpărătorul obţine bunul grevat de drepturile reale constituite pînă la înscrierea în registru a preavizului de exercitare a dreptului de gaj (ex. un uzufruct constituit de proprietar). Drepturile reale constituite după înscrierea preavizului nu sunt opozabile cumpărătorului decît dacă acesta şi-a dat acordul (art.77 alin.(2), Legea 449/2001). Instanţa de judecată, în circumscripţia căreia se află bunurile gajate sau majoritatea lor, va dispune încetarea şi anularea acestor drepturi reale, precum şi a tuturor gajurilor şi sechestrelor instituite asupra bunului.



Articolul 492. Vinzarea sub controlul instantei de judecata a bunului gajat
(1) Vinzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judecata daca aceasta desemneaza persoana care va efectua vinzarea bunurilor gajate, determina conditiile si sarcinile vinzarii, indica modalitatea de efectuare a vinzarii - prin negocieri directe, tender sau prin licitatie publica - si stabileste, dupa caz, pretul dupa o expertiza a valorii bunului.

(2) Persoana desemnata este obligata sa informeze partile interesate, la solicitarea acestora, despre actiunile pe care le intreprinde pentru vinzarea bunurilor gajate.

(3) Persoana desemnata actioneaza in numele proprietarului si este obligata sa anunte despre acest fapt cumparatorul.

(4) Vinzarea in conditiile prezentului articol degreveaza de gaj drepturile reale.

(5) Obiectul gajului poate fi vindut numai sub controlul instantei judecatoresti daca:

a) lipseste autorizatia sau acordul unei alte persoane necesar la incheierea contractului de gaj pentru validitatea acestuia;

b) obiectul gajului il constituie bunurile de valoare istorica, artistica sau culturala;

c) debitorul gajist lipseste si nu poate fi identificat locul aflarii lui.
1. În anumite circumstanţe, legate de persoana debitorului gajist sau caracterul bunul gajat, creditorul gajist care a obţinut posesiunea gajului poate alege să procedeze la vînzarea bunului sub controlul instanţei de judecată. Creditorul poate apela la această procedură atît în cazul cînd bunul i-a fost transmis prin ordonanţă judecătorească, cît şi atunci cînd bunul i-a fost transmis în mod benevol. Totuşi, în practică creditorul care a primit bunul benevol de la debitorul gajist nu este motivat să apeleze la instanţa de judecată, ci va efectua el însuşi vînzarea.

Cererea de efectuare a vînzării sub controlul instanţei poate face corp comun cu cererea de deposedare silită sau poate fi înaintată ulterior. Ea va fi examinată în cadrul aceleiaşi proceduri în ordonanţă, fapt ce rezultă din dispoziţiile art.345 lit.k) a Codului de procedură civilă.

2. La cererea creditorului gajist instanţa va desemna o persoană în sarcina cărui va fi pusă vînzarea bunului. De regulă acesta va fi un profesionist în domeniu, care are o experienţă de tranzacţionare a bunurilor similare şi, după caz, dispune de licenţa necesară. Este binevenit ca instanţele de judecată să dispună de listele persoanelor licenţiate în domeniul vînzării unor categorii de bunuri (ex. brokeri, persoane care au dreptul să vîndă articole din metale preţioase şi pietre scumpe (pct.3, HG 261/1996) sau medicamente), ca şi în cazul administratorilor insolvabilităţii.

Persoana desemnată pentru vînzarea bunurilor va informa atît debitorul, cît şi alte persoane interesate, la cererea acestora, despre acţiunile întreprinse de el în cadrul exercitării atribuţiilor sale. În cazul în care debitorul gajist va face propuneri privind condiţiile vînzării sau va indica un potenţial cumpărător, persoana desemnată va examina propunerile debitorului, însă nu este obligat să se conducă de ele. Persoana desemnată este obligată să se conducă de toate regulile aplicabile pentru cazul cînd bunul se vinde de către creditorul gajist şi este în drept să exercite drepturile rezervate acestuia (art.75, Legea 449/2001).

3. Persoana desemnată de instanţă pentru vînzarea gajului va declara calitatea sa potenţialilor cumpărători ai bunului şi răspunde pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestei reguli. Dacă cumpărătorul care n-a fost informat despre calitatea ofertantului refuză cumpărarea pentru acest motiv, persoana desemnată va acoperi şi cheltuielile efectuate (ex. expertiza juridică sau tehnică), cu condiţia că cumpărătorul demonstrează legătura cauzală dintre refuz şi neinformare.

4. Persoana desemnată se va conduce în acţiunile sale de indicaţiile instanţei de judecată şi o poate sesiza pentru a le primi. Instanţa îi va stabili condiţiile şi sarcinile vînzării, precum şi va dispune prin ce modalitate vor fi vîndute bunurile: negocieri directe, tender sau licitaţie publică. Dacă în opinia instanţei de judecată valoarea reală a bunului diferă cu mult de la valoarea estimativă, stabilită în contractul de gaj, instanţa poate numi o expertiză pentru stabilirea preţului bunului.

5. Ca şi în cazul vînzării bunurilor nemijlocit de către creditorul gajist, cumpărătorul nu trebuie să se preocupe de existenţa unor grevări sau drepturi reale asupra bunului, care au apărut după înscrierea preavizului de exercitare silită în registru. De aceea cumpărătorul este protejat prin lege de viciile juridice ale bunului, dacă au fost îndeplinite toate cerinţele aplicabile exercitării dreptului de gaj.

6. În anumite situaţii pentru protecţia drepturilor proprietarului legea obligă creditorul urmăritor să vîndă bunul numai sub controlul instanţei de judecată. Aceasta are loc în următoarele cazuri:

a) la încheierea contractului de gaj nu a fost primit acordul sau autorizaţia unei terţe persoane, dacă existenţa acordului sau autorizaţiei este o condiţie de valabilitate a contractului (ex. în cazul grevării cu gaj a bunurilor în proprietate comună pe cote-părţi (art.351) sau în devălmăşie (art.369). Lipsa acestora atrage nulitatea relativă a contractului de gaj.

b) sunt puse sub urmărire bunuri de însemnată valoare istorică, artistică sau culturală (ex. castele, tablouri). Dacă aceste bunuri fac parte din domeniul public, atunci ele nu pot fi puse sub urmărire (art.296), iar contractul de gaj este lovit de nulitate absolută. Dacă părţile nu au stabilit prin contract că anumite bunuri gajate au valoare istorică, artistică sau culturală, este de competenţa instanţei să numească o expertiză pentru stabilirea acestui fapt.

c) debitorul gajist lipseşte şi nu poate fi stabilit locul aflării lui. Creditorul gajist care nu cunoaşte locul aflării debitorului gajist nu va putea continua exercitarea dreptului de gaj fără a apela la instanţa de judecată şi este responsabil în faţa debitorului gajist pentru încălcarea acestei reguli. Nu este necesar ca debitorul gajist să fi fost declarat dispărut fără veste (art.49).

Articolul 493. Distribuirea mijloacelor obtinute din vinzarea bunului gajat
(1) Creditorul gajist are dreptul, de pe urma vinzarii, doar la ceea ce este necesar satisfacerii creantei sale.

(2) Creditorul trebuie sa plateasca din produsul vinzarii bunului gajat cheltuielile aferente vinzarii, apoi creantele prioritare drepturilor sale si dupa aceea creantele proprii.

(3) Daca exista si alte creante care urmeaza sa fie platite din produsul vinzarii bunului gajat, creditorul gajist care a vindut bunul va depune instantei judecatoresti care ar fi fost competenta pentru vinzarea bunului o dare de seama cu privire la produsul vinzarii bunului gajat si ii va transmite suma ramasa dupa plata. In caz contrar, creditorul gajist este obligat sa prezinte, in termen de 10 zile de la data vinzarii bunului, o dare de seama proprietarului bunului vindut si sa-i remita surplusul, daca acesta exista.

(4) Daca vinzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judecata si produsul nu este suficient pentru satisfacerea tuturor creantelor garantate, persoana imputernicita cu vinzarea scade cheltuielile de vinzare, plaseaza soldul intr-un cont special, intocmeste un plan de impartire pe principiul rangului gajurilor si il prezinta instantei de judecata, care da celor in drept posibilitatea de a se pronunta asupra lui. Dupa ce planul este aprobat definitiv de instanta, persoana insarcinata cu vinzarea efectueaza platile in baza lui.

(5) In cazul in care produsul obtinut din vinzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creantelor si acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conserva o creanta neprivilegiata pentru diferenta datorata de debitorul sau.
1. Suma încasată din vînzarea bunului gajat de regulă nu este egală cu cuantumul creanţei garantate, în special în cazul gajurilor indivizibile prin natura sa, care nu pot fi fracţionate pentru vînzare parţială. În cazul bunurilor divizibile creditorul gajist în principiu ar putea vinde întreaga cantitate de bunuri, însă nu este motivat să o facă şi se va limita la acea cantitate care acoperă creanţa garantată.

Din suma încasată de la vînzare creditorul este în drept să stingă atît capitalul creanţei şi dobînda (inclusiv cea legală (art.585), cît şi cheltuielile de întreţinere şi urmărire. Pot fi stinse şi penalităţile calculate, precum şi prejudiciul cauzat creditorului, dacă aceasta a fost prevăzut prin contract.

2. În cazul în care bunul gajat este vîndut nemijlocit de către creditorul gajist, acesta va încasa suma plătită de cumpărător şi va proceda la distribuirea ei. În primul rînd vor fi acoperite cheltuielile aferente vînzării (pentru transportarea, asigurarea, păstrarea, întreţinerea bunurilor gajate, pentru trimiterea corespondenţei şi publicitate, pentru ţinerea licitaţiei sau efectuarea tenderului, pentru plata specialiştilor etc.)

În cel de-al doilea rînd vor fi stinse creanţele creditorilor care au un grad de preferinţă superior celui al creditorului urmăritor. Ultimul va transmite creditorilor prioritari acea parte din preţul de vînzare a bunului gajat, care este egală cu suma creanţei prioritare. Creanţele prioritare vor fi stinse în întregime, iar creanţele care au acelaşi rang de prioritate – proporţional cotei. Pentru a stabili mărimea sumelor care urmează a fi plătite fiecărui creditor prioritar, creditorul urmăritor va alcătui o listă (registru) a acestora, în care va înscrie fiecare creditor şi suma creanţei care va fi stinsă din produsul vînzării gajului.

După stingerea creanţelor prioritare creditorul urmăritor este îndreptăţit să stingă creanţa garantată şi alte sume rezultate din contract (vezi nota 1 supra). Ordinea în care vor fi stinse plăţile datorate creditorului gajist vor fi determinate de acesta. Nimic nu se opune ca creditorul să stingă mai întîi capitalul, iar apoi alte creanţe. Însă creditorul poate să aleagă a acoperi la început cheltuielile aferente constituirii şi exercitării gajului sau prejudiciul cauzat, iar apoi capitalul.

3. Suma rămasă după satisfacerea creanţelor creditorului gajist este distribuită în funcţie de faptul dacă au mai rămas alţi creditori care conservă o creanţă garantată de rang inferior sau creditori chirografari, care pot pretindfe la produsului vînzării gajului. Dacă aceştia există şi creditorul cunoaşte despre existenţa lor, el este obligat să transmită soldul preţului de vînzare instanţei de judecătoreşti competente pentru vînzarea gajului sub controlul instanţei. Împreună cu soldul creditorul va transmite şi un raport în care va indica suma încasată din vînzare, numele (denumirea) creditorilor prioritaţi şi sumele creanţelor satisfăcute, suma creanţelor proprii stinse, soldul preţului de vînzare şi numele (denumirea) creditorilor care urmează a fi plătiţi din sold. Pentru fiecare creditor va fi indicat temeiul apariţiei dreptului său.

Atunci cînd nu sînt alţi creditori care să pretindă satisfacerea creanţelor sale din valoarea bunului gajat, creditorul va transmite soldul sumei încasate din vînzare debitorului gajist. Transmiterea se va face în termen de cel mult zece zile de la data primirii preţului de vînzare şi va fi însoţită de un raport privind distribuirea produsului vînzării proprietăţii debitorului gajist. În cazul în care consideră că prin acţiunile creditorului i-au fost cauzate prejudicii, debitorul gajist poate pretinde despăgubiri, fiind în drept să adreseze o cerere respectivă instanţei de judecată.

4. În cadrul procedurii de vînzare sub controlul instanţei de judecată persoana desemnată de aceasta va deschide un cont special, în care va fi înregistrată suma încasată din vănzarea gajului. Ordinea satisfacerii creanţelor creditorilor rămîne aceeaşi ca şi în cazul distribuirii preţului de vînzare de către creditorul gajist, însă planul de distribuire a preţului urmează a fi aprobat de instanţa de judecată. Pentru aceasta persoana desemnată va prezenta instanţei planul întocmit de ea, în care va include toate creanţele care îi sînt cunoscute. Instanţa va notifica toţi creditorii indicaţi în plan şi le va propune să se pronunţe asupra lui în termenul stabilit de instanţă. Dacă în termenul stabilit nu a fost făcută nici o contestaţie, sau dacă contestaţiile au fost considerate neîntemeiate, instanţa aprobă planul şi îl transmite persoanei desemnate, care efectuează plăţile fără întîrzieri nejustificate.

5. Odată cu încasarea produsului vînzării silite a bunului gajat, procedura de exercitare a dreptului de gaj ia sfîrşit. Dacă produsului vînzării nu a fost suficient pentru stingerea în întregime a creanţei garantate, la urmărirea soldului creanţei creditorul nu mai dispune de privilegiul rezultat din dreptul real de gaj (Hot. Plen. Curt.Supr.Just. nr.4-2r/a-22/2001 din 11.06.2001; Dec. Col.Civ. al Curt.Sup.Just. nr.2r/a-129/1999 din 16.06.1999). În cazul în care gajul a fost constituit de o altă persoană decît debitorul obligaţiei garantate, ea nu va mai fi în continuare responsabilă pentru stingerea creanţei garantate, decît dacă prin contract va fi stabilit altfel (pct.4, Hot. Plen. Curt.Supr.Just. nr.11/1999).

O derogarea de la regula numită este prevăzută în cazul lombardului, care nu poate continua urmărirea bunurilor debitorului dacă produsul vînzării bunului amanetat nu acoperă în întregime suma creanţei garantate (art.458 alin.(5).



Articolul 494. Mijloacele de aparare juridica in cazul executarii silite a obligatiei
Orice persoana, in cazul incalcarii drepturilor ei, poate sa conteste in instanta de judecata valabilitatea gajului sau urmarirea bunului gajat.
1. Poate contesta în instanţa de judecată valabilitatea gajului:

1) persoana care este proprietar real al bunului, constituit în calitate de garanţie reală de către falsul proprietar;

2) creditorul în favoarea cărui a fost constituit un gaj anterior asupra aceluiaşi bun şi care a interzis grevarea lui repetată cu gaj (art.56 alin.(2), Legea 449/2001);

3) creditorul gajist de rang inferior sau dobînditorul bunului gajat, care l-a preluat cu grevare;

4) coproprietarul bunului gajat, aflat în proprietate comună pe cote-părţi (art.351) sau în devălmăşie (art.369 şi art.457);

5) membrul societăţii comerciale sau al cooperativei, dacă gajul bunurilor acestor persoane juridice a fost constituit cu încălcarea regulilor opozabile creditorului gajist;

6) tutorele, curatorul, autoritatea tutelară (art.40 şi art.42);

7) procurorul, autorităţile publice, organizaţiile, persoanele fizice, pentru apărarea drepturilor altor persoane în cazurile prevăzute de lege (art.art.71-73 Cod. Proc.Civ.);

8) alte persoane care se consideră lezate în drepturile sale.

2. Pe lîngă persoanele numite exercitarea de către creditor a dreptului de gaj sau actele efectuate în cursul procedurii de exercitare pot fi contestate de persoanele cărora le-a fost adus atingere prin acţiunile creditorului gajist, a administratorului gajului (inclusiv a ipotecii de întreprinzător), a persoanei desemnate de instanţa de judecată sau a instanţei de judecată.



Articolul 495. Temeiurile incetarii dreptului de gaj
Dreptul de gaj inceteaza in cazul:

a) stingerii obligatiei garantate prin gaj;

b) expirarii termenului pentru care a fost constituit gajul;

c) pieirii bunurilor gajate;

d) comercializarii silite a bunurilor gajate;

e) altor situatii prevazute de legislatie.
1. Temeiurile încetării dreptului de gaj pot fi convenţional divizate în două categorii: care se află în legătură cu stingerea obligaţiei principale şi temeiuri independente.

Fiind un drept accesoriu unei obligaţii, dreptul de gaj se stinge odată cu stingerea acesteia după principiul accesorium sequitur principale şi nu subzistă decît în cazuri excepţionale (art.643 alin.(4). Dacă obligaţia garantată este stinsă numai parţial, gajul nu se reduce corespunzător, decît în cazul gajului mărfurilor în circulaţie şi în proces de prelucrare (art.459) sau cu acordul creditorului gajist.

Gajul se stinge şi atunci cînd creditorul gajist renunţă la obligaţia principală, însă renunţarea creditorului de la dreptul de gaj nu stinge obligaţia principală. Expirarea prescripţiei extinctive a creanţei principale nu prescrie dreptul de gaj, creditorul fiind în drept să pretindă executarea din valoarea gajului (art.282 alin.(1).

2. Sînt temeiuri independente ale încetării dreptului de gaj:

a) expirarea termenului pentru care a fost constituit gajul, dacă acest termen a fost indicat în contract (ex. în cazul gajării unui drept de arendă pe un anumit termen, a unor titluri de valoare care devin scadente pînă la scadenţa creanţei garantate). Dacă termenul de acţiune a gajului nu a fost limitat de părţi, el nu se stinge la scadenţa creanţei principale.

b) pieirea bunurilor gajate;

c) vînzarea silită a bunurilor gajate;

d) alte situaţii prevăzute de lege:

(i) confiscarea bunurilor gajate şi revendicarea lor de către proprietarul legitim. În alte cazuri de stingere a dreptului de proprietate asupra bunului (vezi nota 3 din comentariul la art.479), dreptul de gaj subzistă şi grevează bunurile sau banii puşi în schimb la dispoziţia debitorului gajist.

(ii) decesul creditorului persoană fizică sau lichidarea creditorului persoană juridică în cazurile prevăzute de lege (art.664);

(iii) declararea nulităţii contractului de gaj. În acest caz gajul încetează cu efect retroactiv (art.219), iar creditorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului.

(iv) renunţarea creditorului de la dreptul de gaj;

(v) expirarea termenului de treizeci de ani de la înscrierea iniţială sau, după caz, ulterioară a ipotecii. Dacă nu este reînointă, inscripţia devine inoperantă şi se perimă.

T i t l u l V

REGISTRUL BUNURILOR IMOBILE



Yüklə 9,86 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   90   91   92   93   94   95   96   97   ...   249




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin