Conflictul israeliano-palestinian după Acordurile de la Oslo

a) Teritoriul Cisiordaniei

Barak ar fi făcut (conform datelor oficiale israeliene) cea mai mare ofertă posibilă (de 94% din teritoriul Cisiordaniei), pe care Arafat a refuzat-o, neoferind nimic în schimb. Potrivit altor informaţii, Israelul ar fi oferit o împărţire a ţării în proporţie de 38:12. Dat fiind faptul că nu a fost prezentată presei nici o hartă oficială aflată în discuţie, există doar speculaţii.

Astfel, după datele oficiale israeliene, Barak i-ar fi oferit întâi palestinienilor 73% din Cisiordania, iar apoi, după 10-15 ani, încă 10-11%, astfel că Palestina ar fi cuprins 94% din teritoriul Cisiordaniei. Totuşi, 10% din Cisiordania (anume malul apusean al Iordanului) ar fi urmat să fie anexat de Israel, care să ofere în schimb 3% din teritoriul din Nagev (din Israelul de dinainte de 1967).

Potrivit palestinienilor, teritoriul lor ar fi urmat să fie constituit din trei cantoane diferite, separate de colonii şi autostrăzi de la vest spre est.

În decembrie 1999 şi ianuarie 2000 au mai avut loc discuţii neoficiale, sub auspicii americane şi europene. Dar nici cu privire la acestea, nu există unanimitate în privinţa ofertei făcute în mod real de Barak. Hărţile cu ofertele în viziunea lui Barak şi în cea a palestinienilor pe site-ul http://www.mideastweb.org/lastmaps.htm.²⁰