Albastrelele Credintei, ca niste minunatii….
Toate flori ce-s nebatute de vreo bruma a trufiei.
Iar in mijloc eu voi pune, Doamne, floare intre flori
Cea mai dulce-nmiresmata, cea mai mandra in culori….
Lotosul uitarii sfinte, ca sa pot uita de mine
Si in mintea-mi uluita, sa Te port numai pe Tine
Manunchiul
si, se aducea prinos de cinstire fara asemanare Preasfintei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei, pentru care Sfintia sa nutrea un ocean de iubire.
Tu Marie, Preacurata, cel mai dulce dintre nume
Trandafir crescut in taina, lumilor de peste lume
Tu revarsa-ti lin mireasma, cea de sfanta curatie
Cum n-a fost mireasma-n lume si cum nici n-o sa mai fie.
Peste lumea care arde si se-nabuse in fum
Dostları ilə paylaş: |
