Conferinta de Toamna a preotilor din Protopopiatul irlandei 29 septembrie 2017 Centrul misionar Sf Ioan Botezatorul, Dublin

Ioan Iovan (+2008) si a amandurora cu viitoarea lor Stareta, Maica Veronica de la Vladimiresti (+2005),

pe care au iubit-o cu fiecare fibra a fiintei lor.

Astfel in Postul Pastilor din 1948 se inchinoviaza la Manastirea Maicii Domnului de la Vladimiresti

unde-si depune voturile monahale si osteneste ca bibliotecara si profesoara la scoala monahala a celor 318 vietuitoare. (NB Manastirea Vladimiresti fiind cea mai mare Manastire cu viata de obste din Tara, Manastirile mari de Moldova de sus avand viata de sine)

In oribila noapte de 29 martie 1955 ‘securisti ca niste furi’ au invadat manastirea, ridicand legat intreg Comitetul de conducere al manastirii din care Maica Teodosia facea parte, incepand astfel calvarul anchetelor bestiale din beciurile securitatii urmate de trei ani de temnita grea si in conditii inumane mai ales pentru o persoana grav handicapata fizic. Anchetele, mai grele decat insasi temnita, urmareau incriminarea inculpatului, care si asa era gasit vinovat din oficiu!

Pe Maica Teodosia au incadrat-o in vina efemera de raspandire de publicatii interzise, prin aceasta

penalizandu-i-se contributia sa la memorabilul Memoriu demascator la adresa regimului ce se instala sub forta tancurilor sovietice, pe care-l scrisese Parintele Ioan. Au urmat anii detentiei in care calaii i-au supus supliciilor trupul deja chinuit de boala, neputandu-se insa atinge, -nici pe departe-, de sufletul ei in totalitate inchinat lui Hristos!
Sf Manastire Vladimiresti ‘autodesfiintata’ prin semantura sub presiune a Patriarhului Iustinian, a fost prima jertfa pe altarul Tarii, urmata apoi de decimarea monahismului romanesc prin infamul Decret comunist 410 din I959.
Eliberata de sub cheia temnitei, intra in temnita largita a Neamului romanesc si-n amara pribegie, fara adapost, fara mijloace de subzistenta, fara comoditatea unei ingrijiri medicale minime, fiind permanent urmarita si hartuita de Securitate.
Abia in anii 70’ cand am avut marea sansa

s-o intalnesc, I s-a permis sa revina la Brasov intr-o odaie a fostei case parintesti, care fusese intre timp confiscata de comunisti.

Indata dupa Revolutia Romana din 1989 se reintoarce la Manastirea ei de metanie, care a fost re-deschisa dupa 35 de ani! (1955-1990)

La numai cateva luni, pe 9 august 1990, Maica Teodosia isi parasea pentru totdeauna cortul de lut incredintandu-si sufletul ei feciorelnic Mirelui Hristos si Preacuratei Sale Maice.

Maica Teodosia ar fi excelat in orice domeniu al culturii filologice autentice.
Pentru noi insa, ea ramane deapururi icoana Rugului aprins, dar nemistuit, al trairilor duhovnicesti.

Iata si cateva dimensiuni ale acestei duhovnicii:

Era Sfintia ei aproape nepamanteana!

Ca monahie, nimic nu o mai lega de lutul trecator: