Colegiul de redacţIE

Consideraṭii introductive

Extinderea Uniunii Europene reunifică progresiv continentul divizat în urma ultimului război mondial. În deceniul anterior, perspectiva de a deveni membru al Uniunii Europene a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă.

Convenţia Schengen (Olanda) din 14 iunie 1985 şi aplicată după 26 martie 1995, a fost unul din paşii făcuţi pentru realizarea „spaţiului fără frontiere”, pentru eliminarea controalelor la frontierele intercomunitare.

Prin Tratatul de la Maastricht se instituie o cetăţenie a Uniunii, de care beneficiază orice persoană care posedă naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte, ci completează cetăţenia naţională. Deci, pe cale de consecinṭă, conceptul de cetăṭean european este, complementar şi nu înlocuieşte cetăṭenia statului membru⁶⁵. Mai mult, acelaşi tratat crează posibilitatea Comunităṭilor Europene, de a permite instituṭiilor Uniunii să coordoneze politici comune în diverse domenii (piaṭa unică, transporturi, concurenṭă, monedăunică, ocuparea forṭei de muncă, sănătate publică, protecṭia consumatorilor, cercetare, protecṭia mediului, agricultură) urmând obiectivul de coeziune economică şi socială⁶⁶.

Tratatul de la Roma prevede ca sarcini specifice de îndeplinit pentru Comunitate stabilirea şi crearea unei Pieţe Comune, precum şi a unei uniuni economice şi monetare. Totadată, prin implementarea politicilor comune, se urmăreşte promovarea, la nivelul Comunităţii, a unei dezvoltări armonioase, echilibrată şi susţinută a activităţilor economice, un nivel ridicat al angajării şi al protecţiei sociale, egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi dintre toţi cetăţenii din cadrul Comunităţii, fără discriminare, creştere economică echilibrată, susţinută şi cu un coeficient scăzut al inflaţiei, un grad ridicat de protecţie şi de îmbunătăţire a mediului, creşterea standardelor de viaţă precum şi a calităţii vieţii în general, coeziune economică şi socială şi solidaritate între statele membre.

Piaţa Comună este o piaţă „unică, internă” care cuprinde mai multe state suverane, precum şi teritorii autonome⁶⁷. Teritoriul Pieţei Comune este determinat de către frontierele exterioare ale Statelor Membre ale Comunităţii, cu anumite reglementări privitoare la anumite teritorii europene situate în afara continentului şi pentru care Statele Membre sunt responsabile. În egală măsură, Piaţa Comună include apele teritoriale, precum şi spaţiul aerian al Statelor Membre.

Piaţa Comună protejează astfel Comunitatea pe piaţa mondială ca fiind o singură unitate de negociere, cu propriile bariere, tarifare vamale cuprinse în Tariful Vamal Comun, precum şi în Politica Comercială Comună.

În virtutea Tratatului de la Roma, statele semnatare reînnoiesc angajamentul de a urma calea realizării pieţei comune, prin respectarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Pentru facilitarea finalizării dificilului proces, declanşat prin ridicarea restricţiilor de orice natură, sunt convenite reguli comune asupra concurenţei, fiscalităţii şi apropierii legislative⁶⁸.

Libera circulație constituie libertatea fundamentală din cadrul pieței interne și a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene. Aceasta se poate referi la persoane, mărfuri, servicii și capitaluri.

Esența liberei circulaţii a persoanelor constă în eliminarea tuturor discriminărilor între cetățenii unui stat membru și cetățenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe teritoriul statului respectiv. Aceste discriminări se referă la condițiile de intrare, deplasare, recunoașterea pe bază de reciprocitate a calificărilor și a diplomelor dobândite pe teritoriul statului ai cărui cetățeni sunt, precum și condițiile de muncă, angajare sau remunerație.

Libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii presupune interzicerea controalelor şi taxelor vamale precum şi a și a taxelor cu efect echivalent între statele membre, adoptarea unui tarif vamal comun în schimburile comerciale dintre statele membre și țările terțe, eliminarea restricțiilor cantitative și a măsurilor cu efect echivalent și reorganizarea monopolurilor de stat. Aceste măsuri sunt menite să contopească cele 25 de piețe naționale ale statelor membre într-o zonă economică unică, în care mărfurile Comunității să circule libere în condiții similare celor de pe piețele naționale.

Prin libera circulație a serviciilor se elimină restricțiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunității cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat al Comunității decât cel al beneficiarului serviciilor.

Serviciile cuprind în special activități cu caracter industrial, comercial sau meșteșurgăreșc precum şi activități prestate în cadrul profesiunilor liberale, în măsura în care nu sunt reglementate de dispozițiile referitoare la libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor.

Prin libera circulație a capitalurilor, statele participante elimină treptat în relațiile dintre ele, restricțiile impuse circulației capitalurilor aparținând rezidenților statelor membre, precum și tratamentul discriminatoriu în baza cetățeniei ori naționalității sau a reședinței ori sediului social al părților sau a locului plasamentului de capital. La încheierea perioadelor de tranziție solicitate de statele aderente, nu se mai aplică nici un fel de restricții plăților curente aferente circulației capitalurilor între statele membre.

Alături de cele patru libertăţi fundamentale, Piaţa Comună se bazează şi pe două politici principale: Politica Comună în Agricultură (PAC) şi Politica Concurenţei, aceasta din urmă fiind una dintre cele mai avansate politici economice la nivel Comunitar. Obiectivul principal al acestor patru libertăţi fundamentale este de a desfiinţa barierele existente în calea liberei dezvoltări Comunitate, în timp ce obiectivul principal al celor două politici comunitare este de a dezvolta un sistem legislativ unitar în domeniile esenţiale pentru Comunitate.