Conf univ dr. Silvia Mihut

Silvia Mihut, Bicentenar Victor Hugo

Bicentenarul Victor Hugo

sau două secole de legendă

Conf. univ. dr. Silvia Mihut

Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

"Ce siècle avait deux ans! Romme remplaçait Sparte

Déjà Napoléon perçait sur Bonaparte

Et du premier consul, déjà, par maint endroit.

Alors dans Besançon, vieille ville espagnole

Jeté comme la graine au gré de l'air qui vole

Naquit d'un sang breton et lorraine à la fois

Un enfant sans couleur, sans regard et sans voix;

Si débile qu'il fut, ainsi qu'une chimère,

Abandonné de tous, excepté de sa mère

Et que son cou ploye comme un frêle roseau

Fit faire en même temps sa bière et son berceau

Cet enfant que la vie effaçait de son livre

Et qui n'avait pas même un lendemain à vivre

C'est moi.

(Victor Hugo, Ce siècle avait deux ans, Les Feuilles d'automne)

Geniul poetic i-a permis lui Victor Hugo să rezume în cele 14 versuri de introducere ale demersului nostru pe care-l dorim a fii un modest omagiu închinat marelui poet, gânditor si om politic, intrarea sa în viată, ce avea să-i aducă laurii gloriei literare si sociale dar si spinii insatisfactiilor si a durerilor profunde si ale cărei momente principale vom încerca să le expunem în ceea ce urmează.
Copilăria si adolescenta (1802-1822)
1802 - Victor Hugo s-a născut la Besançon la 26 februarie fiind al treilea copil al lui Leopold si al Sophiei Trebuchet. Tatăl de origine lorenă, căpitan, era un republican convins, apoi un militar bonapartist devotat care, datorită actelor de bravură ajunge la gradul de maresal de companie. Mama, Sophie, este în mod eronat considerată "regalistă", provenind dintr-o familie ai căror mentori (bunicul matern, unchiul si fratele) erau puternic atasati cauzei republicane participând - ca si Leopold - la înăbusirea revoltei din Vandée. Sophie nu a primit o educatie religioasă, ceea ce explică faptul că fii săi nu au fost botezati religios. Mai târziu, după separarea de sotul său devine, ca si fratele său, regalistă.

1809 - În ciuda devotamentului si al curajului său militar, Leopold atinge destul de anevoie gradele superioare de colonel si apoi de general, fiind mereu transferat, în functie de deplasările armatei napoleoniene. Întreaga familie îl urmează dintr-o garnizoană în alta în Franta, pe insula Elba, în Italia. Victor va păstra vie amintirea faimosului Fra Diavolo, alias Michel Peza, seful Camorei siciliene, sustinut de nobilimea, clerul si întreaga populatie în lupta împotriva armatei franceze pe care o conducea Leopold Hugo. Mult mai târziu Fra Diavolo îi va inspira lui Victor Hugo personajul "bravului bandit" "le hors de la loi" din Hernani sau Ruy Blas.

1811 - După o scurtă despărtire Sophie Hugo întreprinde o lungă călătorie pentru a-si întâlni sotul în Spania, la Madrid. Acolo, întreaga familie va locui un an, timp în care Victor va urma cursurile unui colegiu religios din Madrid, rezervat nobililor. Micul Victor va fi puternic marcat atât de splendoarea si luxul palatelor spaniole cât si de ororile comise de trupele franceze confruntate cu o îndârjită rezistentă din partea populatiei spaniole.

1812 - Sotii Hugo se despart definitiv, iar Sophie împreună cu cei 3 fii ai săi se instalează la Paris, în cartierul Val de Grâce (actualul arondisment 5), într-o somptuoasă clădire, înconjurată de un superb parc, o fostă mânăstire situată pe strada Feuillantines. În acest minunat parc micutii Hugo se joacă cu micuta Adèle Foucher, legând o frumoasă si trainică prietenie. Mama lor îi înconjoară cu o deosebită dragoste si grijă pentru educatia lor, încredintată profesorului Larivière.

Gravele neîntelegeri între părinti, îl determină pe Leopold să-si încredinteze fii pensionarului Cordier. Generalul Hugo dorea astfel să-i despartă de mama lor a cărei influentă o considera nefastă si totodată să le asigure o educatie si o cultură solidă bazată în special pe filozofie si pe stiintele exacte, pentru a-i forma pentru cariera de politehnicieni.

Victor s-a dovedit un adevărat "copil minune" care, la mai putin de 5 ani, a învătat singur să citească. La 9 ani vorbea bine spaniola - limbă pe care o va îndrăgi si exersa toată viata.

1816 - Împreună cu fratele său Eugene, este pasionat de literatură si înainte de a fi împlinit 15 ani hotărăste să urmeze cariera de poet, lansând fraza care va deveni celebră "Je veux être Chateaubriand ou rien".

1817 - Academia franceză, cu ocazia unui concurs de poezie, îi conferă prea tânărului poet doar o mentiune de încurajare pentru poemul "Bonheur que procure l’étude dans toutes les situations de la vie".

1819 - Acest an e încărcat de evenimente importante pentru tânărul Victor. El obtine înalta distinctie "Lys d'or" la concursul de poezie al Jocurilor florale de la Toulouse. Împreună cu fratii săi fondează revista "Le Conservateur litteraire" si tot în acest an se logodeste în secret, stârnind gelozia si primele accese de furie ale fratelui său Eugen, cu prietena sa din copilărie Adela Foucher.

1820 - Regalist înflăcărat, Victor Hugo primeste o pensie de 2000 de franci din partea regelui Louis XVIIII pentru oda intitulată Ode sur la mort du duc de Berry. În acelasi an îl întâlneste pe Vigny (de care-l va lega o lungă prietenie) si publică primul său roman Bug-Jacgal.

1821 - La 27 iulie se stinge din viată mama sa Sophie. La mai putin de o lună tatăl său, Leopold, se recăsătoreste cu Catherine Thomas.
Primele începuturi literare; pasii spre glorie (1822-1850)
1822 - În acest an va apărea prima sa culegere de versuri Odes et poésies diverses. În 12 octombrie o va lua în căsătorie pe Adela Foucher, ceremonia fiind celebrată conform dorintei familiei Foucher la biserica Saint-Suplice.

1823 - În iulie se va naste primul dintre cei cinci copii ai tinerei familii Hugo. El se va numi ca si bunicul său - Leopold, dar nu va trăi decât trei luni. V. Hugo publică romanul Han d'Islande si participă la primul număr al revistei „La Muse française” - organul noului curent care începe să se manifeste în literatură: romantismul.

1824 - În martie Victor Hugo publică al doilea volum de versuri Nouvelles Odes. La un an de la moartea micului Leopold, se naste Leopoldine.

1825 - Lui Victor Hugo i se conferă distinctia de cavaler al Legiunii de onoare. Devine seful noului curent literar, grupând în jurul său pe tinerii poeti si artisti animati de aceleasi idei novatoare, creând propriul său cenaclu.

1826 - Publică a doua versiune a romanului Bug-Jargal si volumul de versuri Odes et Ballades. La 2 noiembrie se naste fiul său Charles Hugo. Începe să lucreze la drama în versuri intitulată "Cromwell".

1827 - Sub influenta din ce în ce mai puternică a tatălui său, Victor se îndepărtează de ideile conservatorist-regaliste. Scrie poemul Ode à la colonne de la place Vendôme poem dedicat mitului napoleonian. În decembrie publică drama Cromwell. Prefata la această dramă este un adevărat manifest al curentului romantic, prin faptul că oferă o nouă formulă dramatică confirmată apoi de drama Hernani.

1828 - În ianuarie moare tatăl său, maresalul Leopold Hugo. La 21 octombrie se naste micul Francois-Victor.

1829 - În primele luni ale acelui an, vor apărea volumul de versuri Orientales si romanul (nesemnat) Le dernier jour d'un condamné. În august piesa sa Marion de Lorme este cenzurată.

1830 - La 25 februarie are loc prima reprezentare a piesei Hernani la Théàtre-Français - dată memorabilă, cunoscută în istoria literaturii ca "la bataille d'Hernani" pentru scandalul pe care l-a provocat în sală si în presă, luptă înversunată între partizanii clasicismului si tinerii sustinători ("les crinières") ai romantismului.

Succesul reputat de romantici îl vor impune definitiv pe Victor Hugo ca sef al romantismului.

În iulie se naste a doua fiică a sa, Adèle. În acelasi an începe idila între Adèle - sotia lui Hugo si criticul Sainte-Beuve.

Publică Ode à la jeune France, aducând astfel un omagiu revolutiei din iulie 1830.

1831 - Apare primul său roman istoric Notre Dame de Paris. În urma evenimentelor din iulie 1830 piesa sa Marion de Lorme poate, în fine, să fie jucată la teatrul Porte Saint-Martin, repurtând un mare succes. În noiembrie publică un nou volum de versuri Feuilles d'autome.

1832 - Scrie piesele Le roi s'amuse si Lucrèce Borgia. La premiera primei din aceste două piese, care va avea loc în noiembrie, se iscă un adevărat scandal. Piesa este interzisă iar poetul, acuzat de atingere gravă adusă regalitătii, îsi va pleda singur cauza. În semn de protest, Victor Hugo renuntă la pensia ce i-a fost acordată de Louis XVIII si mentinută sub Louis-Philippe. Familia se instalează într-un apartament somptuos la nr.6 din Place Royale (astăzi devenit Muzeul Victor Hugo - Place des Vosges).

1833 -În februarie are loc premiera piesei Lucrèce Borgia si în noiembrie cea a piesei Marie Tudor în care rolul principal este interpretat de celebra M.lle Georges - actrita favorită a lui Napoleon I. În ambele piese va juca si Juliette Druon, care va deveni iubita si prietena care-l va însoti cu modestie si discretie toată viata.

În acest an încetează prietenia cu Sainte-Beuve.

1834 - Publică eseul Littérature et philosophie mêlées, romanul Claude Gueux. În studiul intitulat Etude sur Mirabeau Victor Hugo îsi exprimă speranta în progres.

1835 - Începe să lucreze la drama Angelo, tyran de Padoue a cărei premieră va avea loc în aprilie. În octombrie publică volumul de versuri Chants du crepuscule.

1836 - Victor Hugo îsi depune de două ori candidatura pentru a fi admis în Academia franceză, fiind respins; în februarie în locul său este preferat Dupaty, iar în decembrie istoricul Auguste Mignet. În noiembrie are loc premiera operei Esmeralda, care nu se bucură de nici un succes.

1837 - Moare fratele său Eugène. Victor Hugo publică volumul de versuri "Voix interieures"; se apropie de familia regală a lui Louis-Philippe d'Orleans care-i acordă Legiune de onoare în grad de ofiter. În acelasi an face prima călătorie în Belgia, în compania Juliettei Druon.

1838 - Plictisit de intrigile si certurile permanente de la Théàtre-Français", Hugo scrie pentru inaugurarea teatrului "Théàtre de la Renaissance" piesa Ruy Blas, cu speranta că va reusi să facă din acest asezământ un teatru privilegiat si modern.

1839 - Călătoreste în compania Juliettei Druon în Alsacia / Elvetia, si sudul Frantei. Îl întâlneste pe Balzac.

1840 - Continuă călătoriile pe cursul Rhinului. Solicitarea de a fi admis în Academie este respinsă pentru a treia oară. Asistă la ceremonia grandioasă de readucere a cenusii lui Napoleon I la Paris, în urma căruia va publica brosura Le retour de l'Empereur. În iulie Victor Hugo este admis ca membru al Academiei. Publică volumul de versuri Les rayons et les ombres.

1842 - Publică impresii de călătorie în volumul Le Rhin.

1843 - În februarie Leopoldina - copila sa preferată - se căsătoreste cu Charles Vacquerie. În martie premiera piesei Les Burgraves înregistrează un esec care va marca si sfârsitul visului lui Hugo de a crea un teatru ambitios si în acelasi timp popular. Aceste deziluzii îl vor îndepărta de teatru. În septembrie, plecat într-o călătorie în Pirinei, află din paginile unui ziar că Leopoldin si sotul său au pierit înecati în Sena, la Villequier. Revine la Paris, dar doliul si disperarea îl vor seca pentru doi ani de pe scena literară.

1845 - La 13 aprilie Louis-Philippe semnează decretul regal prin care îi conferă lui Victor Hugo titlul de "pair de France". O legătură amoroasă cu Leonie Biard va provoca un enorm scandal în urma căruia Leonie este arestată. Hugo, protejat de titlul său de "pair" evită un proces. Publică o nouă editie a impresiilor de călătorie Le Rhin si începe să lucreze la Misères, roman ce va apare mai târziu sub titlul de Les Misérables.

1846 - Victor Hugo tine mai multe discursuri în Senat în legătură cu dreptul de autor asupra operelor de artă, în favoarea Poloniei, intervenind pentru abrogarea pedepsei cu moartea (cu ocazia procesului lui Joseph Henry, autorul atentatului împotriva lui Louis-Philippe).

1847 - Continuă în Senat (la chambre des paires) seria discursurilor, sustinând cererea de creare a unei case de refugiu si ocrotire a muncitorilor. Vizitează închisoarea La Roquette; protestează vehement împotriva actelor de barbarie săvârsite de armata franceză în Algeria, protest adresat ministrului de război. Prin discursul pronuntat la 7 iunie în "Chambre des pairs" în favoarea familiei Bonaparte, cere suspendarea exilului impus acestei familii.

1848 - În iunie Hugo este ales deputat de Paris împreună cu Louis-Napoleon Bonaparte. În discursul pe care l-a tinut cu această ocazie el opune două republici: republica rosie care reprezintă un pericol pentru societate si individ si republica ideală. La 20 iunie va pronunta primul său discurs în fata Adunării legislative, iar în august va sustine candidatura lui Louis Napoleon Bonaparte la presedintia Republicii. În august fii săi vor fonda ziarul politic "d'Evenement" care va sustine candidatura lui Bonaparte.

1849 - În mai desi este ales deputat din partea conservatorilor în Adunarea legislativă Hugo se apropie ideatic din ce în ce mai mult de reprezentantii stângii, iar în iulie provoacă un adevărat scandal pronuntând discursul "La misère". În august este ales presedinte al Congresului international pentru pace. În octombrie rosteste discursul L'Affaire de Rome.

1850 - În 15 ianuarie va pronunta un discurs în fata Adunării legislative pentru dreptul la învătământ, pentru sufragiul universal si libertatea presei. Perioada august-noiembrie este una de intensă creatie grafică.

Dizgratia; anii de exil; marile creatii literare (1851-1870)
1851 - În februarie Hugo vizitând "les caves de Lille", un fel de ghetou în care trăiau muncitorii si este socat de gradul inimaginabil de mizerie. La 17 iulie tine în plenul Adunării legislative discursul Contre la revision de la Constitution prin care se opune proiectelor lui Louis-Napoléon Bonaparte. Fiii săi sunt arestati (Charles în iulie si François-Victor în noiembrie). Opunându-se cu îndârjire loviturii de stat din 2 decembrie, el încearcă, fără succes, să organizeze o rezistentă. În 12 decembrie părăseste Parisul îndreptându-se mai întâi spre Bruxelles. În acea zi a început exilul său care va dura până la căderea celui ce se va proclama împăratul Napoleon al III-lea.

1852 - În ianuarie Napoleon al III-lea semnează decretul de expulzare a lui Victor Hugo. Mobilierul este vândut la licitatie, familia stabilită mai întâi în Belgia si căreia i s-a adus la cunostintă că este de preferat să părăsească această tară, se stabileste pe insula Jersey, ocupând resedinta "Marine-Terrace". De aici poetul lansează pamfletul Napoleon le Petit.

1853 - Scrie Oeuvres oratoires, dilemele sale intelectuale, lupta între educatia si cultura sa stiintifică explică faptul că se lasă sedus de curentul spiritist al "meselor vorbitoare" încercând astfel să acceadă la sufletele celor dispăruti din familia sa sau a sufletelor unor mari personalităti istorice.

Indignarea si profunda deceptie provocate de lovitura de stat din 2 decembrie îi inspiră cele 98 de poeme cuprinse în volumul de satire intitulat Les Chatiments publicat de editorul Hetzel.

1855 - La 9 aprilie adresează scrisoarea publică "Lettre a Louis Bonaparte" cu ocazia vizitei întreprinse de acesta la Londra. Urmare a acestei scrisori de protest, autoritătile din Jersey îl expulzează pe Hugo, care se instalează în Guernesey - o insulă mai mică si mai sălbatică unde va rămâne 15 ani si unde, pe lângă satirele care va continua să le scrie împotriva lui Napoleon III, va crea si cele mai valoroase opere ale sale.

1856 - Publică cel mai reusit volum de poeme Les Contemplation. În acelasi an cumpără casa Hauteville-House de pe terasa înaltă a căreia, în zilele senine, poate zări coasta franceză. În decembrie, fiica sa Adèle, care suportă cu greu exilul se îmbolnăveste grav.

1858 - La sfârsitul lui iulie Victor Hugo se îmbolnăveste la rândul său, boală care îl va slăbi si va dura mai mult de o lună.

1859 - În august Napoleon III acordă amnistierea generală proscrisilor republicani, amnistie pe care Victor Hugo o refuză. Publică prima serie a poemelor epice La legende des Siècles.

1861 - În martie, Victor Hugo părăseste după 6 ani insula Guernesey si face o călătorie în Belgia. Termină romanul său Les Misérables. În septembrie revine pe insulă. Fiul său Charles preferă însă să rămână pe continent.

Victor Hugo hotărăste să-si schimbe fizionomia: îsi lasă barbă.

1862 - În aprilie apare la Paris prima parte a romanului Les Misérables. Partea a doua si a treia vor apărea în iunie. El răspunde unei scrisori adresate de poetul Lamartine: "Tout homme propriétaire et aucun homme maître. Voilà pour moi la véritable économie sociale".

1864 - Cu ocazia celebrării tricentenarului nasterii lui Shakespeare, Hugo publică eseul William Shakespeare.

1865 - Anul începe cu un doliu în familia Hugo: moartea logodnicei lui Francois-Victor. Împreună cu sotia sa, Victor Hugo se instalează pentru câteva luni la Bruxelles unde va asista la căsătoria fiului său Charles si unde, în 25 octombrie se lansează volumul de versuri "Chanson des rues et des bois". La sfârsitul aceleasi luni revine pe insulă.

1866 - În martie publică romanul Les Travailleurs de la meR apoi Mille Francs de recompense si L'Intervention.

1867 - Victor Hugo scrie capitolul introductiv "Paris" pentru "Paris-Guide" publicat pentru expozitia universală în care face apologia "orasului lumină" pe care-l opune depravării imperiale, precum si culegerea de poeme La Voix de Guernesey.

La 31 martie se naste la Bruxelles Georges, fiul lui Charles. Victor Hugo devine bunic. La Paris se ridică interdictia de reprezentare a piesei Hernani, dar numai pentru foarte putin timp.

1868 - În august Adèle Foucher-Hugo se stinge din viată. Hugo urmează cortegiul funerar pe teritoriul belgian, numai până la frontiera cu Franta..

1869 - Cei doi fii al lui Victor Hugo fondează ziarul politic de opozitie "Le Rappel", iar în aprilie-mai vor fi publicate cele patru volume ale romanului L'Homme qui rit.

1870 - La Paris se reia piesa Lucrèce Borgia. În august Victor Hugo se află la Bruxelles iar în 5 septembrie întoarcerea sa în Franta este un adevărat triumf.

În septembrie începe asediul Parisului.

Revenirea în patrie; ultimele succese; sfârsitul (1871-1885)
1871 - După semnarea armistitiului la 19 ianuarie, Victor Hugo, a cărui nume se afla în fruntea listelor de candidati, este ales deputat de Paris; va părăsi capitala, instalându-se cu familia la Bordeaux. La 8 martie, învins atunci când apăra legalitatea alegerii lui Garibaldi ca deputat de Alger, îsi dă demisia din calitatea sa de deputat al Adunării legislative.

La 13 martie fiul său Charles moare la Bordeaux, în urma unui atac de apoplexie. Cu ocazia proclamării Comunei din Paris, la 19 martie, Victor Hugo se declară împotriva războiului civil. Este expulzat din Bruxelles, unde s-a stabilit din nou, pentru că a dat azil si a protejat pe refugiatii comunarzi. După o călătorie în Luexmburg, revine la Paris.

1872 - În urma crizelor de demente delirantă, Adèle Hugo va fi internată în ospiciul Saint-Mande (unde va rămâne până la moartea sa în 1915).

După publicarea volumului de poeme L'Annee terrible, Victor Hugo se întoarce în casa sa din Guernesey pentru a lucra la romanul Quatre-Vingt-Treize.

1873 - O nouă lovitură - moartea fiului său François-Victor, răpus de tuberculoză.

1874 - Publică romanul Quatre-Vingt-Treize si Mes Fils.

1875 - Este anul scrierilor politice care vor fi publicate în iunie primul volum intitulat Acte et Paroles (înainte de exil) si în noiembrie volumul al doilea de Actes et Paroles (în timpul exilului).

1876 - În ianuarie Victor Hugo este ales senator de Sena. La 22 mai el intervine în Senat în favoarea amnistierii comunarzilor. În iulie publică al treilea volum al scrierilor politice Actes et Paroles (din exil). În august publică apelul Pour la Serbie în care denuntă atrocitătile săvârsite de ocupantii turci.

1877 - În februarie apare seria a doua a poemelor La legende des siècles, iar în mai volumul L’art d'être grand-père. În calitatea sa de senator Victor Hugo intervine împreună cu Louis Blanc în favoarea tesătorilor de mătase din Lyon. În octombrie este publicată - prima parte a lucrării istorice Histoire d'un crime.

1878 - În martie va publica a doua parte a lucrării Histoire d'un crime, iar în aprilie Le Pape lucrare anticlericală. În iunie suferă o comotie cerebrală si în iulie pleacă la Guernesey, unde va suferi o recidivă. În noiembrie revine la Paris si se instalează cu credincioasa sa Juliette Drouet, care l-a urmat peste tot în exilul si călătoriile sale, pe bulevardul Eylan - ultima sa resedintă. De la această dată Victor Hugo a încetat să mai scrie.

1879 - În februarie este publicat poemul La Pitié suprème scris în 1858 si tot în această lună va interveni din nou în Senat în favoarea amnistiei.

1880 - Continuă publicarea unor poeme scrie cu multi ani înainte: poezia Religions et Religion (scrisă în 1858 si L'Ane (scrisă între 1857-1858). În iulie comunarzii condamnati sunt gratiati si amnistiati.

1881 - Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani lui Victor Hugo i se aduce un imens omagiu popular: sute de persoane parizieni sau provinciali, tineri, muncitori defilează toată ziua prin fata locuintei sale de pe bulevardul Eylan a cărui nume va fi schimbat chiar în acel an, devenind bulevardul Victor Hugo.

Va fi publicat poemul Les Quatre Vents de l'Esprit scris între anii 1843-1875.

1882 - La 8 ianuarie Victor Hugo este reales senator. Se prezintă drama sa Torquemada scrisă în 1869.

1883 - Moare Juliette Drouet. Hugo va scrie epitaful: "Sur ma tombe, on mettra comme une grande gloire / Le souvenir profond, adoré, combattre / D'un amour qui fut faute et qui devint vertu".

În iulie se publică al treilea volum al poemelor La légende des siècles (tomul cinci si ultimul numit Serie complète).

1885 - Vineri, 15 mai Victor Hugo contractează o gravă congestie pulmonară. Va muri vineri 22 mai. Guvernul decide organizarea de funeralii nationale, ce vor avea loc la 1 iunie. Conform dorintei exprese a poetului sicriul său va fi purtat pe ultimul drum de dricul săracilor. Două milioane de francezi îl vor conduce până la Pantheon.
Publicatii postume:
Între 1886-1902 vor apare principalele publicatii postume:

1886 - La Fin de Satan

- Le théàtre en liberté

1887-1889 - Choses vues

1888-1893 - Toute la lyre

1891 - Dieu

1898 - Les Année funestes

1902 - Dernière gerbe

Iată deci, redusă la câteva pagini viata unui om care a dominat prin prezenta si geniul său creator un secol, dând omenirii o operă valabilă pentru atâtea secole de aici înainte. Viata sa redusă la câteva postulate: acela de copil minune, de sef al romantismului, prietenul apropiat si adulat al Casei de Orleans, devenit republican, exilatul de pe insula Guernesey, părintele atâtor personaje devenite simboluri, la fel ca si opera sa monumentală este retrăită, reinterpretată de către generatiile care se succed nu numai în Franta - Hugo este considerat poetul national francez - ci si pretutindeni, căci fiecare se regăseste în lirica, în proza sa, dincolo de gusturile literare sau de vederile politice.

Bicentenarul nasterii sale este un prilej de apropiere si de redescoperire a acestui personaj romantic, a acestui scriitor de mare fortă creatoare, de o fantezie si imaginatie debordante, a artistului complet si complex care si-a fixat reveriile si subiectele de meditatie nu numai prin cuvânt ci si prin linia si culoarea desenului. Hugo, visătorul si contemplativul, a stiut să se apropie si să înteleagă suferinta umană, devenind apărătorul "mizerabililor", al marginalizatilor, al celor condamnati fără a fi întelesi. Poetul, investit cu harul genialitătii, a avut constiinta apartenentei la o epocă, constiinta menirii sale civilizatoare, a datoriei de a actiona în favoarea celor a căror voce nu poate fi auzită. De aceea, în ciuda celor care l-au contestat, l-au criticat, l-au ridiculizat, Hugo va rămâne "cel mai mare", rămâne nemuritor în literatura franceză si universală si aceasta au simtit-o cu durere dar si cu mândrie si recunostintă cei multi care l-au însotit pe ultimul său drum spre Pantheon strigând "Vive Victor Hugo!"