Colegiul de redacţIE

Dreptul de acces la documentele instituţiilor comunitare cu putere de decizie ( cum ar fi Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul European)

Acest drept se numeşte şi regula transparenţei şi de el beneficiază orice persoană fizică sau juridică ce are domiciliul sau sediul stabil în Uniunea Europeană dar există şi situaţii în care statul în cauză poate cere din proprie iniţiativă ca instituţiile sale să nu comunice anumite documente care emană de la ele fără acordul lor.

Dreptul de a comunica cu instituţiile şi/sau organele Uniunii Europene

Acest drept presupune a scrie în una din limbile oficiale ale Uniunii Europene şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.

Unica inovaţie a Tratatului de la Amsterdam este dispoziţia art. 21 alin 3 nou, conform căreia orice cetăţean al Uniunii poate scrie oricărui organ sau instituţii vizate de prezentul articol sau de articolul 7, într-una din cele două limbi oficiale ale comunităţii şi să primească răspuns redactat în aceeaşi limbă.

Este vorba nu numai de un simplu drept de a scrie, libertate care, de altfel, nu are nevoie de autorizare pentru a fi exercitată, cât de un drept la răspuns, aşadar de un drept la comunicare cu instituţiile comunitare⁵⁰.

Această comunicare poate să se refere la diverse probleme: cerere de informaţii, comunicare de informaţii ca urmare a unei cereri care semnalează, spre exemplu, o infracţiune adusă dreptului comunitar.

Dreptul la protecţie diplomatică şi consulară

Acest drept face referire la protecţia diplomatică şi consulară a oricărui alt stat membru dar altul faţă de statul de cetăţenie.

În Tratatul CE se prevede că orice cetăţean al Uniunii beneficiază de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, pe teritoriul unui stat terţ în care statul membru căruia îi aparţine ca membru nu este reprezentat, în acelaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Protecţia prevăzută de tratat nu poate fi exercitată decât de autorităţile unui stat membru. Ea nu poate fi deci confundată cu cea cerută de un cetăţean comunitar unei instituţii comunitare.

În ceea ce priveşte protecţia intereselor şi drepturilor cetăţenilor dreptul internaţional nu pare să facă vreo distincţie între protecţia diplomatică şi cea consulară, decât în privinţa autorităţii care intervine, ambele protecţii având acelaşi obiect. Decizia reprezentanţilor guvernelor statelor membre reunite în Consiliul din 19 decembrie 1995 califică protecţia reprezentanţei diplomatice sau consulare drept “protecţie consulară”.

Tot prin tratat se dispune că statele membre vor iniţia negocierile internaţionale necesare pentru asigurarea acestei protecţii. Punerea în aplicare a acestor dispoziţii nu este facilă. Pentru moment nici o negociere internaţională de anvergură nu a fost întreprinsă. Statele membre au decis că orice cetăţean al Uniunii va putea beneficia de protecţia consulară, adică de asistenţă în caz de deces, accident sau boală gravă, arestare, detenţie sau violenţă, sau de ajutor sau de repatriere în caz de dificultate. În schimb beneficiarul se angajează să ramburseze propriului său stat cheltuielile pe care acesta trebuie să le achite la rândul său statului care a prestat asistenţa⁵¹. Rămân însă unele probleme privind coordonarea acţiunilor statelor membre.

BIBLIOGRAFIE:

• 
  BERCEANU Barbu, Cetăṭenia. Monogarfie juridică, Editura All Beck, Bucureşti, 1999
  
• 
  DUBLOIS Louis, BLUMANN Claude, Droit communautaire materiel, Editura Montchrestien, Paris, 1999
  
• 
  HREBLAY Vendelin, Les Accords de Schengen, Editura Bruylant, Bruxelles, 1998.
  
• 
  LAZĂR Carmen, Dreptul Uniunii Europene, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj- Napoca, 2004
  
• 
  MARTIN Denis, La libre circulation des personnes dans UE, Editura Bruylant, Bruxelles, 1994
  
• 
  MĂRGINEANU Nicolae, Condiţia umană, Bucureşti, Ed.ştiinţifică, 1973
  
• 
  POPESCU – NEVEANU Paul, Dicţionar de psihologie, Bucureşti. Ed. Albatros, 1978
  
• 
  VIERIU Eufemia, Tratat de drept constituṭional şi instituṭii politice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2016
  
• 
  VIERIU Eufemia, VIERIU Dumitru, Drept constituṭional şi instituṭii politice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010
  
• 
  VIERIU Eufemia, VIERIU Dumitru, Cetaṭenia română şi cetăṭenia europeană, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010
  
• 
  VIERIU Eufemia, VIERIU Dumitru, Drept Instituţional Comunitar European, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007
  

ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN STATELE UNIUNII EUROPENE

Eufemia Vieriu

Lector universitar doctor, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Rezumat:

În conṭinutul prezentului material sunt tratate elemente privind noṭiunea, principiile, trăsăturile şi clasificarea funcṭiei publice. De asemenea sunt abordate aspecte referitoare la condiṭiile de ocupare a funcṭiei publice precum şi la incompatibilităṭile derivate din exercitarea acesteia.

A doua parte a materialului aduce în atenṭie aspecte referitoare la funcṭia publică europeană, în special la clasificarea şi principiile dreptului funcṭiei publice europene.
Cuvinte cheie: funcṭia publică, principiile funcṭiei publice, trăsăturile funcṭiei publice, clasificarea funcṭiilor publice
Abstract:

The contents of this material are treated items on the concept, principles, characteristics and classification of public functions. Also, address issues relating to conditions of employment and the incompatibility of public functions derived from the exercise thereof. The second part of the article brings into focus issues related to the European civil service, particularly the classification and principles of the European civil service.

Kewords: Public function, principles of public functions, features Civil Service, Civil Service classification