La Pyramide Inversée.
Tremurând, se apropie şi privi prin sticlă, în subteranele vastului complex al Luvrului, ce dormita învăluit într-o lumină de chihlimbar. Încercă să-şi concentreze privirea nu pe masiva piramidă inversată, ci pe ceea ce se afla sub ea. Acolo, pe podeaua încăperii de dedesubt, se zărea o structură minusculă... o structură despre care amintise în manuscrisul său.
Cuprins de fiorii incredibilei posibilităţi ce i se deschidea în faţă, îşi ridică din nou ochii spre Luvru, simţind parcă uriaşa clădire învăluindu-l... zeci de kilometri de culoare ce adăposteau cele mai preţioase opere de artă ale lumii.
Da Vinci... Botticelli...
"Învăluită în a maeştrilor străveche artă."
Fremătând, mai privi o dată spre încăperea de dedesubt şi spre structura aceea minusculă.
"Trebuie să cobor acolo!"
Ieşind din cercul de iarbă, o luă la fugă spre intrarea principală în muzeu. Ultimii vizitatori părăseau clădirea, ieşind în şir indian.
Năpustindu-se prin uşa batantă, coborî scara spiralată, în măruntaiele piramidei. Aerul era mai rece aici. Când ajunse jos, pătrunse în lungul tunel ce se întindea pe sub curtea interioară, spre piramida inversată.
La capătul lui se deschidea o încăpere largă. Chiar în faţă, deschizându-se de sus, lucea piramida inversată ― un contur din sticlă în formă de V.
"Potirul!"
Privirea lui Langdon îi urmă muchiile până la vârful ce cobora la nici doi metri de podea. Acolo, chiar sub ea, se afla structura aceea minusculă.
O piramida în miniatură! De nouăzeci de centimetri înălţime. Singurul element construit la scară mică în tot acest complex colosal.
În manuscrisul său, în capitolul dedicat vastei colecţii de artă închinate divinităţii feminine, Langdon amintise în treacăt despre această piramidă modestă. "Structura miniaturală pare că străpunge pardoseala asemenea unui vârf de aisberg ― piscul unei uriaşe incinte piramidale, îngropată dedesubt ca o tainică încăpere ascunsă."
Învăluite în lumina palidă din demisol, cele două piramide aproape că se atingeau, perfect aliniate una în prelungirea celeilalte.
Potirul deasupra. Paloşul dedesubt.
"Cu paloşul şi potirul veghind ale ei porţi."
Profesorul auzea aievea cuvintele Mariei Chauvel: "Într-o bună zi, vei înţelege."
Stătea sub străvechea Linie a Rozei, înconjurat de lucrările de artă ale celor mai de seamă maeştri ai lumii. "Ce loc ar fi putut fi mai aproape de inima lui Saunière?" Acum, în sfârşit, avea senzaţia că înţelege adevărata semnificaţie a versurilor Marelui Maestru. Ridicând încet ochii, privi prin acoperişul de sticlă, spre cerul plin de stele.
"Sub ceruri înstelate, în fine, odihneşte."
Aidoma unor şoapte fantomatice în întuneric, cuvinte de mult uitate îi veniră în minte: "Căutarea Sfântului Graal este, de fapt, năzuinţa de a îngenunchea în faţa osemintelor Mariei Magdalena. Un pelerinaj şi o rugăciune la picioarele celei ostracizate."
Copleşit de un val de pios respect, Robert Langdon căzu în genunchi.
Pentru o clipă, i se păru că aude vocea unei femei... înţelepciunea veacurilor trecute... care-i şoptea din adâncurile pământului.
___________________________________________________
Dostları ilə paylaş: |