Constantin Mustaţă Teroare în Ardeal (II)

Jaf, fascism şi practici de Ev Mediu!

Citesc stupefiat în ziarul bucureştean „Adevărul” din 18 iunie 2003, că Eparhia episcopului László Tőkés este acuzată de autorităţile ungare de „tocarea” unui „ajutor” de 36 de miliarde de lei, oferiţi episcopului de către guvernul Orban, de la Budapesta, în primul rând pentru organizarea Congresului Consiliului European al Organizaţiei Mondiale a Reformaţilor. Un „ajutor” condiţionat de întocmirea unui raport de... decontare, înaintat Oficiului de Stat pentru ungurii de peste graniţe, sub semnătura episcopului. Uimire însă: „raportul” nu lămureşte „evaporarea” a 25 de milioane de forinţi, echivalentul a 3,5 milioane de lei... Când a venit vremea „descifrării” misterului, surpriza „achiziţiilor” a fost şi mai mare: trei limuzine nou-nouţe, în valoare de 2,4 miliarde lei, benzină de 200 milioane, facturi telefonice de 400 milioane lei, alte bunuri fără nicio legătură cu obiectul împrumutului şi, în rest, prime cât cuprinde, acordate mai ales slujitorilor Eparhiei păstorite de Tőkés. „Campionul” recompenselor, cu 150 de milioane de lei, a fost Herman M. János, consilier al Eparhiei de Piatra Craiului, semnatarul majorităţii actelor cuprinse în „Raportul” trimis Budapestei. Dă „roade” buna înţelegere dintre Tőkés şi Orbán... Şi, ca ţiganii să fie câştigaţi de partea votanţilor U.D.M.R., a „rupt” şi pentru ei vreo 12 milioane de forinţi. În „decont”... Că, în realitate, în „vistieria” lor a ajuns doar jumătate, suficienţi însă să-i fericească, gata şi să stea în genunchi şi să execute tot ce vrea „Uniunea” lui Markó.

Las „contabilitatea” pe seama celor ce-au descoperit fraudele, mirat că şi oamenii bisericii sunt arătaţi cu degetul, minţind până şi un guvern, iar „condamnarea” corupătorilor şi corupţilor pe seama unui jurist de talia dumneavoastră, domnule preşedinte László Sólyom. Am înţeles că Tőkés îşi pregăteşte publicarea memoriilor, pentru care i-aţi oferit deja 1,3 milioane de forinţi. Va lămuri poate acolo toată povestea şi ne va convinge că n-a furat nimic. Oricum, din buzunarele Ungariei curg sume uriaşe în războiul mercenariatului din Ardeal. Or fi ştiind oare „cotizanţii” ce destinaţie daţi sumelor adunate de „fisc” din sudoarea lor? N-aş vrea să vă povestesc drama unor oameni nevoiaşi din Ungaria, ajunşi aproape muritori de foame pentru gravele nedreptăţi pe care le trăiesc, invitându-ne chiar să fim martori oculari la procesele intentate, faţă în faţă cu „puterea”. Sau, să nu mai comentez drama unui român născut în Banat, Ilie Militaru, complet deznaţionalizat, căruia, practic, pe la începutul anilor ’90, i s-a luat până şi dreptul la muncă. Un bărbat care, după nici 20 de ani, nu mai reuşea să lege două-trei cuvinte româneşti.

S-ar putea ca valurile financiare care curgeau spre Ardeal, să se mai fi domolit. Îmi vine în minte şi cazul „Szőcs Géza”... Şi printre degetele lui s-au scurs sume fabuloase. Chiar oare numai printre ale lui? Cine va prezenta „Raportul” sumelor donate de guvernul Ungariei către HVIM, Mişcarea de Tineret pentru cele 64 de judeţe, luate cu japcă de Ungaria, între 1867-1918? O mişcare revizionistă, care îşi are ca obiectiv refacerea „Ungariei Mari”. O „caracatiţă” care şi-a întins labele organizaţionale spre teritoriile tuturor statelor succesorale, purtând sigla-crez a Ungariei Mari. Nimic, niciun efort nu e prea mare, când e-n joc un obiectiv atât de măreţ. Nici subvenţionarea HIVM, nici a Societăţii „Trianon”, nici a Mişcării Revizioniste Ungare, nici a Societăţii „Horvath Miklós”, sau a Uniunii Mondiale a Ungurilor... Sac fără fund e, în astfel de împrejurări, vistieria Ungariei.

Cât privesc „expediţiile” dumneavoastră, domnule László Sólyom, în Transilvania, făcute cu atâta consecvenţă-perfidă în ultimii ani, ar putea fi o „răzbunare” pe impertinenta prezenţă în Ungaria a prim-ministrului Adrian Năstase, la 1 Decembrie, pentru a sărbători acolo Ziua Naţională a României. Şi aveţi dreptate. Dar nu uitaţi „trocul” care l-a costat scaunul de preşedinte al României: monumentul celor 13 generali „unguri” de la Arad! El a dat „liber” respectivei infamii. Şi el, şi istoricul Răzvan Theodorescu, care şi-a corupt propria conştiinţă... Iar dumneavoastră continuaţi să bateţi la pas „Teritoriul Secuiesc”, de parcă v-aţi afla în misiune, acasă, pe teritoriile ungureşti de dincolo de mări şi ţări, într-un sat fără câini. Aşa spun cei ce vă judecă prea-desele „entuziasme”, le interpretează a fi revanşarde! V-aţi dus până şi să inspectaţi graniţele Imperiului de altădată, spre a vă şti „moşia”, după care, aţi trimis delegaţii cu trenuri speciale, de epocă. Prea mult! Domnule Preşedinte Sólyom, sunt totuşi vreo 20.000.000 de români care vă interpretează fiecare gest, chiar de-aţi fi încărcat cu sentimente de cea mai înaltă onestitate faţă de români!

Şi pentru că v-aţi permis atât de des să „călcaţi” cu destulă nechibzuinţă pe terenul aşa-zisei şi aşa-doritei „autoguvernări”, mă simt din nou obligat, domnule Sólyom, să vă întreb până unde vreţi să-ntindeţi coarda? Ştiaţi, desigur, şi pentru asta aţi aprobat, de fiecare dată forinţi. Totul pentru... „autoguvernare”! Aţi voit să aibă statut oficial. V-aţi gândit, totuşi, ce-nseamnă modificarea limitelor administrative ale unui teritoriu, într-o ţară membră a Uniunii Europene, dar şi a NATO? E prea mare nechibzuinţa, domnule preşedinte! „Ţinutul Secuiesc” e o himeră. Un joc extrem de periculos. Ştiindu-vă un om care gustă şi spune la iuţeală, să vă povestesc o scenă petrecută prin ’90. Mai marii Ungariei, înaintaşi ai dumneavoastră, lăsau mereu de înţeles, ca şi dumneavoastră, că oastea ungurească va face ordine prin Ardeal. Oameni bolnavi! Ştiţi ce-a zis generalul Paul Keller, pe tribuna de la Alba Iulia, de unde se sărbătoreau 72 de ani de la Marea Unire? Pur şi simplu că doar Armata a IV-a Transilvania, n-are nevoie nici de 48 de ore pentru a aşeza a treia oară opinca românească, dar şi steagul roşu, galben şi albastru, pe celebra clădire a Parlamentului Ungariei, de pe malul stâng al Dunării. Vorbe aruncate, dar şi o replică pe măsura nebuniei ameninţărilor ungureşti de-atunci.

Ce faceţi dumneavoastră, domnule Sólyom, a făcut cu alte arme, cu ani în urmă, şi preşedintele Árpád Gőncz. El a tradus şi a scris pagini pentru care, în mod normal, ar fi trebuit adus în faţa tribunalelor internaţionale. Şi legat! Până la proba „discernământului”! Pentru simplul fapt că avem de străbătut veacuri în linişte şi fără nebunescul impuls al Evului Mediu. Nici ungurii, nici românii nu trebuie să mai trăiască vreodată „sindromul Mohács”, sau dramele declanşate la Mihalţ, Luna, Zetea, Tg. Mureş, Ip, Treznea, Huedin, Turda, Mureşenii de Câmpie! Trăim, totuşi, într-o epocă în care trebuie uitată vremea invaziilor sălbatice, atunci când popoare migratoare goneau prin lumea civilizată, în căutarea unor zone mai bogate în resurse, spre a scăpa de marea sărăcie în care trăiau.

Ce ştiţi despre holocaust? Pentru că, şi de nu se foloseşte acest termen, ce-au făcut „csendorii” lui Horthy, tot holocaust a fost! Expulzări în masă, schingiuiri, mutilări şi, mai ales, crime săvârşite cu un sadism ce nici în Evul Mediu nu se practicau! Le-au „inventat”, la ordin suprem, unii înaintaşi de-ai dumneavoastră. Chiar şi pentru faptele de-atunci, ar fi trebuit, domnule preşedinte, să vă opriţi în Piaţa Centrală a Clujului, în faţa celui care leagă prin sânge istoria ungurilor şi a românilor, şi să vă exprimaţi omenescul dezacord cu acele crime. Era mult mai firesc... Aşa v-aţi dus în „autoguvernarea” pe care aţi inventat-o, împreună cu „ştafetişti” ai vremurilor tragice ale holocaustului unguresc, spre a păstra viu focul urii, al dezbinării neamurilor noastre. Sau v-aţi temut că se prea răcise acest spirit?!

Unul din înaintaşii dumneavoastră, preşedintele Arpad Gőncz, scria în „celebra” „Istorie a Transilvaniei”, apărută la Budapesta în trei volume: „Naţiunea ungară încă din primul moment - înainte şi după Tratatul Trianonic - hotărâtă ca un singur om, ţine la dreptul său de proprietate asupra întregului Ardeal. Nu va exista nicio generaţie ungurească, oricât de grea i-ar fi soarta, care să fie dispusă să renunţe la acest sfânt drept istoric. (Sic!) Naţiunea ungară e gata să-şi ia arma în mână, în orice clipă, pentru a-şi exercita acest drept, sacrificându-şi viaţa în această luptă. Fără Ardeal, nu poate exista statul ungar, nici misiunea ungară realizabilă, nici viaţa ungurească”. De parcă ar fi ideile unui individ venit din întâmplare, din cine ştie ce planetă, care n-are habar de istoria acestor locuri!

Fără comentarii! Poate doar cu adăugarea organizaţiilor iredentiste, cărora le poartă grija cuvenită inclusiv şefii de stat, dar, mai ales „buzunarele” guvernamentale. Prin ele, dar şi prin forţa armelor, Ungaria doreşte să realizeze „disoluţia Statului Român Naţional şi Unitar şi alipirea Ardealului la Ungaria”.
*
Asociaţii politice speciale: Liga revizionistă, Steagul Ţării, Uniunea Femeilor ungare, Uniunea Mondială a Ungurilor, Uniunea Bărbaţilor Ardeleni, Uniunea Ardeleană, Uniunea Studenţilor de la Universitate şi din Şcolile Superioare, Uniunea Camarazilor „Turul”, Federaţia Naţională a Studenţilor Unguri.

Federaţia Organizaţiilor pentru Apărarea Naţiunii: Garda Zdrenţăroşilor, Vânătorii Turanici, Organizaţia de Zece, Uniunea Asociaţilor, Asociaţia Generală a Tiraliorilor, Asociaţia Divizia Secuiască, Divizia Secuiască de Frontieră, Levente ş.a.

Rolul Organizaţiei de Zece este esenţial şi special. Din ea fac parte unguri, dar şi români vânduţi. Este alcătuită din grupuri de zece familii de pe aceeaşi stradă, zonă sau scară de bloc, constituind subdiviziunea organizatorică de bază. Fiecare „Organizaţie de Zece” are un şef, care la rându-i, face parte din structura imediat superioară. Ea are rolul de a supraveghea elitele şi conducătorii, în vederea anihilării lor, prin tehnicile stabilite. Alt obiectiv important este latura economică, trebuind să militeze pentru ca ungurii să ocupe prioritar funcţii, să realizeze investiţii, să cumpere terenuri, încât, prin autonomie economică să se asigure autonomie politică, administrativă şi mai apoi teritorială. Membrii „Organizaţiei de Zece” au obligaţia de a crea structuri de pregătire paramilitară, să fie gata de intervenţii, inclusiv prin forţa armelor!