Conjunctia

CONJUNCŢIA

Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care indică raportul de coordonare şi subordonare între părţi ale propoziţiei, o parte de propoziţie şi o propoziţie sau între două propoziţii.

1. 
   Dupa formă, conjuncţiile sunt:
   

• 
  simple : ca, să, ci, dar, de, fie, dacă, ori, sau, fie etc.
  
• 
  compuse : ca să, ci şi, cum că, şi cu.
  
• 
  locutiuni conjunctivale : măcar că, pentru că, cu toate că, chiar dacă, în afara, măcar de, de parcă, până să, fără să, din cauza că, în caz că, în loc să, de vreme ce, în timp ce, în vreme ce, odată ce, după cum, faţă de cum, ca şi când, ca şi cum, după ce că, şi cu etc.
  

Conjuncţia se întâlneşte atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

Rolul conjunctiei la nivelul propozitiei
1). leagă două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel.
Exemple:

Cartea şi caietul sunt pe birou. (două subiecte)

Rochia aceasta este noua şi frumoasă (douănume predicative)

Copilul cuminte şi silitor învaţă mult. (două atribute adjectivale)

Plăcerea de a învăţa şi de a scrie este mare. (două atribute verbale)

2). două parti de propozitie diferite:

Oricând şi oriunde e nevoie voi veni. (complement circumstanţial de timp şi complement circumstanţial de loc)

Oricine şi oricând poate să ma viziteze. (subiect şi complement circumstanţial de mod)

Orice şi oricum e posibil. (subiect şi complement circumstanţial de mod)
3). o parte de propoziţie şi o propoziţie secundară:
a). de acelaşi fel:

(subiect-subiectivă)

Mi-e dat a fi fericit şi să mă bucur de voi.
nume predicativ – predicativă

El a devenit neserios şi cum nu-l ştiam noi.

complement direct – completivă directă

L-am întalnit pe el şi pe cine nu mă asteptam.
b). cu funcţii diferite:

Te-am întâlnit întâmplător şi unde nu mă aşteptam. (complement circumstanţial de loc şi subordonată de loc)

Eu mă bucur de succesul tău actual şi când vei fi student. (complement indirect si circumstanţială de timp)
La nivel de frază, conjuncţia leagă:

a). două propoziţii de acelaşi fel în raport de coordonare:

• 
  copulativă: şi, nici, precum şi.
  
• 
  adversativă: dar, iar, însă, ci.
  
• 
  disjunctivă: fie, sau, ori.
  
• 
  conclusivă: deci, asadar.
  

2. 
   După felul raporturilor stabilite între părţile de propoziţie sau între propoziţii, la nivel de frază, conjuncţiile sunt:
   

A). Coordonatoare (leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel):

• 
  copulative: şi, nici, precum şi.
  
• 
  adversative: dar, iar, însă, ci.
  
• 
  disjunctive: fie, sau, ori.
  
• 
  conclusive: deci, asadar, prin urmare (locuţiune conjuncţională)
  

Propoziţiile în raport de coordonare pot fi ambele principale sau ambele secundare.
B). Subordonatoare – raportul de subordonare se stabileşte între o propoziţie principală - regentă şi o subordonată.

Subordonarea se realizează prin conjuncţiile subordonatoare: ca, să, dacă, de etc. şi locuţiuni conjuncţionale: pentru că, deoarece, fiindcă, din cauza că etc.

Rolul de element relaţional între regenta şi subordonată este îndeplinit de o serie de locuţiuni conjuncţionale: până să, până când, pentru că etc.

Alte părţi de vorbire cu valoare de conjuncţie

Rolul de legătura între propoziţii este adesea îndeplinit de alte părţi de vorbire.

Acestea sunt:

1). Adverbe interogative-relative: unde, când, cum, cât şi compusele nehotârate: oricând, orişicând, oriunde, orişiunde, oricum, orişicum, oricât, orişicât.

2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, şi compusele nehotărâte: oricare, orişicare, oricine, orişicine, oricine, orisice etc.