˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝
Sistemul sancţionator existent până la data de 24 octombrie 2006
Yüklə 131,85 Kb.
|
Sistemul sancţionator existent până la data de 24 octombrie 2006. Conform art. 105 din Constitutie, intra in competenta Consiliului Superior al Magistraturii, printre altele, masurile disciplinare care-i privesc pe magistrati. Domeniul acesta era reglementat, pînă nu demult, prin r.d. lgs. N. 511, din 19 mai, 1946 (“Garantii pentru magistrati”), integrat de legea n. 195, din 24 martie 1958 (“Norme cu privire la constituirea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii”). Abateri disciplinare. Asa cum prevede acest act normativ, comite o abatere disciplinară si devine sanctionabil disciplinar, acel magistrat care nu-şi respectă obligaţiile, sau care in serviciu sau in afara lui, manifesta o conduita care-l face nedemn de credibilitatea si de consideratia de care trebuie sa se bucure, sau dacă fapta stirbeste prestigiul sistemului judiciar. Sanctiunile disciplinare stabilite în sistemul care era in vigoare inainte, erau următoarele:
Pe lângă fiecare din aceste sancţiuni (cu excepţia avertismentului) se mai putea aplica şi sancţiunea accesorie a mutării/transferului disciplinar la o altă instanţă. Procedura disciplinară era prmovată la initiativa Ministrului Justitiei sau de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Casaţie. Acesta era titularul acţiunii disciplinare, fie la iniţiativa Ministerului Justiţiei, fie din oficiu. Procedura disciplinară avea caracter jurisdicţional şi se baza pe Codul penal de la 1930. Pentru respectarea garanţiilor procedurale ale celui interesat, procedura disciplinară trebuia iniţiată într-un termen nu mai mare de un an de la data la care titularii acţiunii disciplinare aflaseră de comiterea faptei. Judecătorul disciplinar era un organ colegial, sectiunea disciplinară a C.S.M, compusă din 6 membri: vicepreşedintele (membru de drept) şi alţi cinci membri aleşi de CSM din rândul propriilor membri, printre care în mod necesar un membru „laic”, un magistrat de la Curtea de Casaţie, doi judecători, un procuror. Şeful Statului, care este preşedintele Consiliului din Italia, se putea preleva de facultatea de a prezida Secţia disciplinară, caz în care vicepreşedintele nu mai făcea parte din aceasta. În cadrul procedurii disciplinare era recunoscut magistratului inculpat dreptul la apărare, fie la autoapărare, fie la apărarea de către un alt coleg magistrat; în anul 2000 Curtea constituţională a recunoscut dreptul celui inculpat într-o cauză disciplinară de a fi apărat chiar şi prin intermediul unui avocat. Pe parcursul cercetării sau al judecării acţiunii disciplinare, la cererea Ministrului justiţiei sau a Procurorului General, Secţia disciplinară îl putea suspenda pe magistratul inculpat din funcţie; suspendarea era obligatorie în cazul în care magistratul era arestat. Impotriva hotarîrilor Sectiei disciplinare se admitea recursul la Sectiile reunite civile ale Curtii de casatie. Date statistice. În perioada 2002-2006 Secţia disciplinară a pronunţat 482 de sentinţe: 130 – încetarea cercetării disciplinare, 195 – absolvire, 54 – clasare şi 104 de condamnare. Modificarea sistemului răspunderii disciplinare a magistraţilor. Materia privind disciplina s-a aflat si se află in faza de modificare radicală in cadrul reformei la nivelul sistemului judiciar. Cu privire, mai ales, la domeniul disciplinar, a fost aprobat Decretul lege n. 109 din 23 februarie 2006. In data de 4 octombrie 2006 Senatul a aprobat proiectul lege avind ca obiect modificarea acestui decret. Sistemul răspunderii disciplinare, reformat, este caracterizat de standardizarea abaterilor si de caracterul obligatoriu al acţiunii disciplinare. Aspectele cele mai delicate şi criticate ale reformei, care au dus la recentele propuneri de modificare, se referă la:
Modificările introduse de proiectul de lege privind reforma menţin standardizarea abaterilor, moderează principiul obligativităţii, suprimă prezenta unui delegat al Ministerului în toate fazele procedurii disciplinare, elimină supozitiile de abateri considerate punitive in cel mai inalt grad. In ce priveste domeniul abaterilor disciplinare, sint descrise în primul rînd obligaţiile magistratului: exercitarea cu impartialitate a functiunilor ce i-au fost atribuite, corectitudine, solicitudine, sîrguinţă, prudenţă, echilibru, faţă de demnitatea persoanei. Abaterile se împart în două grupe:
Abaterile stabilite de lege sînt extrase din surse şi experienţe dintre cele mai diferite: norme procesuale, norme legate de răspunderea civilă a magistratului, dispoziţii legale, circulare ale C.S.M., codul etic, cazuistica din jurisprudenţa disciplinară. Sanctiunile disciplinare merg pe linia sistemului precedent. Acestea constau în: avertisment; admonestare (vot de blam); pierderea vechimii; incapacitate temporară de a ocupa o funcţie de conducere sau de conducere medie; suspendarea din funcţie pe perioade cuprinse între trei luni si doi ani; demiterea. Legea stabileste criteriile de aplicare a sancţiunilor disciplinare în funcţie de tipul de abatere dovedit.
Functiile ministerului public în procedura disciplinară sînt exercitate de către Procurorul general de pe lingă Curtea de casaţie sau de către un magistrat din oficiu, al său. Procurorul general procedează la clasare, dacă fapta comisă nu constituie conduită cu relevanţă disciplinară, dacă face obiectul unui denunţ nemotivat, sau dacă nu se încadrează în niciuna dintre supoziţiile prevăzute sau dacă din cercetări, fapta rezultă ca fiind inexistentă sau că nu a fost comisă. Sectiunea disciplinară, tot de pe lîngă C.S.M., formată din 6 persoane dintre cele ce îl compun, trebuie să dea sentinţa, şi să formuleze o sanctiune disciplinară sau, în cazul că nu au fost întrunite toate probele necesare, să declare exclusă susţinerea invinuirii. Motivaţiile sentinţei se vor depune in termen de treizeci de zile de la deliberare. Se admite recurs la Curtea de casaţie, în sectiile reunite civile.
1Functionarul comite o abatere disciplinara, daca incalca cu vinovatie obligatiile care ii incumba. 2 Comportamentul in afara serviciului reprezinta o abatere disciplinara, daca, avand in vedere circumstantele situatiei individuale, se aduce atingere in mod considerabil respectului fata de functie sau de imaginea corpului functionarilor publici si increderii in acestea.
1 Functionarul public trebuie sa se dedice complet profesiei sale. 2 Functionarul public isi exercita functia in mod dezinteresat prin depunerea tuturor diligentelor. 3 Comportamentul functionarului public in exercitarea functiei de serviciu si in afara acesteia trebuie sa corespunda respectului si increderii necesitate de aceasta profesie.
1 Functionarul public isi consiliaza si isi sprijina superiorii. 2 Functionarul public are obligatia de a executa dispozitiile si de a respecta liniile directoare cu caracter general emise de acestia, atata timp cat nu sunt situatii, in care conform prevederilor legislative speciale nu este obligat sa respecte dispozitiile ci se supune numai legii. Măsurile disciplinare: a) Pentru judecătorii şi funcţionarii publici, care îşi exercită funcţia: - mustrare (admonestarea pentru un anumit comportament); - amendă; nu va depăşi indemnizaţia lunară a judecătorului sau a funcţionarului public; - reducerea indemnizaţiei reprezintă reducerea cu cel mult o cincime a indemnizaţiei pe o perioadă de maximum 5 ani. Pe perioada aplicării acestei sancţiuni disciplinare persoana în cauză nu poate fi promovată; - plasarea într-o funcţie inferioară aparţinând aceleiaşi profesii, având o indemnizaţie de bază mai redusă („retrogradarea“); (de exemplu: inspectorul-şef este retrogradat în funcţia de inspector). O altă consecinţă este aceea, că pe o perioadă de 5 ani persoana în cauză un poate fi promovată; - excluderea din serviciu. În afară de pierderea indemnizaţiei, o altă consecinţă este pierderea asigurării sociale la care sunt îndreptăţiţi funcţionarii publici; (însă judecătorul/ funcţionarul public va fi asigurat în sistemul de asigurări sociale pentru persoanele angajate cu contract de muncă). b) Pentru judecătorii şi funcţionarii publici pensionaţi: - reducerea cuantumului pensiei - corespunde reducerii îndemnizaţiei pentru judecătorii şi funcţionarii publici care îşi exercită funcţia. - neacordarea pensiei. Pentru această măsură se porneşte de la premisa, că respectiva abatere disciplinară ar justifica excluderea din serviciu a unui judecător sau funcţionar public nepensionat. Prezentarea doamnei Elisabeta MOCANU, judecător inspector, Inspecţia Judiciară a CSM. Potrivit art. 94 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, „judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.” Abateri disciplinare. Conform prevederilor art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, „judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor legii”. Potrivit art. 99 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 356/21.07.2006, constituie abateri disciplinare:
Cât priveşte răspunderea disciplinară a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, poate interveni în cazul săvârşirii de către aceştia a uneia din faptele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată. Pentru situaţia în care membrul Consiliului nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte necorespunzător atribuţiile ce-i revin în calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, legiuitorul, prin art. 52 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, a instituit măsura revocării din funcţia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 100 din aceeaşi lege, sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt: a) avertismentul; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15 la sută pe o perioadă de la o lună la 3 luni; c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă aceasta; d) excluderea din magistratură. Articolul 101 din lege prevede că sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Procedura prealabilă exercitării acţiunii disciplinare. Titularul exercitării acţiunii disciplinare. Conform prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, „acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secţiei pentru judecători şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, un membru al Secţiei pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori”. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „secţia pentru judecători şi secţia pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii numesc, în fiecare an, membrii comisiilor prevăzute la alin. (1). În comisiile de disciplină nu pot fi numiţi doi ani consecutiv aceiaşi membri.” Membrii de drept, precum şi preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi numiţi în comisiile de disciplină”. Conform art. 29 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, anual, se desemnează şi membrii supleanţi ai comisiilor de disciplină. Legea nu cuprinde prevederi referitoare la statutul şi la funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, singurele menţiuni fiind cele referitoare la componenţa şi atribuţiile comisiilor de disciplină. Din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, rezultă că, comisiile de disciplină sunt independente de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, sunt organe deliberative şi se întrunesc ad-hoc, ori de câte ori sunt sesizate în legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor şi procurorilor. S-a avut în vedere ca titularul acţiunii disciplinare să fie un organism care să se bucure de independenţă deplină, astfel încât să nu existe nici un fel de suspiciune cu privire la rezultatul deliberării membrilor comisiilor, în cazul sesizărilor privind eventuale abateri disciplinare săvârşite de judecători sau procurori.
Aşa cum rezultă din textele de lege enunţate, exercitarea acţiunii disciplinare este precedată de o procedură prealabilă, efectuată prin inspectorii serviciilor de inspecţie, în funcţie de calitatea persoanei cercetate. Deşi legea nu consacră, practica a impus necesitatea unor verificări preliminarii prin inspectorii de la cele două servicii de inspecţie judiciară. Necesitatea acestei etape este dată de interesul comisiilor de disciplină în clarificarea situaţiei invocate în sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii având în vedere, că, de cele mai multe ori sesizările aparţin petiţionarilor sau au la bază afirmaţii făcute în mass-media, iar în lipsa unor dovezi a celor susţinute comisiile de disciplină nu sunt în măsură să dispună direct cercetarea prealabilă. În unele situaţii, comisiile de disciplină sunt în măsură să dispună direct cercetarea prealabilă a judecătorului sau procurorului atunci când în susţinerea afirmaţiilor din sesizare se prezintă acte care ar putea forma convingerea comisiilor de disciplină că faptele reclamate a fi săvârşite de judecător sau procuror pot îmbrăca forma vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de lege. Prin urmare, comisia de disciplină dispune efectuarea de verificări administrative preliminarii, când datele care i-au puse la dispoziţie nu sunt complete, va dispune efectuarea cercetării prealabile dacă după verificările efectuate de inspector, sau din memoriul ce i-a fost adresat, rezultă date suficiente care pot conduce la aprecierea că faptele săvârşite de judecător sau procuror întrunesc elementele vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de lege, iar ulterior, promovează acţiunea disciplinară. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la titularul acţiunii disciplinare şi la procedura cercetării prealabile, care sunt norme imperative, se sancţionează cu nulitatea sesizării secţiei Consiliul Superior al Magistraturii. Soluţiile pe care le poate dispune comisia de disciplină. Analizând rezultatul cercetării prealabile, când apreciază că se impune, comisia de disciplină, în temeiul art. 45 alin. (1) şi art. 46 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, poate promova acţiunea disciplinară, caz în care sesizează secţia corespunzătoare, în vederea soluţionării acesteia. În situaţia în care comisia de disciplină apreciază că în urma cercetării prealabile nu s-au conturat elementele săvârşirii unei abateri disciplinare, şi deci acţiunea disciplinară nu se justifică, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, dispune clasarea acesteia. Procedura în faţa secţiei Consiliului Superior al Magistraturii. În procedura disciplinară în faţa secţiilor, se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă. Astfel, se dispune citarea judecătorului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară. În acest sens dispune şi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care, în art. 47 alin. 1 prevede că citarea judecătorului sau procurorului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară este obligatorie. Potrivit aceluiaşi articol - 47 alin. 1 teza finală – judecătorul sau procurorul faţă de care se exercită acţiunea disciplinară poate fi reprezentat de un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat, având dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi pot solicita admistrarea de probe în apărare. Acţiunea disciplinară se soluţionează printr-o hotărâre, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de lege. Împotriva hotărârii pronunţate de secţie, se poate declara recurs, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ce se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători. Efectele exercitării recursului împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului (unul din cazurile de eliberare din funcţie fiind ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură) în sensul că, în această situaţie, judecătorul sau procurorul va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă. Practica secţiei pentru judecători în materie disciplinară. Din conţinutul articolului 100 al Legii nr. 303/2004, prin care sunt prevăzute cu caracter limitativ sancţiunile disciplinare aplicabile judecătorilor şi procurorilor, reiese că însăşi legea instituie un prim criteriu, de altfel cel mai important, în individualizarea sancţiunilor, şi anume gravitatea abaterilor săvârşite. Acest criteriu a existat şi în reglementarea materiei răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, anterioară modificărilor aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Trebuie precizat faptul că, în toate hotărârile pronunţate în materie disciplinară, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior la Magistraturii, după ce reţine existenţa abaterii disciplinare, analizează şi expune criteriile care au fost avute în vedere, în concret, la individualizarea sancţiunii aplicate. Motivele care au stat la baza aplicării sancţiunii disciplinare constituie un element obligatoriu al hotărârii pronunţate în materie disciplinară, astfel cum se prevede expres în articolul 48 lit. d din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Din analiza practicii Secţiei în anul 2005 se constată că, în 5 din cele 7 cazuri în care acţiunile disciplinare au fost admise, abaterea disciplinară reţinută a fost cea prevăzută de art. 97 lit. b din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Astfel, potrivit acestui text de lege, constituia abatere disciplinară nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor. Prin Legea nr. 247/2005 a fost modificat articolul 97 al Legii nr. 303/2004, în sensul că unele fapte nu au mai fost considerate abateri disciplinare (de exemplu, nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor), iar alte texte din articolul respectiv au suferit modificări. Nerespectarea prevederilor Codului deontologic al magistraţilor nu mai constituie abatere disciplinară. Totuşi, modul de respectare a dispoziţiilor Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor de către magistraţi constituie unul din criteriile avute în vedere la evaluarea periodică a prestaţiei profesionale a acestora. În cele 5 cazuri în care s-a reţinut săvârşirea abaterii disciplinare menţionate (nerespectarea prevederilor Codului deontologic), au fost aplicate următoarele sancţiuni:
În 2 cazuri, Secţia pentru judecători a aplicat sancţiunea excluderii din magistratură. În primul caz, judecătorul a săvârşit două abateri disciplinare, şi anume încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi (art. 97 lit. a din Legea nr. 303/2004 cu referire la art. 105 alin. 1 lit. b din Legea nr. 161/2003, prin care se interzice magistraţilor să participe la judecarea unor cauze, în calitate de judecător sau procuror, dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv, au vreun interes în cauză), precum şi nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor – art. 97 lit. b din Legea nr. 303/2004, în prezent abrogat. În cel de-al doilea caz, s-a reţinut cumulul următoarelor abateri disciplinare: nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor, intervenţia pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor personale, neglijenţă repetată în efectuarea lucrărilor şi absenţe nemotivate de la serviciu sau întâzierea ori plecarea d ela program, în mod repetat – art. 97 lit. b, c, j şi l din Legea nr. 303/2004. Din cele expuse se constată, astfel, că pentru aceeaşi abatere disciplinară au fost aplicate, în cazuri distincte, sancţiuni diferite, ca urmare a aprecierii, de la caz la caz, a proporţionalităţii sancţiunii aplicate cu gravitatea abaterii, dar şi a reţinerii unor anumite criterii de individualizare a sancţiunii. Astfel, criteriile cele mai frecvente avute în vedere de Secţia pentru judecători au fost următoarele:
Alte criterii care au fost avute în vedere la individualizarea sancţiunii au fost fie circumstanţele personale ale judecătorului (comportamentul acestuia anterior săvârşirii faptei), fie atitudinea acestuia manifestată în lipsa de interes în dobândirea unui comportament conform normelor de deontologie profesională. De la începutul anului 2006 până în prezent, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis 10 acţiuni disciplinare, aplicând următoarele sancţiuni disciplinare:
Sancţiunea avertismentului a fost aplicată pentru următoarele abateri disciplinare: - art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 republicată - exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune – 2 cazuri;
Sancţiunea diminuării indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15 la sută pe o perioadă de la o lună la 3 luni a fost aplicată în 2 cauze, pentru săvârşirea faptei prevăzute la art. 99 lit. i din lege – efetuarea cu întâziere a lucrărilor din motive imputabile – şi a faptei prevăzute la art. 99 lit. k – atitudine nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. Sancţiunea cea mai gravă, aceea a excluderii din magistratură, a fost dispusă în 2 cauze, şi anume:
Unul din criteriile avut în vedere de Secţia pentru judecători în individualizarea a 5 sancţiuni disciplinare din cele 9 aplicate în cursul anului 2006 până în prezent l-a constuit existenţa/inexistenţa unor sancţiuni disciplinare anterioare. Alte repere de individualizare a sancţiunii constatate în practica Secţiei sunt următoarele:
- urmările faptelor şi caracterul repetat al acestora – 1 caz. Din cele expuse se poate constata că, legislaţia actuală nu conţine decât reglementarea tipurilor de sancţiuni aplicabile în situaţia angajării răspunderii disciplinare, proporţional cu gravitatea abaterilor săvârşite, fără a cuprinde principiile specifice, fie pentru Consiliul Superior al Magistraturii, fie pentru judecători şi procurori, cu privire la tipurile de sancţiuni disciplinare aplicabile fiecărei sancţiuni disciplinare în parte. În fiecare cauză, este de competenţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind rezultatul unui proces complex de analiză, de la caz la caz, a gravităţii abaterii, fie a unor împrejurări referitoare la comportamentul pe plan profesional sau uman al judecătorului, fie a unor împrejurări exterioare acestuia, aplicarea sancţiunii fiind necesar a fi motivată în fapt. Prezentarea doamnelor Florentina Dragomir şi Tamara Manea, procurori inspectori, Inspecţia Judiciară a CSM. Yüklə 131,85 Kb. Dostları ilə paylaş:
|