Aceste negocieri au avut loc în paralel cu cele dintre israelieni şi palestinieni. Strategia lui Rabin a fost să despartă Siria de celelalte ţări din Orientul Mijlociu. Sirienii cereau înapoierea Înălţimilor Golan şi revenirea la graniţa din 4 iunie 1967. Israelienii doreau, din contră, revenirea la frontiera din 1923, care le era mai favorabilă.
În 1993, Rabin a fost de acord să ajungă la un compromis cu Siria, dacă aceasta accepta „cele patru picioare ale mesei”, anume retragerea din Golan, normalizarea relaţiilor, aranjamente de securitate şi stabilirea unor termene fixe pentru implementarea aranjamentelor. Viziunea siriană în aceste chestiuni nu l-a mulţumit, astfel că în cele din urmă negocierile au eşuat.
În schimb, cele cu Iordania au dus la semnarea unui tratat de pace, la 26 octombrie 1994, în deşertul Arava. Tratatul a cuprins şi prevederi privitoare la frontiere, chestiuni teritoriale, ierusalim, apă, securitate şi refugiaţi. Regele Hussein a fost implicat în mod direct în negocierile de pace.
Dostları ilə paylaş: |
