Colegiul de redacţIE

Noṭiuni introductive

Unităṭile administrativ-teritoriale – judeṭul, municipiul, oraşul, comuna dar şi statul, în ansamblul său, sunt forme organizatorice de viaṭă şi activitate ale membrilor care le compun şi au menirea de a asigura acestora serviciile necesare de convieṭuire – economice, sociale, culturale, de securitate, în mod continuu şi permanent.

În acest scop, statul şi colectivitatile locale îşi organizează o multitudine de servicii pe care le înzestrează cu cele necesare (mijloace materiale şi băneşti, specialişti etc.).

Mai întâi, statul îşi organizează, la nivel central şi local, servicii publice prin intermediul cărora îşi exercită puterea suverană şi independentă - servicii publice de putere⁵².

În acelaşi fel, autorităṭile publice reprezentative ale unităṭilor administrativ-teritoriale, pe baza împuternicirilor date de stat prin Constituṭie şi legi, organizează servicii publice administrative pentru satisfacerea unor interese generale proprii ale populaṭiei din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Toate serviciile publice se organizează şi funcṭionează sub trei forme:

• 
  ca autorităṭi ale administraṭiei publice (centrale şi locale);
  
• 
  ca instituṭii publice (centrale şi locale);
  
• 
  ca regii autonome (de interes naṭional şi local).
  

Serviciile publice apar ca forme organizatorice (de genul organelor, instituṭiilor, regiilor) în cadrul cărora se desfăşoară şi se realizează activităṭi concrete, de către anumite persoane care au o pregătire de specialitate, tocmai pentru a realiza aceste activităṭi cu maximă eficienṭă. Aceste activităṭi (atribuṭii) şi competenṭe sunt funcṭiile publice.

Funcṭia publică

Întâlnim funcṭii publice în sfera fiecarei puteri a statului, iar Constituṭia României şi alte acte normative folosesc această noṭiune - funcṭia publică, în diverse sintagme, legând-o de fiecare din aceste puteri şi de autorităṭile publice care le exercită.

Funcṭia publică reprezintă ansamblul atribuṭiilor şi responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraṭia publică centrală şi locală⁵³.

Conṭinutul fiecărei funcṭii publice, adică acele atribuṭii, puteri, competenṭe proprii, care o deosebesc de alte funcṭii publice, se stabilesc, de regulă, prin însăşi actul care o înfiinṭează – Constituṭia, legi sau, în baza acestora, hotărâri ale Guvernului, ordine şi instrucṭiuni ale miniştrilor, hotărâri ale consiliilor judetene şi locale. Acelaşi act o poate şi desfiinṭa, atunci când autoritatea competentă consideră că nu mai este necesară sau ca acele atribuṭii pot fi realizate în cadrul altei funcṭii. La regiile autonome funcṭiile publice sunt create prin actul de constituire a acestora.

Se poate considera că funcṭiei publice, inclusiv celei din sfera administraṭiei publice, îi sunt specifice următoarele trăsături⁵⁴:

• 
  reprezintă un complex de atribuṭii şi puteri cu care este investit un funcṭionar public dintr-un serviciu public (al unei autorităṭi publice sau instituṭii care ṭine de aceasta);
  
• 
  are caracter de continuitate, apare ca o necesitate permanentă şi de interes general;
  
• 
  persoana care o deṭine trebuie să aibă o investitură legală şi s-o exercite în baza şi în executarea legii;
  
• 
  nu poate constitui obiectul unei înṭelegeri între părṭi şi nu poate fi stabilită prin contract; având o bază legală, ea poate fi, însă, schimbată în mod unilateral, fără acordul prsoanei care o deṭine, de către cel care a creat-o;
  
• 
  se ocupă prin numire sau alegere, în condiṭiile legii.
  

Prin urmare, se poate spune că funcṭia publică reprezintă un ansamblu de atribuṭii, competenṭe şi puteri în cadrul unui serviciu public, stabilite potrivit legii cu care sunt investiṭi, numiṭi sau aleşi funcṭionarii publici, în vederea satisfacerii în mod continuu şi permanent a unui interes general.

1. Funcṭiile publice se clasifică după cum urmează:

1. Din punct de vedere al caracterului acestora:

• 
  funcṭii publice generale, care reprezintă ansamblul atribuṭiilor şi responsabilităṭilor cu caracter general şi comun tuturor autorităṭilor şi instituṭiilor publice, în vederea realizării competenṭelor lor generale;
  
• 
  funcṭii publice specifice, care reprezintă ansamblul atribuṭiilor şi responsabilităṭilor cu caracter specific unor autorităṭi şi instituṭii publice, în vederea realizării competenṭelor lor specifice;
  

2. Din punct de vedere al nivelului studiilor necesare ocupării funcṭiei publice:

• 
  clasa I: cuprinde funcṭiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenṭă sau echivalentă;
  
• 
  clasa a II-a: cuprinde funcṭiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
  
• 
  clasa a III-a: cuprinde funcṭiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă;
  

3. Dupa importanṭa funcṭiei în realizarea competenṭei organelor administraṭiei de stat, deosebim două mari categorii:

• 
  funcṭii de conducere: ocupate de persoane care răspund de desfăşurarea activităṭii într-o unitate sau sector de activitate, având dreptul de a lua decizii în acest scop;
  
• 
  funcṭii de execuṭie: ocupate de persoane care nu au drept de decizie, nu răspund pentru întreaga activitate a organului sau sectorului de activitate, obligaṭiile lor profesionale fiind, în principal, cu caracter prestator.
  

4. Sub aspectul conṭinutului procesului decizional administrativ, funcṭiile de conducere sunt:

• 
  funcṭii care presupun toate elementele conducerii;
  
• 
  funcṭii care presupun în mod preponderent realizarea numai anumitor elemente ale conducerii.
  

5. La rândul lor, funcṭiile de execuṭie se pot grupa în⁵⁵:

• 
  funcṭii de execuṭie pe grade profesionale;
  
• 
  funcṭii de execuṭie pe trepte profesionale;
  

În aparatul Parlamentului, Preşedentiei şi al Guvernului sunt prevăzute funcṭii de specialitate.

6. Din punct de vedere al sursei legislative se pot distinge:

• 
  funcṭii prevăzute numai în Constituṭie (funcṭiile de demnitari );
  
• 
  funcṭii prevăzute în Statutul funcṭionarului public;
  
• 
  funcṭii prevăzute în statute speciale, stabilite în anumite sectoare ori pentru anumite organe⁵⁶.
  

Pot fi făcute şi alte clasificări ale funcṭiilor publice, după diverse criterii, dar acestea nu prezintă o importanṭă deosebită, de exemplu: funcṭii care se ocupă numai prin alegere şi funcṭii care se ocupă prin numire, funcṭii militare şi funcṭii civile⁵⁷ etc.

2.