Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2
ATACUL ASUPRA VIITORULUI NOSTRU
Yüklə 0,94 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- INŢELEGEREA MIŞCĂRII ANTI – COMBUSTIBILI FOSILI
- CULTURA NOASTRĂ PREJUDICIATĂ
- UN NOU IDEAL: PROGRESUL INDUSTRIAL
- CE TREBUIE SĂ FACĂ INDUSTRIA COMBUSTIBILILOR FOSILI
ATACUL ASUPRA VIITORULUI NOSTRU În întreaga lume, indiferent de ţara şi de oraşul în care locuiţi, există oportunităţi de producere a energiei folosind combustibili fosili – şi aproape fără excepţii există forţe care conspiră în a le opri sau aproape că le-au oprit. În California, acolo unde locuiesc eu, avem probabil cea mai mare oportunitate de petrol din SUA, numit şistul Monterey. Companiile care doresc să extragă petrolul de acolo spun că are potenţialul de a produce miliarde de barili de petrol – care înseamnă sute de miliarde de galoane din cea mai râvnită energie de pe Pământ, într-un stat cu probabil cele mai mari probleme economice din SUA . Alţii, inclusiv Administraţia de Informaţii în Energie ( Energy Information Administration) susţin că depozitul are mult mai puţin potenţial, dar apoi, multe formaţiuni petroliere, din Arabia Saudită până în Dakota de Nord, s-a crezut că nu au potenţial. Eu zic, să lase companiile să afle. Nu există nici o mişcare în sprijinul şistului Monterey, dar există o mişcare masivă împortiva acestuia. Aceasta este povestea pe întreg teritoriului Statelor Unite ale Americii, unde se foloseşte tehnologia energetică a şisturilor , în opinia mea cea mai interesantă tehnologie a generaţiei noastre, a fost deja cel mai mare avantaj pentru economia noastră din ultimii zece ani, şi este abia la început. Sau poate este la final. În New York este oprită de un moratoriu. În timp ce scriu acestea, cetăţenii din Colorado se gândesc serios să interzică această tehnologie pe întreg teritoriul statului. În California, voi lupta pentru această tehnologie, dar poate la fel de bine să se opreasca şi aici . Să luăm industria cărbunelui. Statele Unite ale Americii au fost numite Arabia Saudită a cărbunelui. Cărbunele este sursa de energie de care putem fi siguri că poate furniza energie pentru cât mai mulţi oameni după cum este necesar – există peste trei mii de ani de rezerve recuperabile la rate de utilizare curente. Cu economia şi tehnologia potrivită, acesta poate fi convertit în combustibili petrolieri, combustibili gazoşi, materiale plastice, etc. Luaţi asta în considerare. Cu infrastructura potrivită, aceasta este o sursă de energie care ar putea alimenta miliarde de oameni cu energia necesară pentru a porni un ventilator care să-i racoreasca sau un radiator pentru a-i încălzi, până la aer condiţionat şi încălzire centrală. Nu că ar fi uşor – energia este doar o parte a dezvoltării, care necesită reguli ca legea şi libertatea economică, împreună cu alte lucruri – dar ne putem baza pe industria cărbunelui că va produce toată energia de care este nevoie. Nu ar trebui asta să inspire sprijin ? Cultural, nu pare să inspire. Cărbunele “murdar” de parcă ar fi singura sursă de energie care are riscuri şi efecte secundare, de parcă nu ar avea avantajul de a fi speranţa unei vieţi mai bune şi sănătoase pentru miliardele de oameni. În Statele Unite, avem un loc în Wyoming numit Powder River Basin, unul din cele mai mari depozite de cărbune din toate timpurile, excavat cu tehnologii de ultimă oră care pot extrage mai mult cărbune ca oricând. Dar participanţii la proiect, cum ar fi Peabody Energy, au trebuit să lupte zilnic pentru permisiunea de a alimenta miliarde de oameni cu energie. În special, ei au trebuit să lupte pentru permisiunea de a exporta cărbunele în Nord Vestul Pacificului. La începutul anului 2013, au existat şase propuneri de proiecte de export în Nord Vestul Pacificului. Până la sfârşitul anului, au fost abandonate trei din cele şase proiecte din cauza opoziţiei acerbe din partea organizaţiilor ecologiste. Mesajul acestor organizaţii este rezumat de Robert F. Kennedy : “Ei vin să-ţi exporte otrava pentru ca mai apoi să otravească oamenii din China. Acea otravă se va întoarce aici şi va otrăvi somonul şi apoi copiii tăi , aşa că nu lăsa să se întample asta . Această “otravă” este baza energiei dătătoare de tehnologie ce a dat oamenilor din China mai mulţi ani de sănătate. În loc dupa loc, energia vieţii este portretizată ca mortală, producătoare de imoralitate. De ce ? Dacă sunteţi de acord cu mine, că utilizarea combustibililor fosili este un imperativ moral, că mai multă energie înseamnă mai multă abilitate şi singura modalitate pentru ca 7 miliarde de oameni să beneficieze de aceasta în viitorul apropiat este cu mai mult combustibil fosil, atunci sper că vreţi să luptaţi pentru libertatea combustililor fosili în întreaga lume. Pentru a face acest lucru, trebuie să înţelegem de ce această cauză pierde, de ce cultura noastră ca un întreg crede, în ciuda dovezilor, că combustibilii fosili nu sunt o alegere sănătoasă, morală ci o dependenţă imorală, periculoasă. Într-un sens, răspunsul la “De ce credem ceva greşit despre combustibilii fosili?” este simplu. Lipsa educaţiei. Nu am fost învăţaţi toate faptele bune. Nu ni se predă în şcoli cum anume combustibilul fosil ne face climatul mai sigur, ci doar de cât de periculoase se presupun a fi emisiile de CO2. Nu ni se predă în şcoli că energia ne îmbunătăţeşte mediul, ci doar moduri (de obicei exagerate ) în care combustibilii fosili îl fac mai murdar. Nu ni se predă în şcoli modul în care industria de combustibili fosili este o industrie – de creare a resurselor; suntem învăţaţi că aceasta este exploatarea fără ruşine a resurselor minerale diminuate. Dacă ar fi fost predat doar adevărul , lumea ar fi un loc diferit, corect? Într-un sens, da – dar asta ridică o întrebare mai profundă : De ce suntem noi ca şi cultură atât de orbi la fapte ? În special, de ce suntem atât de orbi la ceea ce este pozitiv la combustibilii fosili şi atât de sensibili la scorneli negative despre combustibilii fosili? Suntem înconjuraţi de o lume mai bună şi mai sigură care rulează pe energia combustibililor fosili . De ce nu putem vedea ? Iată răspunsul meu: Motivul pentru care am ajuns să ne opunem combustibililor fosili şi să nu vedem virtuţile acestora nu este în primul rând din cauza lipsei de cunoştinte faptice, dar din cauza prezenţei prejudiciului moral iraţional în liderii noştri şi , într-o măsură , în întreaga noastră cultură. Oricând cineva este orb la faptele pozitive şi înclinat spre faptele negative, are o prejudecată. Luaţi în considerare prejudecăţile rasiale. Cineva cu, să zicem, o prejudecată rasială împotriva negrilor va avea tendinţa să ignore virtuţile unei persoane negre cu care se întalneşte şi va exagera ( sau fabrica ) vicii. Există în mod clar o prejudecată în felul în care cultura noastră procesează informaţiile despre combustibili fosili. Dacă nu înţelegem şi să corectăm sursa care provoacă prejudiciile, educaţia va fi o luptă dificilă . Prejudiciul, deţinut în mod constant de către liderii noştri de mediu şi inconsistent de cultura maselor este ideea că nonimpactul asupra naturii este standardul de valoare. Este bine cunoscut dupa o singură culoare : Verde. INŢELEGEREA MIŞCĂRII ANTI – COMBUSTIBILI FOSILI În acestă carte am citat pe larg anumiţi lideri ecologişti – Paul Ehrich, Al Gore, Bill McKibben, Armory Lovins, John Holdren – tocmai pentru că sunt lideri de opinie: Ei au avut o influenţă extraordinară prin cultură. Am observat că aceşti lideri de opinie nu doar că ajung la anumite concluzii mortale, dar de asemenea continuă să folosească aceeaşi metodă defectă de gândire : exagerează părţile negative ale combustibililor fosili şi ignoră sau subestimează foarte mult părţile pozitive ale acestora . Observaţi că ei, şi practic toţi ceilalţi lideri ecologişti exprimă prea puţin entuziasm pentru valoarea energiei ieftine, din belşug şi de încredere sau de capacitatea unică a combustibilului fosil de a o furniza; în schimb, se păstrează susţinând, fără dovezi, că energia scumpă , de neîncredere , nemăsurabilă va deveni cumva ieftină, de încredere şi măsurabilă - nepreocupaţi de ce s-ar putea întâmpla dacă şi când greşesc, şi nimic nu poate compensa energia pe care ne-au luat-o. De asemenea, ei nu pot vedea prea pozitiv energia nucleară sau hidro. Ei pretind că au grijă de climat, dar sunt indiferenţi faţă de stăpânirea climei pe care ne-o oferă combustibilii fosili şi oportunitatea de a da cunoaşterea altor miliarde de oameni, dar ei vor folosi orice eroare din carte să ne îngrozească de schimbările climatice pe care le produce utilizarea combustibililor fosili. Ei pretind că au grijă de un mediu curat, dar nu au, au doar dispreţ pentru industria care ne-a dat posibilitatea să creăm cel mai curat, sănătos mediu din istorie. Ei pretind că au grijă de resursele abundente, dar sunt indiferenţi la faptul că industria de combustibili fosili produce la rândul ei noi resurse şi ajută alte industrii la producerea de noi resurse – şi această restricţie asupra combustibililor fosili ne aduce mult mai aproape de săracia de resurse, care a fost starea omenirii în timpul mai puţin în istoria recentă . Liderii de opinie sunt de obicei bărbaţi şi femei extrem de străluciţi, şi toţi aceşti lideri sunt inteligenţi . În acelaşi timp, toate acestea s-au confruntat, într-un fel sau altul cu datele prezentate în aceasta carte. Cu toate acestea, ei încă mai spun despre combustibilii fosili că sunt catastrofali şi par să nu aibă absolute deloc teamă de riscurile infinite de a nu folosi combustibilii fosili în această etapă a istoriei. De ce?
Ne întoarcem la problema standardului de valoare. Opoziţia liderilor de opinie ecologişti nu este o încercare greşită în urmărirea vieţii umane ca standard de valoare. Ei sunt prea inteligenţi şi informaţi pentru a face o astfel de greşeală. Opoziţia lor este o încercare consistentă în urmărirea actualului standard de valoare: un mediu curat, natura nealterată. Energia este cel mai puternic instrument al nostru de a schimba mediul pentru a ne satisface nevoile. Dacă un mediu nealterat, netransformat este standardul nostru de valoare, atunci nimic nu ar putea fi mai rău decât energia ieftină, din belşug şi de încredere. Eu spun că şi dacă combustibilii fosili nu ar fi creat deşeuri, inclusiv CO2 , dacă ar fi fost mai ieftini , dacă ar dura practic pentru totdeauna , dacă nu ar exista probleme de epuizare a resurselor, mişcarea verde s-ar opune în continuare. Acest lucru este greu de crezut. De aceea trebuie să ştiţi următoarea poveste. De multe decenii, fantezia energiei a fost ceea ce se numeşte fuziunea nucleară. Energia nucleară convenţională se numeşte fisiunea nucleară, care declanşează puterea prin descompunerea de atomi grei, cum ar fi uraniul. Fuziunea nucleară declanşează mult mai multă putere prin fuziunea a doi atomi uşori, de hidrogen, de exemplu. Fuziunea este ceea ce foloseşte soarele pentru energie. Dar toate încercările umane de fuziune până în prezent au fost ineficiente, consumă mai multă energie decât produc. Dar, dacă ar putea fi facută să funcţioneze, ar fi cea mai ieftină , mai curată şi mai abundentă sursă de energie creată vreodată. Ar fi ca problema combustibililor fosili ieftini la care liderii ecologişti s-ar opune. La sfârşitul anilor 1980, unele rapoarte care spun că fuziunea nucleară a fost aproape de realitate au avut puţină publicitate. Reporterii i-au intervievat pe unii dintre liderii ecologişti ce cred despre fuziune – testându-i despre ce simt legat de asta, nu cu privire la riscuri şi la deşeuri ci pur la puterea de transformare. Ce au spus ei? Există unele citate dintr-un articol din Los Angeles Times numit “Teama de fuziune: Ce se întamplă dacă funcţionează?” Liderul ecologist Jeremy Rifkin:”E cel mai rău lucru care se poate întampla pe planeta noastră”. Paul Ehrlich: Dezvoltarea fuziunii pentru fiinţele umane ar fi “ca şi cum i-ai da o mitraliera unui copil idiot .“ Armory Lovins a fost înregistrat spunând, “ Tehnologia complexă de orice fel este un asalt asupra demnităţii umane. Ar fi şi mai dezastruos dacă am găsi o sursă de energie curată, ieftină, abundentă, din cauza a ceea ce am putea face cu aceasta.“ El vorbeşte aici despre ceva , care, dacă ar fi funcţionat , ar fi putut să alimenteze cu energie electrică fiecare individ de pe glob şi care, fără îndoială , i-ar fi dat acestuia o viaţă mai lungă prin creşterea progresului ştiintific şi tehnologic pe care l-ar atinge o societate alimentată de fuziune . El vorbeşte despre ceva care ar putea să ia pe cineva care nu a avut acces la un bec pentru mai mult de o oră şi să-i dea toată lumina necesară pentru restul vieţii sale . El vorbeşte despre ceva care i-ar fi dat spitalului din Gambia puterea necesară de care avea nevoie pentru a salva cei doi copii morţi, care ar fi avut vârsta de opt ani la momentul când scriu acestea, în loc de amintirile dureroase ale părinţilor. Asta este ceea ce numeşte Armory Lovins ca dezastruos “din cauza a ceea ce am putea face cu aceasta”. Ei bine, am văzut ce facem cu energia noastră – ne facem vieţile uimitoare. Ajungem de la neajutorarea fizică la supraoameni . Construim zgârie nori şi spitale. Ne luăm vacanţe şi ne ducem în luni de miere. Ne vizităm familiile şi facem turul lumii. Scăpăm de secetă şi învingem boli. Noi transformăm planeta în bine. În bine – un standard de valoare uman. Dar dacă standardul nostru de valoare este natura nealterată, atunci Lovins are dreptate sa îşi facăi griji. Cu mai multă energie avem capacitatea de a modifica natura mai mult, şi exact aşa vom face – pentru că transformarea mediului nostru , transformarea naturii este mijlocul nostru de supravieţuire şi înflorire . La cei antiumanişti , exact asta este problema. Aţi auzit vreodată omenirea descrisă ca şi un cancer pe planetă? Prinţul Philip, fostul şef al World Wildlife Fund , a spus : “În cazul în care mă voi reîncarna , aş dori să mă întorc ca un virus mortal , pentru a contribui cu ceva la rezolvarea problemei de suprapopulare. Amintiţi-vă că în capitolul 1, David M. Graber, în lauda temei cărţii lui Bill McKibben , a spus , “Până în momentul în care Homo sapiens ar trebui să decidă să se reunească cu natura , unii dintre noi pot doar să spere că va veni virusul potrivit.” Acesta este sfârşitul logic atunci când ai ca standard de valoare nonimpactul uman; cel mai bun mod de a-l realiza este să a nu facie nimic, să nu exişti. Desigur, puţini susţin acest standard de valoare în mod constant, şi chiar aceşti oameni nu depopulează lumea de e înşişi. Dar în masura în care ţinem nonimpactul uman ca şi standardul nostru de valoare, atunci acţionăm împotriva supravieţuirii noastre. Cultura noastră a acceptat acest standard toxic în doze mari sub eticheta prietenoasă “Verde”.
În ultima secţiune, despre liderii de opinie, am observat că la fiecare problemă referitoare la combustibili fosili aceştia exagerează foarte mult parţile negative ale combustibililor fosili şi ignoră sau subestimează foarte mult părţile pozitive. Dar, să ne concentrăm acum pe cultura noastră. Cât de diferiţi suntem noi de liderii de opinie ce ne influenţează cultura? Cred că motivele noastre sunt mult mai bune, dar am adoptat multe dintre metodele lor rele şi împărtăşim parţial standardul lor de valoare de nonimpact. Observaţi că, cu fiecare problemă din jurul combustibililor fosili, noi credem prea uşor părţile negative şi suntem orbi la efectele pozitive . Câţi dintre noi ne-am gândit măcar să apreciem miracolul facut de om, şi anume energia ieftină , din belşug şi de încredere. Câţi dintre noi apreciem de fapt oamenii care o produc, în loc să îi demonizăm să laudăm înlocuirea imaginară cu industria solară şi eoliană. Câţi dintre noi luăm în considerare posibilitatea ca fiinţele umane ar putea fi o forţă pozitivă în schimbările climatice, fie prin fertilizarea atmosferei sau prin crearea unui mediu care maximizează beneficiile climatice şi minimizează riscurile climatice? Câţi dintre noi iau în considerare posibilitatea că îmbunătăţim mediului nostru prin utilizarea combustibililor fosili? Din experienţa mea , nici măcar industria de combustibili fosili nu ia în considerare această posibilitate. Ca şi cultură, suntem în mod constant înclinaţi să vedem industria de combustibili fosili ca fiind negativă, şi în special, negativă pentru mediul înconjurător. De ce ? Pentru că nu am fost învăţaţi faptele? Asta nu explică de ce nu căutăm efectele pozitive ale combustibililor fosili asupra mediului, în loc să presupunem că acestea nu există? Pentru că noi credem că a fi bun pentru mediu, trebuie să avem ca standard de valoare mediul, trebuie să fie “verde” să nu aibă impact asupra lucrurilor.
Se consideră verde să faci mai puţin din ceva ce este văzut ca industrial , de la condus la zbor şi chiar la folosirea unei maşini de spălat , la folosirea scutecelor de unică folosinţă , la consumul oricărui produs modern ( nu există nici un atac la adresa IPhone cum că nu ar fi suficient de verde , ţinând cont de materialele care trebuie să fie exploatate pentru a fi făcut). Esenţa de “a fi verde”, numitorul comun în toate iteraţiile sale , este credinţa că oamenii ar trebui să minimizeze impactul lor asupra naturii non-umane. Diferenţa dintre cultura noastră şi mişcarea verde – cultura noastră crede că nu poţi fi întotdeauna bun pentru mediu; cultura noastră priveşte mişcarea verde ca pe unul dintre mai multe idealuri concurente care trebuie să se echilibreze. Dar această încercare de a echilibra un standard de valoare uman, uneori, şi un standard de valoare non-uman, este ca şi încercarea de a crea un regim alimentar echilibrat, care include produse alimentare şi otravă. De ce acceptăm idealul verde , idealul care ne face să urâm cele mai mari tehnologii energetice şi oamenii care le produc? În mare parte facem aşa pentru că liderii de mediu ne-au făcut sa asociem idealul antiuman cu ceva foarte bun : minimizarea poluării, care este, minimizarea impactului negativ asupra mediului. Dacă eşti antipoluare, mişcarea verde sau nonimpactul este un mod confuz şi periculos de gândire al problemei , pentru că asociind impactul cu ceva negativ, ai putea crede că orice impact uman este oarecum rău pentru mediul înconjurător. Asta e ceea ce vrea mişcarea verde să crezi. În loc să recunoască că transformarea mediului nostru este o virtute ce serveşte vieţii dar poate avea riscuri şi efecte secundare diferite , mişcarea verde vrea să priviţi orice transformare a mediului ca fiind rea. De fapt, cel mai rău lucru care l-am putea face ar fi să nu transformăm mediul , pentru că apoi am trăi într-un mediu sărac în resurse din cauza naturii neamenajate. Un alt motiv pentru care acceptăm mişcarea verde este pentru că noi, ca şi cultură nu ne-am simţit confortabil cu industria umană. Suntem învăţaţi că urmărirea profitului este greşită, capitalismul este greşit, şi că ar trebui să ne simţim vinovaţi pentru bogăţia noastră şi modul de viaţă. Acceptarea nonimpactului ca şi idealul nostru de mediu primează în faţa oricărui argument că impactul unei industrii de mediu estre prea mare şi să presupunem consecinţele oricărui impact de mediu ca fiind rău – chiar şi când ne trezim în fiecare zi în cel mai măreţ mediu din istorie. Aceasta este puterea prejudecăţii – prejudecată ce vine de la o filozofie falsă pe care nu ştim că o acceptăm şi pe care cei mai mulţi dintre noi am respinge-o pe deplin dacă am ştii sensul adevărat. Acum că îi ştim semnificaţia , putem căuta – şi îmbrăţişa – o nouă filozofie de mediu pro umană. UN NOU IDEAL: PROGRESUL INDUSTRIAL Atâta timp cât acceptăm nonimpactul ca ideal de mediu, noi nu vom lupta cu pasiune împotriva acelora care se opun energiei vieţii, deoarece noi nu considerăm esenţa sa – transformarea naturii în serviciul vieţii umane – ca ideal moral. Dar transformarea este un ideal moral. Eu numesc acel ideal progres industrial – îmbunătăţirea progresivă a mediului nostru prin folosirea industriei umane, inclusiv energia şi tehnologia, în serviciul vieţii umane. De aceea am numit fabrica mea de idei Centrul Progresului Industrial. Am dorit să încep o alternativă pozitivă la curentul principal al mişcăreii ecologiştilor verzi, pentru a înlocui idealul mortal de nonimpact cu idealul real al progresului industrial. Noi nu dorim „să salvăm planeta” de fiinţele umane, ci dorim să îmbunătăţim planeta pentru fiinţele umane. Trebuie să o spunem tare şi cu mândrie. Trebuie să spunem că viaţa umană este singurul nostru standard de valoare. Trebuie să spunem că transformarea mediului nostru, esenţa supravieţuirii noastre, este o calitate supremă. Trebuie să recunoaştem că în măsura în care negăm oricare dintre acestea, suntem dispuşi să facem rău fiinţelor umane reale, în carne şi oase, pentru o dogmă antiumană. A face un caz moral înseamnă întotdeuna să numeşti standardul tău – pentru noi, viaţa umană. Înseamnă să încerci orice, inclusiv orice folosire pozitivă şi negativă a combustibililor fosili, pentru viaţa omului. Dacă procedaţi astfel, cred că veţi ajunge la concluzii similare cu ale mele. Dacă procedaţi astfel când comunicaţi cu alţii, veţi fi uimitor de eficienţi, deoarece veţi fi clari şi sinceri. Dacă putem să facem acest lucru, noi putem crea visul – o revoluţie energetică ce crează revoluţii în orice alt domeniu. Şi noi putem face un mare act de justiţie pentru milioane de bărbaţi şi femei din industria fosilă care au lucrat în fiecare zi pentru a ţine maşinile noastre în funcţiune, cărora nu li s-a acordat apreciere din partea culturii noastre, ci multă condamnare, şi care – din experienţa mea – nu înţeleg importanţa deplină a muncii lor. Sper că aceasta carte îi va ajuta să înţeleagă. Industria combustibililor fosili este o industrie morală în centrul ei. Membrii fac lururi imorale, negreşit, dar transformarea plantelor moarte antice în energia vieţii într-un mod care maximizează beneficiile şi minimizează riscurile consituie o activitate de care industria ar trebui să fie mândră, şi noi ar trebui să fim mândri să folosim produsul său. Din păcate industria combustibililor fosili nu a crezut acest lucru în deceniile recente, sau cel puţin a refuzat să o spună. A făcut concesii oponenţilor ecologişti că, combustibilii fosili sunt o „dependenţă”, tocmai una necesară temporar. Anul trecut am scris o scrisoare deschisă directorilor din industria combustibiliilor fosili prin care i-am criticat pentru acest comportament şi i-am rugat să mă însoţească în acţiunea mea de a face un caz moral din industria lor. Doresc să includ o versiune prescurtată în această carte, deoarece ceea ce spun despre industria lor nu îi afectează doar pe ei, ci ne afectează pe noi toţi. CE TREBUIE SĂ FACĂ INDUSTRIA COMBUSTIBILILOR FOSILI Către conducătorii industriei combustibililor fosili: Aici este un plan tipic de comunicare al dumneavoastră pentru a câştiga asupra publicului.
De ce nu funcţionează? Ei bine, îmaginaţi-vă dacă aţi vedea acelaşi plan de la o companie de tutun. Ar face legătura dintre vânzările mărite de tutun cu creşterea economică, la crearea locurilor de muncă, la identitatea naţională, la reducerea gudronului. Aţi fi convinşi că ar fi bine ca americanii să cumpere mult mai mult tutun? Mă îndoiesc, deoarece nici-una din aceste strategii nu face nimic pentru a trata problema fundamentală a industriei, faptul că folosirea produsului de bază al industriei, tutunul, este considerat ca dependenţă auto-distructivă. Atâta timp cât acest lucru este adevărat, industria va fi privită ca industrie inerent imorală. Şi atâta timp cât acest lucru este adevărat, indiferent de ceea ce face industria, criticii acesteia vor avea întotdeauna superioritate morală. Veţi spune că este jignitor să se compare industria combustibililor fosili cu industria tutunului – şi aţi avea dreptate. Dar în lupta pentru susţinere sunteţi priviţi în mare măsură mai rău decât industria tutunului. Atacatorii dumneavoastră de bază au descris cu succes produsul dumneavoastră, energia din combustibili fosili, ca o dependenţă auto-distructivă care distruge planeta noastră şi au caracterizat industria dumneavoastră ca fundamental imorală. Într-o lume mai bună, acel tip de lume la care ar trebui să aspirăm, afirmă ei, nu ar exista industria combustibililor fosili. Există doar o singură cale de a învinge cazul moral al ecologiştilor împotriva combustibililor fosili – combaterea ideei centrale false că ar distruge combustibilii fosili planeta. Dacă noi nu combatem acea idee, o acceptăm, şi dacă acceptăm că distrug combustibilii fosili planeta, singura concluzie logică este de a opri o nouă dezvoltare şi de a reduce dezvoltarea existentă pe cât posibil. Din păcate, industria combustibililor fosili nu a combătut cazul moral împotriva combustibililor fosili. De fapt, vasta majoritate a comunicărilor sale întăresc cazul moral împotriva combustibililor fosili. Să luăm de exemplu practica obişnuită de a susţine public regenerabilele ca fiind idealul. Companiile de combustibili fosili, în special companiile de petrol şi gaze reprezintă mândri morile de vânt pe paginile web şi rapoartele anuale, chiar dacă acestea sunt neînsemnate faţă de rezultatele lor şi sunt grozav de neeconomice. Acest lucru implică evident faptul că regenerabilele sunt un obiectiv, petrolul şi gazele fiind un rău necesar temporar. O altă cale prin care industria combustibililor fosili consolidează cazul moral împotriva sa prin încercarea de a evita chestiunea prin discuţia despre locuri de muncă sau aspecte economice sau patriotism. În timp ce acestea sunt probleme importante, nu are sens să le urmărim prin combustibilii fosili dacă aceştia distrug planeta noastră. De aceea ecologiştii răspund convingător cu argumente ca: dorim noi creştere economică legată de otravă? Dorim noi mai mule locuri de muncă unde lucrătorii cauzează rele? Dorim noi ca identitatea noastră naţională să continue a fi asociată cu ceva ce noi şim acum că este distructiv? Există multe alte forme pentru a recunoaşte cazul moral al ecologiştilor şi a le oferi avantajul. Există mult mai multe, doar pentru a vă oferi o idee despre anvergura problemei, ca:
Poziţia industriei se ridică la aceasta:” Produsul nostru nu este moral, dar este ceva de care avem nevoie în măsura în care trecem la viitorul ideal fără combustibili fosili.” Ceea ce spuneţi lumii este că sunteţi un rău necesar. Şi deoarece ecologiştii sunt de acord că va dura ceva timp tranziţia către un viitor fără combustibili fosili, argumentul se ridică la dezbaterea privind data de expirare. Ecologiştii vor argumenta că combustibilii fosili sunt necesari pe o perioadă mai scurtă, iar dumneavoastră veţi argumenta că sunt necesari pe o perioadă mai lungă, astfel încât ei vor părea întotdeauna optimişti şi idealişti şi dumneavoastră veţi părea întotdeauna cinici şi pesimişti şi egocentrici. Atâta timp cât sunteţi de acord că produsul dumneavoastră este o dependenţă autodistructivă, nu veţi câştiva adepţi şi nici nu veţi merita să îi câştigaţi. Din experienţa mea, indiferent de audienţă şi mediu, cazul moral al industriei combustibililor fosili este un schimbător al jocului. Trebuie să faceţi acel caz – spre binele dumneavoastră şi al nostru. Cred că dacă suficient de mulţi dintre noi colaborează spre aplicarea acestor idei, inimaginabilul este posibil. În viitor eu văd:
Am scris această scrisoare ca parte a unui efort de-al meu din ultimii câţiva ani de a convinge industria combustibililor fosili de a face un caz moral din munca lor. Din punct de vedere istoric, a fost finanţator major al organizaţiilor verzi. De exemplu, între 2007 şi 2010, industria gazelor naturale a dat 25 milioane $ Clubului Sierra. Le-am spus, de fapt, „Cum s-ar presupune să lupt eu pentru libertatea de a folosi produsul dumneavoastră, când dumneavoastră nu o faceţi?” Sunt bucuros că a început să funcţioneze şi acum petrec un timp cu companiile pentru a îmbunătăţi comunicările lor. Este în interesul lor, deoarece pot obţine aprobarea rapidă a proiectelor dacă explică valoarea a ceea ce fac. Pentru mine, perspectiva de a obţine resursele industriei desfăşurată pentru a face un caz captivant este foarte palpitant. Deoarece sunt un capitalist şi percep plată pentru serviciile mele, poate voi fi acum atacat pentru faptul că am fost plătit de industria combustibililor fosili. Dar aici este din nou prejudecata. De ce ar presupune cineva, că cineva care lucrează cu companiile de combsutibili fosili este corupt, în timp ce acei care, să spunem, acceptă alocaţiile guvernamentale, nu sunt? După cum sfătuiesc membrii ai industriei ce să spună, eu nu spun că industria este bună deoarece lucrez pentru ea; eu lucrez pentru această industrie fiindcă eu cred că este bună. Industria combustibililor fosili are un megafon uriaş care poate fi folosit pentru a influenţa ceea ce este bun sau rău. Este în interesul tuturor de a-l folosi spre bine. Yüklə 0,94 Mb. Dostları ilə paylaş:
|