Comunicarea este o metodă tradițională, care poate avea și un caracter activ. Comunicarea este o metodă tradițională, care poate avea și un caracter activ



Yüklə 551 b.
tarix26.10.2017
ölçüsü551 b.



Comunicarea este o metodă tradițională, care poate avea și un caracter activ.

  • Comunicarea este o metodă tradițională, care poate avea și un caracter activ.

  • Profesorul dirijează activitatea elevilor pas cu pas, iar aceștia rezolvă sarcini reduse ca dimensiune.

  • Elevii ajung la concluzii sub îndrumarea profesorului, care în timpul lecției le oferă premisele necesare, în ordinea concepută de acesta.

  • Demersul este inductiv, dar dacă elevii nu ajung la concluzia așteptată, profesorul prezintă singur generalizările sau concluziile.



Acest demers inductiv verbalizat menține însă activitatea elevilor în foarte strânsă dependență față de profesor, căci procesele de gândire ale elevilor sunt derulate după raționamentul profesorului.

  • Acest demers inductiv verbalizat menține însă activitatea elevilor în foarte strânsă dependență față de profesor, căci procesele de gândire ale elevilor sunt derulate după raționamentul profesorului.

  • Exemplul pe care îl dă Constantin Parfene este foarte sugestiv: Profesorul scrie pe tablă haină și le cere elevilor să citească acest cuvânt.

  • Elevii accentuează prima vocală, crezând că e vorba despre vestimentație, iar profesorul le arată că de fapt el s-a gândit la adjectivul haină (femeie haină).

  • În acest fel se poate explica diferența dintre diftongul ai și hiatul a-i și elevii pot conștientiza rolul accentului.



Conversația este o metodă folosită în orele de comunicare scrisă și orală, de gramatică și de literatură.

  • Conversația este o metodă folosită în orele de comunicare scrisă și orală, de gramatică și de literatură.

  • Are un loc special în didactica limbii române, întrucât duce la participarea activă a elevilor la cercetarea faptelor de limbă, la descoperirea regulilor din gramatică, cultivă gândirea logică a elevilor, posibilitățile de exprimare, încrederea în forțele proprii, întrucât elevii sunt puși în situația de a descoperi ei înșiși cunoștințele.



Constantin Parfene distinge între conversația euristică (socratică) și cea catihetică.

  • Constantin Parfene distinge între conversația euristică (socratică) și cea catihetică.

  • Conversația euristică presupune întrebări adresate judecății elevilor, care stimulează și orientează gândirea. Conversația euristică poate avea ca scop conducerea elevilor, cu ajutorul raționamentelor, la cunoștințe noi.

  • Forma catihetică urmărește verificarea cunoștințelor asimilate anterior de către elevi și se adresează preponderent memoriei. De aceea, conversația catihetică se utilizează în partea inițială a lecțiilor, în momentul activizării ideilor-ancoră, sau în partea finală a lecției, când se realizează feed-back-ul.



După Constantin Parfene, conversația (indiferent de formă) trebuie să îndeplinească anumite condiții generale:

  • După Constantin Parfene, conversația (indiferent de formă) trebuie să îndeplinească anumite condiții generale:

  • - să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă;

  • - să se ridice de la fapte la noțiuni, definiții și reguli generale;

  • - să solicite putere de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea;

  • - să nu se formuleze și să se pună la întâmplare, ci să urmărească logica demersului cognitiv;

  • - întrebările să fie formulate clar și precis;

  • - să se acorde suficient timp elevilor pentru a formula răspunsul;

  • - să nu se pună o altă întrebare până când nu s-a obținut un răspuns complet la întrebarea adresată anterior;

  • - să se evite întrebările echivoce;

  • - profesorul să nu răspundă în locul elevilor.



De exemplu, în predarea atributului substantival, se scriu pe tablă texte cu atribute substantivale. Care sunt atributele exprimate prin substantiv în textele date? De ce spunem că îndeplinesc funcția de atribut? Cum vom numi aceste atribute exprimate prin substantive?

  • De exemplu, în predarea atributului substantival, se scriu pe tablă texte cu atribute substantivale. Care sunt atributele exprimate prin substantiv în textele date? De ce spunem că îndeplinesc funcția de atribut? Cum vom numi aceste atribute exprimate prin substantive?

  • „Pe ulița satului, din râpa din dosul bisericii, se repeziră toți flăcăii Șoimăreștilor.” (Mihail Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor)

  • În ce caz stă fiecare dintre aceste substantive?

  • - în cazul acuzativ, în cazul genitiv → atribut substantival prepozițional, atribut substantival genitival.



Analiza lingvistică este, probabil, metoda cea mai frecvent utlizată în orele de limba română, mai ales în studierea noțiunilor de gramatică. Se poate utiliza și în activitățile de comunicare scrisă, atunci când se are în vedere corectitudinea exprimării, dar și în orele de literatură, când aspectele de analiză lingvistică sunt abordate în comentarea textului literar.

  • Analiza lingvistică este, probabil, metoda cea mai frecvent utlizată în orele de limba română, mai ales în studierea noțiunilor de gramatică. Se poate utiliza și în activitățile de comunicare scrisă, atunci când se are în vedere corectitudinea exprimării, dar și în orele de literatură, când aspectele de analiză lingvistică sunt abordate în comentarea textului literar.



Analiza lingvistică se împarte în următoarele categorii:

  • Analiza lingvistică se împarte în următoarele categorii:

  • a. analiza fonetică

  • b. analiza lexicală

  • c. analiza morfologică

  • d. analiza sintactică

  • e. analiza ortografiei și a punctuației

  • f. analiza stilistică.



Exercițiul este una dintre metodele cele mai frecvent utilizate în predarea limbii și literaturii române, la toate ciclurile de învățământ.

  • Exercițiul este una dintre metodele cele mai frecvent utilizate în predarea limbii și literaturii române, la toate ciclurile de învățământ.

  • Metoda învățării prin exerciții constă, în esență, în efectuarea de acțiuni repetate de către elevi pentru aplicarea cunoștințelor teoretice de limbă în actul viu al vorbirii.

  • În prdarea cunoștințelor de gramatică, rolul exercițiilor este fundamental.



După funcțiile îndeplinite, exercițiile pot fi:

  • După funcțiile îndeplinite, exercițiile pot fi:

  • - introductive

  • - de bază

  • - de creație

  • - reproductive

  • - de aplicare

  • - de evaluare

  • - corective etc.



După alte criterii:

  • După alte criterii:

  • -individuale

  • - colective

  • - frontale 

  • - orale

  • - scrise

  • - practice

  • - combinate



Constantin Parfene propune următoarea tipologie a execrcițiilor folosite în orele de limba română (gramatică):

  • Constantin Parfene propune următoarea tipologie a execrcițiilor folosite în orele de limba română (gramatică):

  • A.Exerciții de ortografie și punctuație

  • 1. Copierea are un caracter mecanic, dar contribuie la fixarea unor deprinderi ortografice prin solicitarea memoriei vizuale.

  • Copierea poate fi - propriu-zisă (a unui fragment de text) sau selectivă – numai a anumitor cuvinte.



2. Dictarea

  • 2. Dictarea

  • cu explicații prealabile: anterior s-au dat explicații privind ortografia cuvintelor din text. Are ca scop prevenirea greșelilor.

  • de control: după studierea unei teme, la sfârșitul unui capitol, semestru, sau la început de an școlar.

  • selectivă: dintr-un text dictat se scriu numai unele cuvinte cu ortografie dificilă (cuvinte compuse, formele neaccentuate ale pronumelor personale etc.)

  • cu comentarii: elevii scriu și, pe rând, comentează ce scriu, de exemplu, eplică ortogramele întâlnite.

  • fulger: se numește și moment ortografic. Se dictează cuvinte sau propoziții scurte (cuvinte cu vocale în hiat, cu consoane duble etc.)

  • autodictarea – scrierea din memorie a unui text învățat pe de rost.



3. Despărțirea cuvintelor în silabe

  • 3. Despărțirea cuvintelor în silabe

  • 4. Completarea terminațiilor unor cuvinte

  • 5. Trecerea unor cuvinte de la o formă gramaticală la alta.

  • 6. Exerciții de educare a auzului și a pronunției – au rolul de a preveni sau corecta pronunția neliterară și scrierea incorectă a unor cuvinte precum ușă (nu ușe), țigară (nu țigare), pe (nu pă), coajă (nu coaje) etc. Pentru eficientizarea acestui exercițiu, se recomandă și utlizarea analizei fonetice a cuvântului în discuție.



Dintre exerciții gramaticale, cele mai frecvent întâlnite sunt:

  • Dintre exerciții gramaticale, cele mai frecvent întâlnite sunt:

  • - de interpretare a unui material dat: cu ajutorul analizei gramaticale, se lămuresc confuzii (și – conjucnție / adverb, acela- pronume / adjectiv pronominal);

  • - de grupare: gruparea cuvintelor din text în substantive, pronume, verbe etc.

  • - de motivare: de ce o subordonată este subiectivă și nu completivă directă.

  • - de intervenție într-un material dat: de modificare a topicii, de completare etc.

  • - de exemplificare: liberă sau după repere date (S + At. + P.V.)

  • - de recunoaștere

  • - creatoare: compuneri pe temă de limbă.



În orele de comunicare scrisă, exercițiile vizează activități precum:

  • În orele de comunicare scrisă, exercițiile vizează activități precum:

  • - identificarea trăsăturilor diferitelor tipuri de limbaj;

  • - formularea ideilor principale ale unui text literar sau nonliterar;

  • - rezumarea conținutului unui text;

  • - redactarea diferitelor tipuri de texte.



Deși dirijată de către profesor, este o metodă complexă, întrucât presupune și utilizarea altor metode, cum ar fi conversația, analiza lingvistică, demonstrația, învățarea prin descoperire, problematizarea, exercițiul.

  • Deși dirijată de către profesor, este o metodă complexă, întrucât presupune și utilizarea altor metode, cum ar fi conversația, analiza lingvistică, demonstrația, învățarea prin descoperire, problematizarea, exercițiul.

  • Este necesar ca elevii să poată citi în profunzime (citire lentă), dar și selectiv.

  • Lucrul cu manualul presupune și deprinderea de a folosi materiale auxiliare, cum ar fi dicționarele, revistele de specialitate sau culegerile de texte.



Lectura orală presupune citirea unui text literar sau nonliterar.

  • Lectura orală presupune citirea unui text literar sau nonliterar.

  • în gimnaziu și în liceu, alternează cu lectura în gând;

  • reflectă modul în care elevul înțelege textul;

  • ajută la îmbogațirea vocabularului și a dicției;

  • folosirea elementelor paraverbale adecvat (intonație, ritmul vorbirii, pauzele impuse de text).

  • lectura orală → îmbunătățirea lecturii în gând

  • Profesorul observă particularitățile lecturii orale ale fiecărui elev.



Ascultarea activă poate fi controlată prin observarea notițelor pe care le iau elevii și a comportamentului pe care aceștia îl au în comunicare (întrebări, continuarea ideilor antevorbitorului).

  • Ascultarea activă poate fi controlată prin observarea notițelor pe care le iau elevii și a comportamentului pe care aceștia îl au în comunicare (întrebări, continuarea ideilor antevorbitorului).



Dezbaterea vizează formarea unor competențe comunicative, implicând și practicarea unor atitudini, exprimarea unor valori.

  • Dezbaterea vizează formarea unor competențe comunicative, implicând și practicarea unor atitudini, exprimarea unor valori.

  • Dezbaterea școlară – o metodă de învățare, diferită de dezbaterea publică.

  • Dezbaterea publică – rezultatul este important (ce punct de vedere se impune).

  • Dezbaterea școlară – contează realizarea comunicării și etapele acesteia:

  • - documentarea

  • - argumentația coerentă

  • - însușirea unui comportament comunicativ adecvat.

  • Procesul parcurs este mai important decât rezultatul.



Competențe de comunicare ale elevilor:

  • Competențe de comunicare ale elevilor:

  • Capacitatea de a argumenta un punct de vedere și de a contraargumenta puncte de vedere diferite.

  • Abilități de exprimare orală (corectitudine, coerență)

  • Folosirea adecvată a mijloacelor verbale, nonverbale, paraverbale.

  • Atitudini specifice dezbaterii: toleranță, flexibilitate, schimbarea perspectivei, fairplay, cooperare, ascultare activă.

  • Notițele elevilor trebuie să cuprindă esențialul, sistematizarea logică a celor discutate.



Jocul de rol presupune punerea în scenă a unei situații de comunicare specificate de profesor: monolog, dialog, interviu etc. pe o anumită temă.

  • Jocul de rol presupune punerea în scenă a unei situații de comunicare specificate de profesor: monolog, dialog, interviu etc. pe o anumită temă.

  • Activitatea cea mai potrivită pentru exersarea capacităților de comunicare orală, de receptare și producere a mesajelor.

  • Temele alese – specifice experienței de viață a elevilor.



De exemplu: pt. monolog – descrierea jocului preferat, a celui mai bun prieten, povestirea filmului pe care l-au văzut;

  • De exemplu: pt. monolog – descrierea jocului preferat, a celui mai bun prieten, povestirea filmului pe care l-au văzut;

  • pt. dialog: personaje familiare experienței cotidiene: mama, tata, fratele, copilul etc. ;

  • simularea unui interviu cu o personalitate din domeniul îndrăgit de elev.

  • Utilizarea situațiilor de comunicare diverse.

  • Explorarea unei teme se realizează prin: monolog, dialog, conversație, dezbatere.

  • Elevii practică efectiv comunicarea, prin exersarea dimensiunii textuale și discursive a situației de comunicare.

  • Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de comunicare și înțelegerea valorilor comunicării.



Pornind de la premisa că și cantitatea poate genera calitatea, brainstorming-ul (furtună în creier, asalt de idei) este o metodă ce pune în valoare creativitatea.

  • Pornind de la premisa că și cantitatea poate genera calitatea, brainstorming-ul (furtună în creier, asalt de idei) este o metodă ce pune în valoare creativitatea.

  • Etapele brainstorming-ului:

  • 1. Alegerea temei și anunțarea sarcinii de lucru.

  • 2. Se notează pe tablă toate cuvintele, fără observații critice.

  • 3. O scurtă pauză.

  • 4. Reluarea ideilor emise, încercându-se găsirea unor criterii de grupare a acestora în categorii.

  • 5. Analiza critică a ideilor emise.

  • 6. Afișarea ideilor rezultate.

  • - Folosit mai des la începutul sau la sfârșitul lecției.



Lectura și rezumarea unui text în perechi este o tehnică de învățare prin cooperare, utilizată în cazul textelor mai dificile. Presupune rolul de raportor (citește și rezumă textul pt. partenerul său) și interlocutor (citește fragmentul din text, îl ascultă atent pe raportor și îi pune întrebări de clarificare a conținutului). În perechi, elevii au pe rând rolul de raporor și interlocutor, după care urmează prezentarea rezumatului în fața clasei de către ambii parteneri.

  • Lectura și rezumarea unui text în perechi este o tehnică de învățare prin cooperare, utilizată în cazul textelor mai dificile. Presupune rolul de raportor (citește și rezumă textul pt. partenerul său) și interlocutor (citește fragmentul din text, îl ascultă atent pe raportor și îi pune întrebări de clarificare a conținutului). În perechi, elevii au pe rând rolul de raporor și interlocutor, după care urmează prezentarea rezumatului în fața clasei de către ambii parteneri.



Prelegerea intensificată este diferită de prelegerea tradițională, deoarece presupune implicarea activă a elevilor.

  • Prelegerea intensificată este diferită de prelegerea tradițională, deoarece presupune implicarea activă a elevilor.

  • 1. Faza pregătitoare

  • Trecerea în revistă a cunoștințelor anterioare ale elevilor (de exemplu, o listă de idei reprezentativă pt. cunoștințele elevilor).

  • 2. Prelegerea propriu-zisă – 15-20 de minute

  • Elevii compară noile cunoștințe cu informațiile anterioare și consemnează răspunsurile la întrebările pe care le-au formulat.

  • 3. Reflecția pe baza conținutului prelegerii 5-10 minute

  • Elevii răspund la una sau mai multe întrebări legate de temă → modul în care au înțeles prelegerea personal.

  • -un eseu de 5 sau 10 minute, un scurt comentariu.



Bazându-se pe premisa că predând altuia înveți cel mai bine, predarea reciprocă este o tehnică eficientă, deoarece le permite elevilor să experimenteze rolul de profesor. Elevii sunt organizați în grupuri de patru până la șapte membri. De exemplu, fiecare elev clarifică un paragraf dintr-un text pe care îl citesc colegii săi.

  • Bazându-se pe premisa că predând altuia înveți cel mai bine, predarea reciprocă este o tehnică eficientă, deoarece le permite elevilor să experimenteze rolul de profesor. Elevii sunt organizați în grupuri de patru până la șapte membri. De exemplu, fiecare elev clarifică un paragraf dintr-un text pe care îl citesc colegii săi.



Demonstrația este utilizată frecvent în orele de limba română, demonstrația constă în folosirea unui șir de raționamente logice, însoțite de utilizarea unor mijloace intuitive (scheme, planșe etc.) pentru a concretiza vizual relațiile din limbă. De exemplu, utilizarea simbolului (a săgeților) este foarte utilă în explicarea relațiilor dintre subiect, predicat, complement direct, complement de agent – atunci când elevii învață diatezele:

  • Demonstrația este utilizată frecvent în orele de limba română, demonstrația constă în folosirea unui șir de raționamente logice, însoțite de utilizarea unor mijloace intuitive (scheme, planșe etc.) pentru a concretiza vizual relațiile din limbă. De exemplu, utilizarea simbolului (a săgeților) este foarte utilă în explicarea relațiilor dintre subiect, predicat, complement direct, complement de agent – atunci când elevii învață diatezele:

  • Mama îmbracă fetița. Subiect→ Predicat →Complement Direct.

  • Fetița este îmbrăcată de mama ei. Subiect ← Predicat ←Complement de agent

  • Fetița se îmbracă. S. ↔ P.



În orele de comunicare scrisă, demonstrația se folosește pentru a clarifica unele noțiuni și pentru formarea unor deprinderi și aptitudini ale elevilor. De exemplu, pentru a explica elevilor caracteristicile stilului publicistic, profesorul le prezintă o înregistrare a unei emisiuni radio sau TV al cărei conținut ilustrează aceste trăsături.

  • În orele de comunicare scrisă, demonstrația se folosește pentru a clarifica unele noțiuni și pentru formarea unor deprinderi și aptitudini ale elevilor. De exemplu, pentru a explica elevilor caracteristicile stilului publicistic, profesorul le prezintă o înregistrare a unei emisiuni radio sau TV al cărei conținut ilustrează aceste trăsături.



Învățarea prin acțiune (”learning by doing”) este o metodă modernă ce presupune angajarea totală a elevului în învățare. Le propune elevilor sarcini de învățare precise, de exemplu – în cazul activităților de comunicare scrisă - să redacteze o cerere după model.

  • Învățarea prin acțiune (”learning by doing”) este o metodă modernă ce presupune angajarea totală a elevului în învățare. Le propune elevilor sarcini de învățare precise, de exemplu – în cazul activităților de comunicare scrisă - să redacteze o cerere după model.



Învățarea prin descoperire se bazează pe forța personală de cunoaștere, pe instrumentele pe care le posedă fiecare elev în parte. Învățarea prin descoperire înseamnă punerea elevului în situația de a descoperi informația și duce la formarea de competențe și deprinderi de muncă intelectuală.

  • Învățarea prin descoperire se bazează pe forța personală de cunoaștere, pe instrumentele pe care le posedă fiecare elev în parte. Învățarea prin descoperire înseamnă punerea elevului în situația de a descoperi informația și duce la formarea de competențe și deprinderi de muncă intelectuală.

  • Este o cunoaștere preponderent individuală, bazată, prioritar, pe autodirijare. Descoperirile de tip didactic sunt de fapt niște redescoperiri, pentru că elevii descoperă, de fapt, adevăruri deja cunoscute. O astfel de descoperire este însoțită de o dirijare exterioară.

  • În cazul studierii limbii române, Constantin Parfene dă exemplul învățării regulilor de despărțire în silabe prin această metodă: pornind de la câteva propoziții care conțin cuvintele subliniate, elevii trebuie să găsească regulile.



  • În cazul activităților de redactare sau a orelor de literatura română, prin folosirea acestei metode, elevii învață să folosească dicționare, să alcătuiască fișe de lectură, să înregistreze și să interpreteze date semnificative, să identifice părțile componente ale unei compuneri etc..

  • În cazul studierii limbii române, Constantin Parfene dă exemplul învățării regulilor de despărțire în silabe prin această metodă: pornind de la câteva propoziții care conțin cuvintele subliniate, elevii trebuie să găsească regulile.

  • În cazul activităților de redactare sau a orelor de literatura română, prin folosirea acestei metode, elevii învață să folosească dicționare, să alcătuiască fișe de lectură, să înregistreze și să interpreteze date semnificative, să identifice părțile componente ale unei compuneri etc.



Problematizarea este metoda folosită atunci când apar situații contradictorii, care urmează să fie rezolvate prin gândire. „Esența acestei metode constă în faptul că profesorul nu comunică pur și simplu concluziile finale, cunoștințe gata elaborate, ci dezvăluie embriologia adevărurilor; prin rezolvări de probleme, el conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor, spre construcția unor noi structuri mintale, structuri ale realului” (Jean Piaget în Parfene 55).

  • Problematizarea este metoda folosită atunci când apar situații contradictorii, care urmează să fie rezolvate prin gândire. „Esența acestei metode constă în faptul că profesorul nu comunică pur și simplu concluziile finale, cunoștințe gata elaborate, ci dezvăluie embriologia adevărurilor; prin rezolvări de probleme, el conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor, spre construcția unor noi structuri mintale, structuri ale realului” (Jean Piaget în Parfene 55).

  • Situația problemă implică o contradicție între cunoștințele anterioare ale elevul și ceea ce îi este necunoscut. Problematizarea antrenează gândirea elevilor, stimulează capacitatea de a elabora ipoteze și puterea de analiză.



Profesorul prezintă situația problemă și îi orientează discret pe elevi spre identificarea contradicțiilor, pentru a face mai clare, apoi, datele problemei.

  • Profesorul prezintă situația problemă și îi orientează discret pe elevi spre identificarea contradicțiilor, pentru a face mai clare, apoi, datele problemei.

  • De exemplu, omisiunle de desinențe și de articole pot fi cmpletate diferit:

  • Puțin_ politicieni de la noi din oraș sunt pregătiți să răspundă alegătorilor.

  • Cu un singur i – desinență de plural

  • Cu doi ii – desinență de plural plus articolul hotărât de plural.

  • Ambele răspunsuri sunt corecte, iar completarea cu un i sau cu doi i duce la propoziții cu sensuri diferite. În felul acesta, elevul poate să aprofundeze cunoștințele despre desinența de plural și despre articol.



Scrierea liberă contribuie la formarea priceperilor și deprinderilor de a redacta anumite texte, reactualizează cunoștințele anterioare ale elevilor, încurajează emiterea unor idei variate, contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare.

  • Scrierea liberă contribuie la formarea priceperilor și deprinderilor de a redacta anumite texte, reactualizează cunoștințele anterioare ale elevilor, încurajează emiterea unor idei variate, contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare.

  • Etapele activității

  • - formularea sarcinii de lucru;

  • - realizarea sarcinii de lucru de către elevi, notarea spontană a ideilor;

  • - încurajarea elevilor în alcătuirea unor texte cât mai originale, rezultat al variantelor intermediare îmbunătățite și reluate în vederea cizelării lor.



Știu / Vreau să știu / Am învățat este o metodă ce fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, stabilind Știu / Vreau să știu / Am învățat este o metodă ce fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, stabilind corelații între cunoștințele anterioare și cele noi.

  • Știu / Vreau să știu / Am învățat este o metodă ce fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, stabilind Știu / Vreau să știu / Am învățat este o metodă ce fixează cunoștințele elevilor despre o temă dată, stabilind corelații între cunoștințele anterioare și cele noi.

  • Etape

  • - Împărțirea clasei în grupe și alcătuirea unei liste cu ce știu despre tema dată

  • - Se scrie pe tablă tabelul cu trei coloane (vezi exemplul din prezentarea despre didactica redactarii):

  • Știu

  • Vreau să știu

  • Am învățat

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  •  

  • - După citirea textului, se trec în coloana a treia răspunsurile găsite în text la întrebările formulate anterior.

  • - Se compară cunoștințele anterioare cu întrebările și răspunsurile primite.



Eseul de 5-10 minute este o metodă ce contribuie la formarea părerii personale, ajutând elevul să stabilească legături între textul citit și experiența personală, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației creatoare și la posibilitatea interpretării diferite a aceluiași text.

  • Eseul de 5-10 minute este o metodă ce contribuie la formarea părerii personale, ajutând elevul să stabilească legături între textul citit și experiența personală, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației creatoare și la posibilitatea interpretării diferite a aceluiași text.

  • De exemplu, li se cere elevilor să alcătuiască un eseu din 6-8 enunțuri, dându-li-se sarcini în legătură cu textul studiat. Elevii realizează această sarcină în 5-10 minute, după care eseurile sunt citite și discutate în clasă.



Mijloacele de învățământ sub formă de materiale grafice și figurative au un rol important în accesibilizarea informației, atât în orele de limbă, cât și în cele de literatură.

  • Mijloacele de învățământ sub formă de materiale grafice și figurative au un rol important în accesibilizarea informației, atât în orele de limbă, cât și în cele de literatură.

  • Listele, tabelele, schemele sau textele lingvistice ajută la consolidarea cunoștințelor de limba română. O listă cu omofone, cu exemple pentru perechi precum al/a-l, ai/a-i, altfel/alt fel, cea/ce-a, cel/ce-l poate fi foarte utilă.

  • O schemă cu felurile pronumelui, cu modurile verbului sau cu alte categorii gramaticale îi poate fi de mare folos elevului.

  • Mijloacele rebusistice sunt de asemenea indicate, cu atât mai mult cu cât acestea au și un rol important în captarea și menținerea atenției elevilor.



La orele de literatură se folosesc frecvent fotografii ale autorilor, ale unor spații geografice prezentate în opera literară studiată, ale caselor memoriale, copii ale manuscriselor etc.

  • La orele de literatură se folosesc frecvent fotografii ale autorilor, ale unor spații geografice prezentate în opera literară studiată, ale caselor memoriale, copii ale manuscriselor etc.

  • Tabelele sinoptice, diagramele, hărțile literare sau schemele, tehnica ciorchinelui, posterul, colajul se pot, de asemenea, folosi atât în predarea cunoștințelor de teorie literară, cât și a celor de istoria literaturii.

  • Dintre mijloacele de învățământ tehnice/ audiovizuale, amintim înregistrările audio, filmul, calculatorul.

  • O deosebită importanță în studierea cunoștințelor de limba și literatura română o poate avea fișa de lucru, pe care profesorul o pregătește pentru diverse tipuri de lecție.




Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə