Colecţie iniţiată şi coordonată de Ion Marinescu Coperta colecţiei §i grafica: Done Stan
Yüklə 1,72 Mb.
|
87 Lipitorile satului... Un adevărat muzeu adunat de acest domn mărunt, cocoşat puţin si cu faţa zbârcită ca a lui Voltaire... La plecare, după ce mi-a povestit o mulţime de întâmplări, domnul Basarabeanii - aşa se numeşte - mi-a cerut si fotografia ta, căci, încântat de cordialitatea lui, i-am mărturisit ce caut la teatru, ca s-opuie în tabloul istoric. Emy... Emy, sunt sigur că va fi bine... G.D.L. Emilia ridică din umeri cu o nedumerire dispreţuitoare. - Acum înţelegi? Se dusese la National, şi în loc să caute să vorbească cu directorul si-a găsit tocmai pe Basarabeanu ca să discute... Seara i-am spus-o... şi mi-a promis că a doua zi vorbeşte neapărat cu directorul. Eram necăjită, căci tocmai atunci venise în Bucureşti un fost deputat de la Bârlad, care nu-mi lăsa un minut liber. Vreo trei zile a trebuit să iau masa şi la prânz şi seara cu el. Haide, încă una, pe hârtie luată de la tutungerie. Scumpa mea, Scumpa mea... scumpa mea... Veste bună... vei fi angajată sigur... Când (i-am spus că mă duc... Am fost... Azi era lume tot atât de multă ca ieri. Directorul a venit tocmai pe la 1 şi un sfert... A primit întâi pe directorul teatrului particular, în urmă a intrat regizorul la el şi a stat până pe la 2. După asta a primit pe doamna M.R., pe care şeful de cabinet a chemat-o la telefon de acasă... începusem să devin nervos... Toată lumea se înăcrise de aşteptare... Unele doamne rugau stăruitor pe şeful de cabinet, un tânăr blond şi foarte amabil. Cu toate că se făcuse ora două şi ceva... a renunţat şi la masă şi la tot, a dat ordin să fie introdusă toată lumea... Ne-am aliniat în cabinetul lui, ca soldaţii la raport. Chiar ca la raport a început cu cel din dreapta. Mărturisesc că aş fi vrut să-i vorbesc între patru ochi. Aşteptam destul de stânjenit să-mi vie rândul... Era cât pe aci să-i vorbesc despre altceva, mai ales că vreo două fete înaintea mea, absolvente, ceruseră să fie şi ele angajate şi abia după multă răzgândire le spuse să vie mâine. * ... M-a recunoscut, mi-a zâmbit foarte amabil, cu figura lui de mandarin chinez, dar când i-am spus ce vreau, s-a cam întunecat. I-am explicat V. ca director al Teatrului Naţional practica anume sistemul audientelor colective pentru ca solicitatorii să se jeneze unii de alţii şi să poată el scăpa astfel mai uşor. 88
Tot timpul directorul era gânditor şi parcă mă uitase cu totul... Si-a luat pălăria, şi-a pus-o pe vârful capului, iar fără să scoată nici o vorba... Dumbravă mi-a făcut semn să viu după el... Când m-au văzut plecând cu^ directorul, servitorii m-au salutat respectuos şi parcă miraţi. In strada aştepta automobilul şi înainte de a se urca, V., care stătuse mereu pe gânduri, de era să plec fără să dau bună ziua, ca să nu-l mai trezesc din reveria lui, m-a întrebat, dintr-o dată: „Domnule Ladima, nu vrei safac^ o traducere pentru Teatrul Naţional?" Am rămas uimit... l-am explicat ca aş face-o bucuros, că aş avea chiar nevoie... Atunci mi-a întins mâna şi mi-a spus să trec mâine pe la teatru... L-am întrebat însă ce face cu tine... M-a privit mirat, pe urmă a clătinat din cap şi mi-a spus: „Spune-i domnişoarei să vie la teatru la mine". O întreb surâzând: - Te-a angajat? - Până la angajament a mai trecut o lună... Mergeam in tiecare zi amândoi ca la şcoală, la director acasă - unde aştepta şi mai multă lume, că era şi avocat. Era însă un tip foarte bine şi până la capăt tot m-a angajat. Cât de neaşteptată e toată străduinţa omului acesta, cu manşete rotunde ca nişte burlane şi mustaţa de notar - dacă n-aş şti că s-a sinucis, toate necazurile acestea ale lui mi s-ar părea comice. - Tot mai citeşti? mă întreabă Emilia. - Cât e ceasul? . întinde mâna să ia brăţara. Cum s-a întors cu faţa în jos talia î s-a sucit pe şolduri. Sânul mic c ca un fruct mare, molatec între subsuoara braţului întins şi pântec... - E patru şi jumătate. Iau un aer plictisit, ca şi când m-aş întreba pe mine însumi, pe urma aşa, fără interes: - Mai am timp, mai staiu... Până la opt n-am ce face. - De ce nu dormi puţin? Insistă atât să dorm şi nu ştiu de ce... Ar Fi o acceptare din partea mea, o găzduire care ar crea o situaţie de egalitate, sau are ceva de făcut?/ 89 Pe un petec de hârtie cu creionul: Dacă vii înainte de cinci acasă, treci pe la teatru... Am vorbit cu regizorul sa-ţi dea să dublezi pe Porţia din Shylock. E, pe la şase, la teatru. - M-am dus în fugă şi am căutat pretutindeni până l-am găsit pe Soare. Mi-a spus că habar n-are... că şi-a bătut cineva joc de mine. Ce-am păţit până să mi se dea un debut. îmi venea să-mi dau demisia... ' M-am dus la director şi am vrut să-i arăt gazetele de producţie... Nu le-a citit şi mi-a spus că are în cap o piesă de mare succes cu un rol pentru mine... Haloimăsuri! Venise Sfântul Dumitru, şi eu nici nu apărusem pe scenă, la repetiţie măcar. „Sfântul Dumitru"... Din nou se adună ca o figură de nori în mintea mea. Dacă aş gândi m-aş simţi poate bine, ca după o lăsare de sânge. Dar nu... alt bilet.
Se aud bătăi în uşă şi rămân încremenit, când aud glas îndreptat spre noi: - Emilia! Mă lămureşte în mod firesc... făcându-mi semn să stau liniştit. - E Valeria care ne aduce cafeaua. Aş vrea să mă acopăr. Mi se pare nemaipomenit... Ce gândeşte, exact, femeia aceea, despre ce e înăuntru? I se pare firească această situaţie? Ce crede ea despre gândurile mele? S-o fi întrebând asta? Emilia şi-a pus baboşii, a strâns în jurul şoldurilor doldora chimo-noul roşu şi a întredeschis uşa. Mă acoperisem până la gât. A primit < tava cu ceştile frunză şi pahare cu apă, pe urmă a ieşit din nou. Am ) fn realitate nici nu ne fntâlnisem la teatru, ci la „Capsa", şi mă rugase foarte stăruitor, aproape umilitor, să accept dublura... De altfel, nu mă interesează decât creatorii rolurilor, căci ei fixează momentul piesei... Restul interesează numai teatrul... Ştiu că direcţia n-a aprobat fnsă această dublură. 90 aprins ţigara şi m-am gândit aşa, în mod stupid, întrebându-mă dacă Ladima o fi bănuit vreodată scenele acestea. „Sfântul Dumitru"... L-am întâlnit iar, dar fără să ştiu nimic din ceea ce ştiu azi. Ce ciudat mi se pare să leg, deodată, de viaţa mea trecută o altă viaţă, la întretăiere, la o dată anumită. Ştii ce făceai acum un an la data cutare, pentru că viaţa ta trece, aşa ca un fir, şi prin data asta. Dar să descoperi că prin aceeaşi dată, altă viaţă trece cu firul ei ţi se pare ceva din altă lume... Ai impresia asta, când citeşti în ziar despre o dramă recentă... „Se cunoscuseră anul trecut la curse... la Derby"... Şi numaidecât... „Dar la curse la Derby anul trecut eram şi eu... Stai, ce făceam în ziua aceea?"... „Au venit şi au luat masa la un restaurant de pe 11 Iunie"... Nu, eu am fost la masă într-o familie... Iată ce făcea deci Ladima, care-mi apărea din neant, parcă, la 26 octombrie, când firele noastre s-au întretăiat iar. Alerga după regizorii Teatrului Naţional. Eram cu „rabla" într-un şanţ, în dreptul unui loc viran dinspre capătul parcului Filipescu, spre Calea Dorobanţilor, târziu de tot, după miezul nopţii... Fusese o zi călduroasă de toamnă, ca de vară... Pe la unele cafenele mai erau mese afară^.. Mâncasem la un restaurant de la Şosea, unde stătusem până pe la patru, cu prietenii. Plângeam - cu cotul pe volan - cu capul întors pe spătarul fotoliului. Cineva s-a apropiat de mine şi atunci m-am oprit din plâns, fără să ridic însă capul. - Domnule, ce naiba ţi s-a întâmplat?... Eşti rănit?... Sergent,' ei sergent!... Vino încoace. Sergentul i-a strigat de departe: - Lasă-1, domnule, că e beat... Străinul, a cărui voce îmi era totuşi cunoscută, dar n-o puteam identifica, a stăruit: - Beat, beat... dar s-o fi rănit. Sergentul a răspuns din nou: - Lasă-1, domnule... Ăsta e obiceiul lui... Nu e întâia oară... Lasă-1 în pace... Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel... Parcă era un strigoi, desprins de cele pământeşti. Am ridicat încet privirea. - Bună seara, domnule... şi deschizând portiţa maşinii... nu vrei să stai puţin lângă mine? S-a urcat cu oarecare dificultate, căci maşina, băgată în şanţ, era destul de înclinată... N-aş putea să spun ce bucurie m-a cuprins, ca o / înseninare stelară, o dată cu venirea omului acesta, care încă de la Movilă îmi dăduse o impresie de loialitate şi bravură... II simţeam ca pe un frate bun. 91 L-am întrebat însă abia după un timp: - De unde vii?... - Umblu aşa năuc... uneori noaptea... cutreier mahalalele, ca o stafie, când toţi dorm... Stau tocmai pe Rahovei... Dumneata? - Am umblat si eu cu maşina înspre Ploieşti... Veneam spre casă... Mi-era teamă să nu mă întrebe de ce plângeam... dar mi se păru straniu, din punctul lui de vedere, că nu mă întreabă totuşi... Calea Dorobanţilor la ora aceea era de obicei neumblată... însă de când se stricase şoseaua Jianu... multe maşini treceau pe acolo, spre oraş, claxonând din pricina căruţelor care veneau cu alimente spre piaţă şi luminând cu farurile. Noi eram însă cam la cincizeci de paşi din drum. M-a întrebat tăcut: - Ai ţigări? I-am întins tabachera şi mi-am scos şi eu una... Bricheta însă nu lua foc... - Ai chibrituri? -Nu. A venit sergentul care ne-a dat să aprindem, şi, după ce şi-a aprins §i el ţigara oferită: - Văd că sunteţi cunoştinţe? - Da, ne cunoaştem. - Bună seara... şi s-a depărtat, călcând cu tocuri grele... Ladima a fumat ţigara toată în tăcere, întors cu faţa când înainte, când răsturnat, spre cer... Când trăgea, îi vedeam figura palidă cu orbitele adânci, cu mustaţa ridicată. Lumina lunei pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime, dar totul era scăldat ca într-o umbră cro-mo... A zvârlit mucul de ţigară. - Mai stai mult aici? - Nu ştiu... A urmat apoi iarăşi o lungă tăcere. Cum dincolo de şosea erau case mici de mahala, se auzeau din când în când lătrături de câine. De altfel, e probabil că şi puţinele vile care se clădiseră aci, în plin câmp, după un plan de parcelare pe care pentru moment nu-1 puteai ghici, erau păzite de câini. Prea erau departe de oraş. - Cum îţi convine... să plec? sau să mai stau? - Dacă vrei, mai stai, până se stinge lumina de la fereastra aceea mare de colo. - Aştepţi vreo femeie?... - E acolo o femeie... dar n-o aştept... E doamna de la Movilă pentru care ne-am bătut în duel. N-am putut să-i văd faţa, dar am simţit că a tresărit, după cum şi-a încleştat mâna în spătarul gros al fotoliului. 92 - Cum? o cunoşti? Am zâmbit şi am simţit ca o voluptate grea, cu gust de pelin şi doctorie, să-i spun omului acesta pe care-1 ghiceam un suflet deosebit de al mulţimii, înţelegător ca un duhovnic lumesc, să-i afirm răspicat şi greu, cu ostentaţie. - O iubesc de patru ani. De când vreau să ajung odată aci, la această spovedanie, de aproape doi ani... A rămas iarăşi îndelungă vreme pe gânduri... Atunci încercam să ghicesc cam ce gândeşte, cum aş fi aşteptat fără răsuflare o sentinţă, dar azi, după aceste scrisori, ştiu mai bine. - De ce i-ai spus vorbe atât de grele la Movilă?... - Pentru că îmi era cu neputinţă să văd alţi bărbaţi ciocnind paharele cu ea, cu înţeles... Aş fi vrut din tot sufletul ca omul acesta să mă întrebe mai mult... Era singurul pe lume căruia i-aş fi încredinţat taina, pe care n-o ştiu nici părinţii mei, faptul cumplit care e cancerul vieţii mele, care mă face să fug de o femeie iubită. Posibilitatea de a povesti cuiva cât sufăr m-ar fi uşurat poate ca filtrarea sângelui. Aş fi vrut să-i spun că de un an şi jumătate viaţa mea e o viaţă de spion şi condamnat... Aş fi vrut să-1 rog eu să-mi ceară să-i povestesc, căci deşi era atât de tăcut şi îndepărtat, îl ghiceam în stare de o mare prietenie... Mi-a spus rar, nedumerit: - Mi s-a părut, la Movilă, că nu vă cunoaşteţi. - Ne cunoşteam, dar nu ne vorbeam... Pentru ea venisem acolo... Ca s-o supraveghez... îmi venea să-i spun: „Dar ca să înţelegi, ar trebui să-ţi povestesc multe... Ar trebui să ştii cutare şi cutare lucru." Azi îmi dau seama că putea oarecum să mă înţeleagă şi fără să-i spun nimic... Acum luna apusese şi era răcoare... Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată. Vila, modernă de tot, se distingea albă, umbroasă, cu linii geometrice şi balcoane dreptunghiulare. Fereastra era ca un far în noapte, spre câmpul dinspre Floreasca înspăimântător de plin de viaţă, la etajul al doilea, ultimul, căci nu erau decât două. - Crezi că e cineva înăuntru? - Nu ştiu, dar câtă vreme e lumina aprinsă nu-mi vine să plec. Poate că e un bărbat, poate că, singură, citeşte... - Poate să fi uitat lampa aprinsă? - Poate şi asta... - De când eşti aici? - De vreo două ceasuri. 93
- Şi ai văzut mişcare în cameră? Cred că s-ar vedea umbre mişcându- i se pe perdea. - Nu... n-am văzut nimic. - Atunci nu e nici un bărbat... Dacă ar fi un bărbat înăuntru ar fi oarecare mişcare în cameră... - Aşa mi-am zis şi eu... De dormit, chiar în doi - şi mai ales - se doarme mai bine cu lumina stinsă... Mărturisesc că şi eu, singur, raţionasem aşa... dar nu-i spusesem lui Ladima, îmi era teamă că, dacă totuşi ar fi altfel, dacă totuşi ar fi fost un bărbat înăuntru, aş fi fost ridicol, aşa, în faţa nimănui, a golului, dar aş fi fost. - Are obiceiul să citească seara în pat... Aşteptând aci îmi pare că sunt cu ea... Nu vorbim „din cauză că ea citeşte"... Vrei să mai stai cu mine?... - Mai ai ţigări? în clipa aceea, s-a mişcat o umbră la fereastră... S-au ridicat storurile şi a apărut ea... S-a rezemat în coate pe chenar, şi-a aprins o ţigară... - Am tremurat de coincidenţa ţigărilor, căci parcă ar fi ştiut ce vorbim noi, parcă ar fi continuat, apărând dintre culise, scena noastră... Era îmbrăcată într-un chimono alb de mătase care lucea în lumină şi care-i înfăşa bustul oblic. Apusese luna... era înspre zori un întuneric pufos acum, ceţos... Era cu neputinţă ca ea să ne vadă în şanţ... îmi venea totuşi să urlu, exasperat, de acolo de jos: „te iubesc" şi să fug apoi în noapte... După ce a sfârşit ţigara a plecat de la fereastră şi, fără să lase storurile, a stins lampa. Emilia, care se întorsese, mă întrebă uimită de ce nu beau cafeaua, că s-a răcit. - O beau rece, îmi place să fumez aci la tine. în realitate am aşteptat-o, căci doream să citesc scrisorile neapărat împreună cu ea, ca s-o fac să-mi dea mereu amănunte fără să-şi dea seama, deşi altfel e de o şiretenie frustă. Am întrebat pe Ladima dacă vrea să mergem până la Sinaia. Ştiam că a doua zi e Sfântul Dumitru şi că nu are, probabil, gazetă... Mi-a spus că îi e indiferent... merge oriunde... Nădăjduiam, gândul meu intim era că pe drum vom avea mai mult de vorbit... că are să mă întrebe, că va exista un om căruia să-i spun tot ce adunat, dospit în mine, îmi arde sufletul fără legătură cu nimeni, fără drept de vorbă... Dar nu m-a întrebat nimic. Toamna era bogată, iar Sinaia 1-a impresionat mult, căci despre ea devenise vorbăreţ. - Ai avut o bună idee. E o melancolie limpede, regală, în aceste vile splendide şi goale, în soarele acesta care luminează viu, dar slab, bule-94 vardele. O mai fi vreo pereche întârziată pe aci, neîndurându-se să sfârşească o poveste frumoasă? La Bucureşti melancolia are ceva mizer. E cu ploaie, cu lemne în stradă şi canale desfundate, cu ziduri leproase, cu trotuarul spart, care te stropeşte, cu străzile sucite. Aş fi vrut să-1 socotesc invitatul meu, cum era, dar mi-a fost cu neputinţă să plătesc pentru amândoi nota la masă... A plătit singur, trebuind să se deducă după listă... Avea ceva de „monsieur". De atunci am mai fost de câteva ori în parcul Filipescu, şi pe urmă aiurea, cu maşina. Tresar, căci Emilia strânge pachetul de scrisori. - Ce faci, de ce iei scrisorile? - Mai vrei să citeşti?! întreabă mirată şi mulţumită. îţi plac chestiile astea? Parcă te gândeai la altceva. - Ce vrei să facem? afară e prea cald... Soarele, deşi a trecut spre apusul cardinal şi deci a ajuns pieziş spre ferestrele dormitorului, cum suntem în vară, e încă sus şi pătrunde prin storurile de pânză gălbuie. Aleg o nouă scrisoare şi întreb, ca să-mi creez o introducere: -Asta când ţi-a scris-o? - Nu ştiu, să vedem ce e. Se apleacă pe mine, cu vârful sânului drept uni atinge umărul... Şi rămâne nedumerită, căutând. Scumpa mea, scumpa mea, Am trecut pe la 11 ?/2 pe la voi, şi Valeria îmi spune că dormi încă... Am rugat-o să nu te deştepte, căci e un somn binemeritat. în stalul meu am fost fericit, Emy, mai ales după emoţiile ultimelor zile. De două ori era să scoată piesa... Când am mai văzut aseară că din senin, după o zi de toamnă aşa de frumoasă, începe să ningă, eram deznădăjduit... Mă întrebam ce vei face... ce enervată trebuie să fii şi tu... La început am crezut că fulgii mari şi rari au sase oprească... Pe urmă a început lapoviţa, pe la 7 a îngheţat şi lapoviţa, iar pe la 8 nu mai umblau nici tramvaiele, nici automobilele... N-avem noroc, Emy... Mă mir că au venit şi cele cincizeci-şaizeci de persoane care au fost în sală. Dacă însă cu astfel de sală iei aplauze la scenă deschisă, însemnează că eşti o artistă excepţională... Toţi ochii erau înlăcrămaţi când ai strigat cu faţa contorsionată de durere, cu pumnii strânşi... cu pieptul scos afară... Plină de importanţă, dar potolită (şi tocmai asta dă impresia de plin de sine), Emilia mă lămureşte: - Când am debutat la Naţional în Secretul mamei. 95 - Daa? şi surâd prosteşte, cum cauţi să fi; i nuntand peltic când vorbeşti cu ei... Ei nu ,- nivelul copiilor Drn îndoiesc, aşa, admirativ. " zau- ai avut succes? Mă - N-a fost lume multă, dar am avut aplau2e 1 Goală, cu piciorul stâng adus sub cel dre scenă deschisă, coapsei, nu cred că minte. pt> de-i îndoaie plinătatea ... După teatru te-am aşteptat, în berărie la m aşa cum ne fusese vorba... Un ceas am stat - nâ„?tia"> să te hpitdegeam. Pnal Viscolul încetase si se vedea foarte bine Ti ™ntoul... e" Ti-asjirecunoscut imediat - Aveam un mantou de vizon... îl ştia. Emilia numeşte aşa probabiJ vreo imitaţie de - uc Citine, lucrat. ...PeA.L. am văzut-o când a plecat, si pe Cin* fost atât de fericit, Emy, să bem împreună un nah^' şi pe cei/a® tonm seara asta atât de aşteptată... Atât de £„ de vin> ca smgur, îngâni la nădejdea asta... Valeria îTl^ te-ai culcat fără să mănânci hi E d g, îngâni la nădejdea asta... Valeria îmiTpl^ urâde^ te-ai culcat fără să mănânci chiar. Emy dragă îTi Că erai obo^tă fi cS o cruciuliţă pe care o am de la mama A î aci un mic d^. E o cruciuliţă pe care o am de la mama. Aş vrea In * u" un nuc aar- E asta desuccesdin viaţa ta... Niciodată nu m-as ff/#*""» cu cev" seaira gatul tău îşi păstrează toată frumuseţea RânduhrSpănit de ea-dar cde Mama ar fi bucuroasă s-o ştie la tine. °are mi-a ^Zr,..- îţi sărut de zeci de ori mâinile, -o. G. D. Ladimca _ Mi s-au umezit ochii... Sunt tot cutremurat na război, când doi conaţionali din misiune se înt-i ca în cazurile din, teritoriu străin, însă ca să nu se trădeze, trebuie ^c' nea«teptat, în anonimat, ignorându-se, caut să surâd indiferent r» P&stI&ze ^cere sii iala Emiliei. Am atâtea de aflat... întreb căscând Sa nu trezesc băn«J- - Ce cruciuliţă?... O mai ai? - O cruciuliţă de aur, aşaa... E la Valeria fa Srr: u atunci că nu ne-am văzut Dar eram ii SI Mi"a Pămt m ^ un cur»oscut două de la alt teatru, cu prietenii lor... Când am ii■ ra" ti f doua zi, era 9 dimineaţa, şi mi-era o teamă grozava " cu el, căci pe acolo, pe Sărindar, sunt numai Ea7P^ ? nu mă gazetari. Dar era prea mare zăpada. 96 O cruciuliţă de aur, aşaa... E la Valeria fa Srr: rău atunci că nu ne-am văzut... Dar eram invitată SI Mi"a Pămt cam la un supeu... la.Jordache", într-o cameră separată r^ un cur»oscut două de la alt teatru, cu prietenii lor... Când am ii'■ ra" vreo trei fete doua zi, era 9 dimineaţa, şi mi-era o teamă grozava " de ]a »R°yaI" a cu el căci p lo Săid ^ ? ă Gi ? ă Gines 5l <«ereu întâlneşt e^ un îeT de l^' V ?!*? ^ " Sec™1»™™- Mi-a făcut rău... S rint3> S™ {™T> apr°ape fizică Pe ™* Emilia ° fizică' crede S^uîhfr '"?, ^ C" C£afa ^^^ de rezistenţă crede ca muşchii lui sunt deasupra, sunt idealul civilizaţiei întregi. Trage încet dm portţigaretul de baga roşie anuit™ cTo să^f ° — ' de C3p ŞÎ ° griJă- Nae Gheorghidiu mă anunţase ca o sa vie la mine intre 6 şi 8, după ce iese de la Cameră... H Z ? tresăr!re'când aud n^le ăsta, dar mă opresc e nevoită ^ - ^ " Emilia Poate fi si"^ră numai oare aMef VragCaSCă P""™ Ca Să P°ată retine' din inter^ care aurel n-o apreciază... 1 nume tUturor * familiaritatea ei ă-1 urnim din un şervet pe genunchi, ca sa nu-şi păteze pantalonii că rVnXl l™**!™ că întâlne5te Pe altcineva, dar i-am explicat eu ca e o ruda a noastră, pe urmă a început chiar să-i nlacă II auzea Tâ' inUIaleria' "" " '^ CC ^^ dîvocile tot sî Yüklə 1,72 Mb. Dostları ilə paylaş:
|