| 4. Guvernul lui Ehud Barak (mai 1999 – martie 2001)
În urma alegerilor din mai 1999, Ehud Barak a obţinut funcţia de prim ministru. După o lungă carieră militară a devenit şef al Statului Major al Armatei israeliene (1991-1995). În anul 1995 a fost ministru de Interne, apoi până în 1996 de Externe. A fost ales în Knesset în 1996. În acelaşi an a devenit preşedinte al Partidului Muncii.
Guvernul Barak a fost unul de coaliţie. Partidul Muncii deţinea aprox. jumătate din voturile deputaţilor proguvernamentali. Membrii ai coaliţiei au mai fost Partidul Meretz (de stânga) şi partide religioase (în special Shass).
Barak nu a avut încredere în implementarea treptată a acordurilor de pace, susţinând ca acoprdul de la Wye River să fie implementat concomitent cu începerea unor negocieri pentru acordul final de pace. Însă palestinienii nu au fost de acord cu aceasta, considerând că aveau un dezavantaj teritorial.
Acordul de la Sharm el Sheykh (4 septembrie 1999)
Pentru a revigora procesul de pace, israelienii şi palestinienii s-au întâlnit în staţiunea Sharm el-Sheykh din Egipt (în prezenţa secretarului de stat Albright, a preşedintului Mubarak şi a regelui Abdullah). Acordul semnat a prevăzut:
-
retragerea israelienilor din încă 11% din teritoriul Cisiordaniei (Zona A – 17,2%, Zona B – 23,8%, Zona C – 59% din teritoriul Cisiordaniei);
-
eliberarea a 350 de prizonieri palestinieni;
-
deschiderea de căi de acces între Cisiordania şi Gaza;
-
construirea unui port în Gaza;
-
stabilirea unui program pentru discutarea statutului definitiv al Palestinei (cu problemele graniţelor, Ierusalimului, coloniilor şi a refugiaţilor). Un acord cadru urma să fie realizat în februarie 2000, iar acordul final în septembrie 200019.
Dostları ilə paylaş: |
