Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

STĂPÂNIREA CLIMEI
Chiar şi în timpul în care suntem învăţaţi că aflăm într-un pericol climatic mortal, fiinţele umane devin progresiv stăpânii climei. Există două componente de stăpînire a climei. Una este controlul asupră climei în care vă aflaţi. A doua este de a face ce se poate face cu clima în care vă aflaţi.

La un moment dat în ultimul miliard de ani, pământul a fost plin de tot felul de clime diferite cu nivele si modele diferite de căldura, frig, precipitaţii, etc. şi va exista întotdeauna o gama largă de locuri dorite şi nedorite. Dar de îndata ce fiinţele umane au apărut cu minţile lor fantastice, aceştia nu au putut să-şi aleagă foarte uşor clima datorita lipsei de mobilitate. Graţie motorului cu ardere internă, despre care Al Gore spunea în 1992 că ar trebui scos în afara legii în douăzeci şi cinci de ani (ş.a.în 2017), noi putem merge oricunde, oricând.

Şi puteţi de asemenea, în paranteză fie spus, să alegeţi domenii mai periculoase care au alte beneficii. Puteţi să alegeţi să vă expuneţi la uragane şi inundaţii la ţărm deoarece vă plac alte caracteristici din zonă sau puteţi merge în zone cu pericol de furtuni de zăpadă deoarece doriţi să schiaţi şi să vă daţi cu snowboard-ul în fiecare zi. Aceasta este libertatea climatică supremă. Şi noi avem libertatea, nu doar odată pe an (ci în măsura în care ne putem permite, ceea ce este strâns legat de disponibilitatea energiei) pe parcursul întregului an.

Dacă vă gândiţi la climă în mod real, nu vag, mistic, ca „încâlzire globală” ci la clima în jurul dumneavoastră, atunci sunteţi stăpânul climei prin virtutea faptului că puteţi schimba clima.

Desigur, deplasarea nu este întotdeauna uşoară (în special pentru ţările subdezvoltate, despre care voi discuta la un moment dat), dar schimbări ale climei, chiar şi în scenariile cele mai rele propuse de cei mai alarmişti ai modelelor eşuate, apar pe perioade de cincizeci până la o sută de ani. Ca peste tot în viaţă, dacă trebuie să ne îmbunătăţim abilitatea de a face ceva – ca de ex. deplasarea – trebuie să dublăm producţia de energie, nu să o restricţionăm.

Din nou, mișcări de masă cu privire la schimbările climatice par foarte puţin probabile, dar totuşi merită menţionate deoarece mobilitatea este de dorit de dragul urmăririi fericirii şi deoarece, într-o zi, vreo generaţie viitoare urmează să înfrunte o schimbare climatică dramatică, şi vor avea nevoie de energia şi mobilitatea să facă faţă.

Din nou, mişcările de masă cu privire la schimbările climatice par improbabile, dar totuşi merită menţionat deoarece mobilitatea este de dorit, de dragul urmăririi fericirii şi deoarece vreodată vreo generaţie viitoare urmează să se confrunte cu o schimbare dramatică a climei, şi are nevoie de energie şi mobilitate pentru aceasta.

Astfel, combustibilii fosili vă dau libertatea de mişcare, dar după cum am văzut, de asemenea vă dau libertatea de a rămâne şi de a prospera în altă parte. Energia ieftină, abundentă, sigură din combustibili fosili amplifică abilitatea noastră de a construi o infrastructură care ne izolează de pericolele şi disconforturile climei de la natură. Şi energia ieftină, abundentă, sigură din combustibili fosili amplifică abilitatea noastră de a ne bucura de climă (sau mai multe clime) existentă(e).

Rezultat: Energia din combustibilii fosili, prin faptul că ne permite să construim ieftin şi să exploatăm maşini minunate care ne dau mobilitatea de a alege orice climă specifică şi abilitatea de a mări capacitatea de a trăi în acea climă, ne-a făcut stăpânii climei. Aceasta nu însemnă că suntem invulnerabili, dar cifrele arată că am devenit progresiv tot mai puţin vulnerabili. Şi dacă discutăm despre capacitatea de a trăi într-o climă, trebuie să ne concentrăm asupra energiei şi tehnologiei.

De ce conducătorii noştri îngrijoraţi nu discută niciodată despre această parte a ecuaţiei energiei din combustibili fosili, ceea ce numim noi efectul energetic? Se află peste tot în jurul nostru. Fiind în Minnesota, de Anul Nou 2014 am vizitat nişte prieteni dragi (mi-au fost dragi dacă am înfruntat acea vremea), mi-am dat seama în timp ce mergeam de la maşina mea la locul de cazare la o distanţă de aprox. 13 m, că nu-mi găsesc cheia. Mă aflam în climat natural. Când mi-am căutat cheia la -10° Fahrenheit, mi s-au răcit degetele foarte repede şi mi se părea că dacă aş rămâne blocat afară, aş putea muri într-o oră. Doar îmi pot imagina cum ar fi fost săptămâna următoare când temperaturile au ajuns la -70° Fahrenheit într-o zi. Din fericire, eu am putut să mă încălzesc într-o maşină de mare energie, am reuşit să-mi găsesc cheile şi să stau la căldură într-un hotel de mare energie.

Concentrarea noastră asupra climei trebuie să se schimbe. Modul de confruntare cu pericolele climei este de a întreprinde acţiunile necesare de multă energie pentru a lua măsuri. Răspunsul nu este de promovare a inacţiunii sub forma folosirii a mai puţin din cea mai bună formă de energie. Din nou, noi nu am fost învăţaţi să gândim despre aceste chestiuni având viaţa umană ca standardul nostru de valoare.
DAR DACĂ……..?

Acestea fiind spuse, aş vrea să consider un scenariu ipotetic în care emisiile de CO₂ cauzează un pericol pentru clima din toată lumea. Cred că dacă într-adevăr ar fi adevărat, actualul mod de comportare şi politicile conducătorilor de mediu ar fi neadecvate.

Dat fiind că noi ştim despre valoarea energiei şi superioritatea combustibililor fosili în multe contexte, cum ar putea să răspundă o persoană sincer preocupată dacă există o mare problemă?

Înainte de toate, prin înţelegerea clară a naturii exacte, mărimii şi siguranţa sau nesiguranţa problemei. Este de fapt greu de imaginat o problemă care ar putea justifica restricţionarea combustibililor fosili, deoarece posibila noastră stăpânire a climei este aşa grozavă. Dar, considerând o creştere rapidă a nivelului mării. Ce reacţia am aştepta de la liderii noştri formatori de opinie?

Una ar fi de a adopta soluţii tehnologice, inclusv acelea folosite în Olanda şi în orice alt loc care se confruntă cu nivelul mării şi inundaţii. O alta ar fi investirea unei cantităţi uriaşe de energie şi tehnologie pentru a găsi soluţii mai bune.

În ceea ce priveşte comunicarea cu publicul, noi am dori ca liderii noştri să ofere informări precise şi la obiect privind dovezile, riscurile, şi probabilităţile de recunoştere a nevoii de echilibrare a riscurilor cu alte riscuri (de ex. dificultăţi de pierdere a energiei). În mod sigur nu am dori discuţii vagi despre „catastrofă” cu scenarii de isterie ca şi la Hollywood.

Am dori ca oamenii de ştiinţă şi alţi lideri de opinie să salute dezbaterile şi să înţeleagă partenerii de discuţii. Noi nu am vrea ca aceştia să îi critice pe cei curioşi sau sceptici ca şi „contestatari”.

Din punct de vedere economic, noi am dori o promisiune de eliberare oricărei tehnologii care ar putea ajuta, de la tehnologia digurilor la cea a barajelor către tehnologia construirii durabile către o tehnologie fără CO₂. Noi nu ne-am opune singurei forme accesibile global fără CO₂ care s-a inventat vreodată: energie nucleară. Cred că dovada este clară că energia nucleară este cea mai sigură tehnologie energetică (mai sigură decât combustibilii fosili, hidro, eoliană, solară). Dar chiar dacă nu ar fi fost, dacă ar ajuta le evitarea unei catastrofe, profeţii dezastrelor nu ar trebui să fie ostili la aceasta. La fel pentru energia hidroelectică la scară largă, care este de asemenea combătută la scară largă.

Singurul lucru pe care nu l-ar face un răspuns concentrat pe om, privind un pericol major climatic, este de a încerca să ne salvăm pe noi înşine prin alergarea după combustibil solar, eolian şi biocombustibili. Acestea sunt sursele de energie cu performenţele cele mai slabe pe care le avem, şi dacă am fi într-adevăr la strâmtoare disperată, noi am aplica ceva ce funcţioneză; nu am obliga pe fiecare să folosească ce-i mai rău sperând ce-i mai bun.

În final, pe o notă emoţională, cred că o reacţie corespunzătoare la un pericol major din partea combustibililor fosili ar fi întristare. Gândiţi-vă dacă energia care conduce civilizaţia noastră are un tragic defect, acela este un lucru teribil de trist. Ar fi chiar mai rău decât am zice că tehnologia wireless ar cauza cancer de creier. Atitudinea corespunzătoare ar fi gratitudine faţă de companiile de combustibili fosili pentru ceea ce au făcut pentru noi, combinat cu recunoşterea că am avea mult de suferi în anii viitori, combinat cu angajamentul faţă de cele mai bune tehnologii pe care le-am menţionat mai devreme.

Dar răspunsul profeţiilor apocaliptice referitoare la tragedia (din fericire) inexistentă este de a nu exprima gratitudine faţă de civilizaţia industrială şi de a condamna companiile cu combustibili fosili ca fundamental rele. Bill McKibben îi numeşte „inamicul public numărul unu”. James Hansen face apel ca ei să fie „judecaţi pentru crime împotriva umanităţii şi natură”. (A se reţine ecuaţia lui Hansen privind umanitatea şi natura, care nu arata clar care ar fi standardul său de valoare.) Alţii acţionează de parcă ar fi „o oportunitate economică palpitantă” de a încerca tranziţia către tehnologiile energetice cel mai puţin competitive într-un cadru de timp nebunesc de rapid, opunându-se în acelaşi timp tehnologiilor energetice într-adevăr eficiente, ca de ex. energia nucleară care cel puţin ar putea amortiza expozia. „Câştigătorii cursei de reinventare energetică nu doar vor salva planeta, ci vor face şi megaaveri…. Stabilizarea încălzirii globale nu va fi o epiuzare a economiei. Din contră, a elibera una din cele mai mari inundaţii ale noii bunăstări din istorie,” susţine Fred Krupp, preşedintele Fondului de Apărare al Mediului, anti-combustibili fosili, antinuclear.

În mod clar profeţii sfârşitului lumii nu se concentreză într-adevăr asupra minimalizării emisiilor de CO₂. În mod clar viaţa umană nu constituie standardul lor de valoare; non-impactul da.

Cred că noi datorăm o scuză industriei combustibililor fosili. În timp ce industria a produs energia necesară pentru a se putea trăi în clima noastră, noi am tratat-o ca pe un răufăcător. Noi îi datorăm acel fel de gratitudine pe care o datorăm oricui care ne face viaţa mult, mult mai bună.

Există o altă problemă de dreptate de discutat: relaţia dintre folosirea combustibililor fosili şi dificultăţile climei ţărilor subdezvoltate.

DREPTATEA CLIMEI
Una din problemele morale importante ale discuţiilor privind schimbarea climei o constituie ideea că ţările dezvoltate ruinează ţările subdezvoltate prin arderea combustibililor fosili şi singura soluţie este oprirea folosirii combustibililor fosili. Această idee este de regulă însoţită de preocuparea puternic dramatizată privind condiţia celor săraci ale căror vieţi le ruinăm noi.

Dacă periclitarea climatică a celor săraci constituie o chestiune morală, atunci propovăduitorii catastrofei climatice sunt păcătoşii majori.

Noi ştim, calea pentru a putea trăi într-o climă nu este de a ne abţine să o afectăm, ci de a folosi energie ieftină pentru a o stăpâni. Astfel, dacă lumea subdezvoltată are probleme în a o scoate la capăt cu clima nu se datorează schimbării de 0,01% din partea noastră a climei, ci datorită faptului că nu au urmat exemplul Chinei, Indiei şi altora care au mărit cu sute de procente folosirea combustibililor fosili. Şi obiectivul ar trebui să fie să-i ajutăm în această privinţă – în special deoarece beneficiile combustbililor fosili depăşesc cu mult pe cele ale climei: energia ieftină, abundentă, sigură dă oamenilor puterea de a îmbunătăţi fiecare aspect al vieţii, inclusiv productivitatea, hrana, îmbrăcămintea şi adăpost. Nu poţi fi umanitarist şi să condamni energia de care are nevoie umanitatea.

Chiar dacă ţările subdezvoltate nu se industrializează – ceea ce ar trebui să facă prin standardul vieţii umane – este totuşi greşit să se pretindă că noi facem viaţa mai rea privind clima (nu în alt fel). Datele contrazic complet acea noţiune. Decesele legate de climă au scăzut cu 98% pe plan mondial, inclusiv în ţările subdezvoltate. Tehnologiile noastre şi bunăstarea noastră le-au dat ţărilor subdezvoltate de toate mai bune şi mai ieftine: materiale pentru construcţia clădirilor, medicină, hrană pentru ajutor in cazul secetei. Oamenii pe plan mondial beneficiază de descoperirile ştiinţifice şi medicale făcute în timpul folosirii utilajelor alimentate cu energie din combustibili fosili, care economisesc munca umană.

A se opune combustibililor fosili înseamnă a se opune lumii subdezvoltate. Din fericire multe ţări întreprinzătoare realizează acest lucru. China, India şi mare parte din sud-estul Asiei se angajează în progresul tehnologic, ceea ce inseamnă progresul energetic, ceea ce substanţial înseamnă progresul combustibililor fosili - şi nu par a fi dispuşi să îşi sacrifice viitorul pentru temeri climatice. Nici noi n-ar trebui să o facem.
IMAGINEA DE ANSAMBLU

Există o poveste incredibil de pozitivă care ar trebui spusă tuturor.

Viitorul climei pare a fi extrem de luminos. Produsul combustibilor fosili, energia, ne-a dat o stăpânire de neimaginat a climei şi astfel înregistrează capacitatea de a trăi în climă. Şi co-produsul său major care afectează clima, CO₂, a fertilizat atmosfera şi probabil a adus şi o încălzire blândă şi benefică. Dar noi nu putem şti cât de bună este încălzirea, fie că este negativă sau pozitivă, este complet depăşită de ce efectul pozitiv net al efectului energetic.

Acest lucru este pus în discuţie în fiecare zi în documente, prin a da vina furtunilor pe ţeava de eşapament, prin citarea „studiilor” pe baza modelelor de prezicere a climeicare nu pot prezice clima, ci adevărul se află în tendinţele pe termen lung şi principiile puternice din spatele acestora.

Atitudinea corespunzătoare faţă de activitatea umană şi climă este exprimată în romanul din 1957 Ridicat de Atlas de Ayn Rand. Se consideră următorul pasaj, unde filosoful-industriaş Francisco d’Aconia observă faţă de magnatul oţelului Hank Rearden cât este clima de periculoasă fără dezvoltarea industrială masivă. Conversaţia are loc în interior la o petrecere elegantă în timpul unei furtuni puternice (în era inainte de a arunca vina pe combustibilii fosili pentru toate furtunile severe).

A mai rămas doar o slabă nuanţă de roşu pe muchia pământului, suficient încă pentru a sublinia frânturi de nori sfâşiate din bătălia chinuită a furtunii din cer. Forme neclare au continuat să se mişte prin spaţiu dispărând, forme care au fost ramuri, dar arătau de parcă ar fi fost furia vântului devenită vizibilă.

„Este o noapte groaznică pentu orice animal prins neprotejat pe câmpie,”zicea Francisco d’Anconia. „Acesta este momentul când ar trebui să apreciem semnificaţia de a fi om.”

Pe moment Rearden nu a răspuns; apoi a răspuns, mai mult pentru sine, cu un ton de mirare in voce, „Ciudat….”

„Ce”

„Mi-ai spus tocmai la ce mă gândeam cu puţin timp în urmă….”

„Asta făceai?”

„…doar că eu nu am avut şi cuvintele pentru asta.”

„Să îţi spun restul cuvintelor?”

„Da, continuă”

„Ai stat aici şi ai urmărit furtuna cu cea mai mare mândrie pe care o poate simţi cineva – fiindcă poţi avea flori de vară şi femei pe jumătate dezbrăcate în casă într-o noapte ca asta, demonstrând victoria ta asupra furtunii. Şi dacă nu ai fi fost tu, majoritatea care sunt acum aici ar fi rămas neajutoraţi la mila vântului în mijlocul unei asemenea câmpii.”
Gândiţi-vă la clima în care trăiţi. Gândiţi-vă la cât de mult se schimbă temperatura în fiecare zi şi cât de neconformtabil sau periclitaţi aţi fi fără controlul climei. Gândiţi-vă ce ar fi făcut o furtună unei ferme sau unei case în urmă cu două sute de ani - şi apoi aduceţi-vă aminte că 1,3 miliarde de oameni nu au azi electricitate.

Există un grup de oameni care lucrează în fiecare zi pentru ca maşinile care ne asigură împoriva climei naturale periculoase şi ne permit să progresăm în aceasta, să aibă toată energia de care au nevoie. Aceşti oameni lucrează în mine de cărbune, în instalaţii de foraj, în laboratoare, în salile de consiliu ale companiilor, toţi devotaţi căutării soluţiei pentru producerea energiei abundente, sigure la preţuri convenabile – deoarece de aceasta depinde bunăstarea lor, conform experineţei mele, deoarece ei cred că fac lucrul corect. Aceia sunt oamenii din industria combustibililor fosili care sunt dezumanizaţi zilnic în media, care sunt în cazul lucrătorilor, ca de ex. minerii, sunt înfăţişaţi ca neghiobi care nu ştiu ce fac, care nu sunt suficient de destepţi să ştie că fac clima insuportabilă prin munca pe care o prestează şi care îi întreţine pe ei şi pe familiile lor.

De fapt intelectualilor ecologiști de vârf sunt cei cărora le lipseşte înţelepciunea climei. Deoarece ei nu sunt dispuşi să gândească într-un mod drept despre beneficiile şi riscurile combustibililor fosili conform standardului uman de valoare, aceştia sunt orbi la faptul că industria combustibililor fosili este motivul pentru care ei sunt vii şi nu „neajutoraţi la mila vântului din mijlocul unei asemenea câmpii”

Am scris mai devreme că noi îi datorăm industriei combustibililor fosili o scuză pentru modul în care am tratat-o şi că îi datorăm mulţumiri întârziate. Vorbesc serios.

6

ÎMBUNĂTĂŢIREA MEDIULUI NOSTRU
ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII MEDIULUI

Încercați acest experiment în gând: Imaginați-vă că am transporta pe cineva de acum trei sute de ani, dintr-un mediu esenţial liber de combustibili fosili, în lumea de astăzi, care are la fundament cărbune, petrol, şi gaze naturale, iar apoi am da un tur al lumii moderne, bună şi rea, curată şi murdară. Ce ar crede el despre mediul nostru per total?

Îl numesc pe vizitatorul nostru Thomas, în onoarea lui Thomas Newcomen, unul dintre pionierii motorului cu aburi, care a fost inventat în 1712, în urmă cu aproape 300 ani.

Reacția lui Thomas ar fi de neîncrederea că un astfel de mediu curat şi sănătos a fost posibil.

"Cum este posibil acest lucru?" va întreba. "Aerul este atât de curat. De unde vin eu, respirăm fum toată ziua de la focul pe care trebuie să-l ardem în cuptor."

"Și apa. Oriunde mă duc, există această apă care are un gust atât de bun, şi este sigură de băut. La ferma mea, luăm apa de la un pârâu şi o împărţim cu animalele, şi copiii mei sunt întotdeauna bolnavi."

"Și apoi vremea. Adică, vremea nu este atât de mult diferită, dar eşti cu mult mai sigur pe ea, poţi apăsa un buton şi face rece când e foarte cald şi cald atunci când este frig."

"Și trebuie să-mi spui, ce s-a întâmplat cu toate bolile? De unde sunt eu, avem peste tot insecte care ne îmbolnăvesc. Fiul vecinului meu a murit de malarie - nu pare să aveţi nimic din toate astea aici. Care e secretul tău?"

I-aş spune că secretul este invenţia lui; o metodă care transformă o sursă de energie concentrată, stocată în energie ieftină, din belșug, de încredere, cu care să putem folosi utilajele pentru a transforma mediul nostru natural periculos într-un mediu mai sănătos pentru om.

Așa cum fiecare regiune a lumii, în starea ei nedezvoltată, era plină de pericole climatice (frig excesiv, căldură excesivă, lipsa de precipitații, prea multe precipitații), aşa fiecare regiune a lumii este acum plină de alte pericole de mediu pentru sănătatea noastră, cum ar fi boli care se transmit de la insecte, lipsa tehnologiei de eliminare a deşeurilor, boli care se transmit de la animale, boli transmise de culturile agricole, apă plină de bacterii, cutremure şi tsunami-uri. Natura nu ne oferă de-a dreptul un aer chiar curat - pentru a trăi, am avut nevoie mereu de un fel de foc, şi de-a lungul istoriei, a trebuit să respirăm fumul de la focurile din aer liber sau, odată ce am ajuns să beneficiem de un adăpost adevărat, fumul din interior, caz în care fumul a fost chiar mai rău, dar căldura a meritat.

Pentru a depăşi aceste pericole de mediu avem nevoie să dezvoltăm mai departe un mediu ingienic şi durabil. Dezvoltarea este transformarea unui mediu non-uman într-un mediu prietenos pentru om prin folosirea utilajelor mari consumatoare de energie. Dezvoltarea înseamnă sisteme de purificare a apei, de irigare, îngrășăminte și pesticide sintetice, culturi îmbunătățite genetic, baraje, diguri, încălzire, aer condiționat, case robuste, mlaştini drenate, centrale electrice, vaccinuri, produse farmaceutice, şi aşa mai departe.

Desigur, aşa cum vom vedea în capitolul următor, dezvoltarea şi energia pe baza combustibililor fosili prezintă riscuri şi crează produse, cum ar fi smogul dat de arderea cărbunelui, pe care trebuie să le înţelegem şi să le minimizăm, dar acestea trebuie să fie privite în contextul beneficiilor aduse de combustibilii fosili, inclusiv beneficiile aduse mediului. Și se pare că aceste beneficii cântăresc mult mai mult decât deserviciile - iar tehnologia de minimizare şi neutralizare a acestor riscuri devine tot mai performantă.

Cu cât contribuie pozitiv energia produsă de combustibilii fosili la calitatea mediului? Să ne uităm la tendinţele moderne în patru domenii cheie pentru calitatea mediului: apă, boli, salubritate şi aer.

Iată calitatea apei - măsurată prin procentul din populația lumii cu "acces la surse îmbunătăţite de apă ".


Fig. 6.1 Mai mult combustibil fosil , apă mai curată.

Source: BP ,Statistical Review of World Energy 2013 , Historical data workbook, World Bank , World Development Indicators (WDI) Online Data , April 2014.
Energia obţinută din arderea combustibililor fosili a fost esenţială pentru această îmbunătățire. Aceasta ne-a permis să transformăm apa inutilizabilă în apă utilizabilă.

Cea mai mare suprafaţă a Pământului este acoperită de apă. Problema este că cea mai mare parte din apă se găseşte natural într-o stare chimică inutilizabilă pentru scopurile şi standardele noastre ridicate. Cea mai multă apă este apa sărată din oceane. Cele mai multe dintre sursele de apă proaspătă sunt prinse în foi de gheaţă masivă în locuri cum ar fi Antarctica sau Groenlanda. O altă sursă este parte dintr-un mare ciclu de apă provenită din nori şi precipitații. Altă parte este în mod natural "otrăvită" de apa salmastră de calitate inferioară din straturile de sol adânci de sub suprafaţă, care conține prea multă sare şi prea multe metale precum şi alte substanțe chimice, pentru a fi utilizată fără un tratament energetic intensiv. Natura nu produce în mod deliberat sau în mod consecvent "apă potabilă" în măsură să îndeplinească un set riguros de specificații pentru sănătatea umană.

Avem nevoie să transformăm apa care este în mod natural periculoasă sau inutilizabilă - prin deplasarea de apă utilizabilă, prin epurarea apelor inutilizabile sau desalinizarea apei marine. Asta presupunând energie la prețuri accesibile.

Dacă ar fi să porniți robinetul chiar acum, după toate probabilităţile, puteţi umple un pahar cu apă care poate fi băută fără nicio teamă. Gândiți-vă cum ajunge apa asta la dumneavoastră: aceasta călătoreşte până în casă printr-o reţea complexă de ţevi de plastic sau de cupru care se conectează la un imens rezervor de distribuție din metal şi plastic.

Înainte de a ajunge în rezervorul de distribuție , apa a trecut printr-o stație de tratare unde a fost tratată cu substanțe chimice sintetice complexe pentru a elimina substanţele toxice cum ar fi arsenic, plumb sau mercur. Înainte de aceasta, apa a fost dezinfectată cu ajutorul clorului, ozonului, sau luminii ultraviolete pentru a ucide orice organisme biologice potenţial dăunătoare. Pentru a face eficienţi toţi aceşti pași, nivelul pH-ului apei trebuie să fie ajustat, folosind substanțe chimice, cum ar fi var sau hidroxid de sodiu.

Apă naturală este rareori utilizabilă. Cea mai mare parte a lumii subdezvoltate are de-a face cu apa naturală, iar rezultatele sunt oribile. Miliarde de oameni utilizează apă care poate conţine concentraţii ridicate de metale grele, hidrogen sulfurat dizolvat (care produce un miros de ouă stricate), şi nenumăraţi agenți patogeni. Acest fapt încă ne costă milioane de vieţi în fiecare an. Este o victorie importantă pentru orice persoană să reuşească să aibă acces la apa potabilă - o victorie pentru care o mare parte din credit o au combustibilii fosili .