Constituţia regatului spaniei

Organizarea teritorială a statului

PRIMUL CAPITOL

Principii generale

Articolul 137

Statul este organizat, din punct de vedere teritorial, în comune, provincii şi comunităţi autonome care se constituie. Toate aceste entităţi se bucură de autonomie în gestiunea intereselor lor.

Articolul 138

1. 
   Statul garantează realizarea efectivă a principiului solidarităţii consacrat în articolul 2 al Constituţiei, veghea-ză pentru stabilirea unui echilibru economic, adecvat şi just între diferitele părţi ale teritoriului Spaniei, ţinând sea-ma în particular de circumstanţele insulare.
   
2. 
   Diferenţele între statutele diferitelor comunităţi autonome nu pot presupune, în nici un caz, privilegii economice sau sociale.
   

Articolul 139

1. Toţi spaniolii au aceleaşi drepturi şi obligaţii, în orice parte a teritoriului Spaniei.

2. 
   Nici o autoritate nu poate adopta măsuri care, direct sau indirect, să îngrădească libertatea de circulaţie şi dreptul de stabilire al persoanelor, ca şi libera circulaţie a bunurilor, pe întreg teritoriul spaniol.
   
3. 
   
   

CAPITOLUL DOI

Administraţia locală

Articolul 140

Constituţia garantează autonomia comunelor. Aces-tea au personalitate juridică deplină. Guvernarea şi administrarea lor revin primăriilor, alcătuite din primari şi consilieri comunali. Consilierii sunt aleşi de locuitorii comunei prin vot universal, egal, liber, direct şi secret, în forma prevăzută de lege. Primarii sunt aleşi de consilierii municipali sau de locuitori. Legea reglementează regimul şedinţelor deschise ale consiliului.

Articolul 141

1. Provincia este o entitate locală cu personalitate juridică proprie, constituită de o grupare de comune şi diviziuni teritoriale, în scopul îndeplinirii activităţilor de stat. Orice modificare a limitelor provinciilor va trebui să fie adoptată de Parlament, printr-o lege organică.

2. 
   Guvernarea şi administrarea autonomă a provinciilor sunt încredinţate consiliior şi altor colectivităţi cu caracter reprezentativ.
   
3. 
   Se pot crea grupări de comune diferite ale unor Provincii.
   
4. 
   În arhipelaguri, insulele vor avea, de asemenea, administraţia lor proprie sub forma consiilor comunale.
   

Art.142.

Finanţele locale trebuie să dispună de mijloace suficiente pentru exercitarea funcţiilor pe care legea le atribuie colectivităţilor respective şi provin, in principal, din venituri proprii, din participațiea lor la cele ale statului şi comunităţilor autonome.

CAPITOLUL TREI

Comunităţile autonome

Articolul 143

1. 
   Exercitând dreptul la autonomie consacrat de articolul 2 din Constituţie, provinciile limitrofe cu trăsături istorice, culturale şi economice comune, teritoriile insulare şi provinciile cu entitate regională istorică vor putea să se autoguverneze şi să se constituie în comunităţi autonome cu respectarea prevederilor acestui Titlu şi a respectivelor statute.
   
2. 
   Iniţiativa procesului de autonomie aparţine tuturor consiliilor locale interesate sau organului interinsular corespunzător şi unui procent de două treimi din populaţia comunelor a căror populaţie reprezintă majoritatea corpului electoral al fiecărei provincii sau insule. Aceste cerinţe trebuie îndeplinite în şase luni de la adoptarea primei hotărâri în materie, de către una din colectivităţile locale interesate.
   
3. 
   Dacă iniţiativa nu şi-a găsit finalitatea, aceasta nu poate fi reiterată decât după ce au trecut cinci ani.
   

Art. 144.

Parlamentul poate, printr-o lege organică şi pentru motive de interes naţional:

1. 
   Să autorizeze constituirea unei comunităţii autono-me când teritoriul său nu depăşeşte pe cel al unei provincii şi nu întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 143, alineatul 1.
   
2. 
   Să autorizeze sau să acorde, dacă e cazul, asupra unui statut de autonomie pentru teritorii care nu sunt integrate în organizarea provinciei.
   
3. 
   Să se substituie iniţiativei colectivităţilor locale la care se referă articolul 143, alineatul 2.
   

Articolul 145

1. 
   Federalizarea comunităţilor autonome nu poate fi autorizată, în nici un caz.
   
2. 
   Statutele pot prevedea cazurile, condiţiile şi terme-nii în care comunităţile autonome vor putea încheia convenţii între ele cu privire la gestiunea şi prestarea de servicii care le sunt proprii, ca şi obligativitatea comuni-cării Parlamentului. în celelalte cazuri, acordurile de cooperare dintre comunităţile autonome necesită autorizarea Parlamentului.
   

Articolul 146

Proiectul de statut este elaborat de un grup compus din membrii consiliului general sau ai organului interinsular al Provinciilor implicate şi din deputaţii şi senatorii aleşi in jtecare dintre acestea şi este transmis Parlamentului, pentru a i se da curs procedurii de legiferare.

Articolul 147

1. 
   Conform Constituţiei, statutele reprezintă legea instituţionala de bază a fiecărei comunităţi autonome și statul le va recunoaşte şi ocroti ca parte integrantă a ordinii de drept.
   
2. 
   Statutele de autonomie trebuie să conţină:
   

1. 
   Denumirea comunităţii, care va corespunde cel mai bine identităţii sale istorice.
   
2. 
   Delimitarea teritorială.
   
3. 
   Denumirea, organizarea şi sediul instituţiilor auto-nome proprii.
   
4. 
   Competenţele asumate în cadrul stabilit de Constituţie şi bazele pentru transferul serviciilor corespun-zătoare acestor competenţe.
   

3. 
   Revizuirea statutelor se va realiza printr-o proce-dură stabilită de acestea şi necesită, în toate cazurile, acordul Parlamentului, prin intermediul unei legi organice.
   

Articolul 148

1. Comunităţile autonome pot să-şi asume compe-tenţe în următoarele materii:

1° . Organizarea instituţiilor lor de autoguvernare .

2°. Modificarea limitelor comunelor care fac parte din teritoriul lor şi, în general, a funcţiilor ce revin admini-straţiei statului cu privire la colectivităţile locale şi al căror transfer este autorizat de legislaţia asupra colectivităţilor locale.

3°. Amenajarea teritoriului, urbanism şi locuinţe.

4°. Lucrările publice de interes ale comunităţii auto-nome pe teritoriul acesteia.

5°. Căile ferate şi drumurile al căror traseu se afla integral pe teritoriul Comunităţii autonome, ca şi tran-sportul dezvoltat cu aceste mijloace sau prin cablu.

6“. Porturile de refugiu, porturile şi aeroporturile spor-tive şi. în general, cele care nu au activitate comerciala.

7.Agricultura şi creşterea vitelor, conform cu organi-zarea generală a economiei.

8". Pădurile şi exploatările forestiere.

9'. Gestiunea în activitatea protecţiei mediului încon-jurător.

10'. Proiectele, construcţia şi exploatarea instalaţiilor hidraulice, canalelor şi sistemului de irigaţii de interes pentru comunităţile autonome; apele minerale şi termale.

1 l^a. Pescuitul în apele interioare, exploatarea fructe-lor de mare, şi cultivarea acestora, vânătoarea şi pescuitul fluvial.

12“. Târgurile comerciale interne.

13^a. Dezvoltarea activităţii economice a comunităţi-lor autonome în cadrul obiectivelor politicii economice naţionale.

14°. Artizanatul.

15^a. Muzeele, bibliotecile şi conservatoarele de muzi-că, de interes pentru comunităţile autonome.

16°. Patrimoniul de monumente care reprezintă inte-res pentru comunitatea autonomă.

17°. Dezvoltarea culturii, a cercetării ştinţifice şi, dacă e cazul, a învăţământului în limba comunităţilor auto-nome.

18°. Promovarea şi organizarea turismului în teritoriul comunităţii autonome.

19°. Promovarea sportului şi a petrecerii adecvate a ^nipului liber.

20^a. Asistenţa socială.

21^a. Sănătatea şi igiena.

22^c Protecţia clădirilor şi instalaţiilor. Coordonarea şi celelalte atribuţii in legătură cu poliţia locală, in condiţiile prevăzute de o lege organică.

2. 
   După ce au trecut cinci ani şi prin reviziunea statutelor comunităţile autonome îşi pot mări succesiv competenţele lor, conform celor prevăzute în articolul 149
   

Articolul 149

I Statul are competenţă exclusivă in următoarele materii:

7°. Reglementarea condiţiilor de bază ce garantează egalitatea tuturor spaniolilor în exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea îndatoririlor constituţionale.

2°. Naţionalitatea, imigrarea, emigrarea, statutul strâi- ! niior şi dreptul de azil.

3°. Relaţiile internaţionale.

4°. Apărarea şi Forţele Armate.

5°. Administrarea justiţiei.

6.Legislaţia comercială, penală şi penitenciară; legis-laţia procedurală, sub rezerva necesităţilor speciale ce decurg din particularităţile dreptului forai al comunităţilor autonome.^:

7^C. Legislaţia muncii, fără a prejudicia executarea acestuia de către comunităţile autonome.

8. Legislaţia civilă, fără a aduce atingere păstrării, ; modificării şi dezvoltările drepturilor civile, forale sau speciale acolo unde există de către comunităţile autonome. în toate cazurile, regulile referitoare la aplicarea şi eficacitatea normelor juridice, raporturile juridico-civile cu privire la formele de căsătorie, organizarea registrelor şi instrumentelor publice, principiile obligaţiilor contractuale, normele pentru rezolvarea conflictelor de legi şi determinarea izvoarelor de drept, cu respectarea, în acest ultim caz, a normelor de drept foral sau special.

9°. Legislaţia în materia de proprietăţii intelectuale şi industriale.

10°. Regimul vamal şi tarifar; comerţul exterior.

11° Sistemul monetar: devize, schimb şi convertibili-tate; regulile organizării creditului, bănci şi asigurări.

12°. Legislaţia în materie de măsuri şi greutăţi, determinarea orei oficiale.

13^a. Bazele şi coordonarea planificării generale a activităţii economice.

14^a. Finanţele generale şi datoria statului.

75°. Dezvoltarea şi coordonarea generală a cercetării ştinţifice şi tehnice.

16°. Sănătate. Bazele şi coordonarea generală a sănătăţii. Legislaţia referitoare la produsele farmaceutice.

17°. Legislaţia de bază şi regimul economic al asigurărilor sociale, fără a aduce atingere realizării serviciilor sale de către comunităţile autonome.

18°. Bazele regimului juridic al administraţiilor publice Şi a regimului statutar al funcţionarilor săi, care, în toate cazurile, vor asigura celor administraţi un tratament comun, fără a prejudicia particularităţile ce decurg din organizarea proprie a comunităţilor autonome; legislaţia expropierii silite, legislaţia de bafta a contractelor şi concesiunilor administrative şi sistemul de răspunderi al tuturor administraţiilor publice.

19. Pescuitul măritim fără a aduce atingere com-petenţelor pe care ie au comunităţile autonome in acest domeniu

20. Marina comercială şi pavilionul navelor. Iluminarea coastei şi semnalele maritime, porturile de intereres general: aeroporturile de interes general; controlul spațiului aerian, tranzitul şi transportul aerian, serviciul meteorologic şi înmatricularea aeronavelor.

21^c Căile ferate şi transporturile terestre care traversează teritoriul mai multor comunităţi autonome, regimul generai al comunicaţiilor, traficul şi circulaţia vechiculelor cu motor: poşta şi telecomunicaţiile; cablurile aeriene, submarine şi radiocomunicaţiie.

22. Legislaţia amenajarea şi concesiunea resurselor şi instalaţiilor hidraulice când apele traversează teritoriul mai multor comunităţi autonome şi autorizaţia de a recurge ia instalaţii electrice atunci când folosirea lor afectează o altă comunitate sau transportul de energie electrică depăşeşte limitele teritoriului propriu.

23. Legislaţia privind protecţia mediului înconjurător fără a prejudicia atribuţiile comunităţilor autonome în stabilirea normelor complementare de protecţie. Legislaţia de bază a pădurilor, exploatărilor forestiere şi păşunelor.

24. Lucrări publice de interes general sau a căror realizare afectează mai multe comunităţi autonome,

25. Bazeie regimului minier şi energetic.

26c Regimul producţiei, comercializării, deținerii și folosirii armelor și explozivilor.

27. Normeie de baza ale regimului presei, radioului și televiziunii și, in general, a tuturor mijloacelor de comunicare in masă, fără a afecta atribuţiile pe care le au comunitățile autonome in dezvoltarea şi aplicarea lor.

28. Protecţia patrimoniului cultural artistic şi monumentalistic spaniol împotriva exportului şi spolierii; muzeele, bibliotecile şi arhivele de stat. fără a aduce atingere gestionării lor de către comunităţile autonome .

29°. Securitatea publică, fără a afecta posibilitatea comunităţilor autonome de a crea poliţii sub forma stabilită de respectivele statute in condiţiile prevăzute de legea organică.

30. Reglementarea condiţiilor de obţinere, acordare si omologare a titlurilor universitare şi profesionale şi a regulilor de bază pentru garantarea aplicării articolului 27 din Constituţie, cu scopul de a garanta Îndeplinirea respectării obligaţiilor puterilor publice in această materie.

31° Statistica în interesul statului.

32°. Autorizarea de a convoca alegătorii la consul-tarea populară prin referendum.

2. 
   Fără a prejudicia competenţele pe care şi le-ar putea asuma comunităţile autonome, statul consideră sprijinirea culturii ca o datorie şi atribuţie esenţială şj facilitează schimburile culturale dintre comunităţile auto-nome, de comun acord cu acestea.
   
3. 
   Materiile care nu sunt atribuite în mod expres statului prin Constituţie, pot reveni comunităţilor auto-nome, cu respectarea statelor. Competenţa în materiile care nu au fost asumate prin statutelor de autonomie, revin statului, ale cănii norme prevalează, în caz de conflict, faţă de cele ale comunităţilor autonome, în tot ceea ce nu le este atribuit în competenţa exclusivă a acestora. Dreptul statal are, în toate cazurile, un caracter supletiv, in raport cu dreptul comunităţilor autonome.
   

Articolul 150

1. Parlamentul, în materia competenţei de stat, poate atribui tuturor sau unei comunităţi autonome, facultatea de a emite pentru acestea, norme legislative în cadrul principiilor, bazelor şi directivelor stabilite printr-o lege statală. Fără a aduce atingere competenţelor tribunalelor, în fiecare lege cadru se va reglementa modalitatea de control a Parlamentului asupra normelor legislative ale comunităţilor autonome.

2. 
   Statul poate transfera sau delega comunităţilor autonome, printr-o lege organică, atribuţii referitoare la materiile care îi aparţin şi care, prin natura lor, sunt susceptibile de transfer sau delegare. Legea va prevedea, în fiecare caz, transferul corenspunzător al mijloacelor financiare, ca şi formele de control ce revin statului.
   
3. 
   Atunci când interesul general o cere, statul va putea edicta legi care stabilesc principiile necesare pentru armonizarea dispoziţiilor normative ale comunităţilor au-tonome, chiar pentru materiile atribuite în competenţa acestora. Aprecierea acestei necesităţi revine Parlamen-tului, cu votul majorităţii absolute a fiecărei Camere.
   

Articolul 151

1. 
   Nu este nevoie să treacă termenul de cinci ani, prevăzut de articolul 148 alineatul 2, atunci când iniţiativa procesului de autonomie este luată în timpul prevăzut de articolul 143 alineatul 2, nu numai de consiliile generale sau de organele interinsulare corespondente, ci şi de un număr reprezentând trei pătrimi din comunele din fiecare provincie implicată, cel puţin, a majorităţii corpului electo-ral al fiecăreia şi când respectiva iniţiativă este ratificată pe calea referendumului prin votul majorităţii absolute a electoratului din fiecare provincie, în condiţiile prevăzute de o lege organică.
   
2. 
   în cazurile prevăzute în alineatul anterior, proce-dura pentru elaborarea statutului este următoarea:
   

l^a. Guvernul va convoca pe toţi deputaţii şi senatorii aleşi în circumscripţiile ce fac parte din teritoriul ce soli-cită autoguvernarea, pentru a se constitui într-o mare adunare, cu scopul de a elabora proiectul de statut de autonomie cu acordul majorităţii absolute a membrilor.

2^a. După ce proiectul a fost adoptat de această adunare parlamentară, acesta se va transmite Comisiei constituţionale a Congresului, care, în timp de două luni, îl va examina cu participarea unei delegaţii din partea adunării care l-a înaintat, pentru a stabili, de comun acord, textul final.

3^a. Dacă se realizează acest acord, textul rezultat va fi supus unui referendum, corpului electoral din provinciile corespunzătoare teritoriului ce face obiectul proiectului de statut.

4^a. Dacă proiectul este aprobat în fiecare provin-cie cu majoritatea voturilor considerate valabile, el va fi înaintat Parlamentului. Cele două Camere, reunite în plen, se pronunţă asupra textului, printr-un vot de ratificare. După ce a fost adoptat, regele îl va sancţiona şi promulga ca lege .

5^a. Dacă nu se ajunge la un acord, aşa cum prevede alineatul 2 al acestui paragraf, proiectul de statut va fi înaintat ca un proiect de lege, Parlamentului. Textul adoptat de acesta va fi supus unui referendum, corpului electoral din provinciile aparţinând teritoriului ce face obiectul statutului. în caz că a fost aprobat cu majoritatea voturilor valabil exprimate în fiecare provincie, se procedează la promulgarea acestuia in condiţiile parafatului anterior.

3. În cazurile prevăzute de paragrafele 4a şi 5a ale alineatului anterior, neaprobarea proiectului de statut de către una sau mai multe provincii nu va împiedica celelalte provincii sâ constituie comunitatea autonoma dorită în forma stabilită de legea organica prevăzută în alineatul l al acestui articol.

Articolul 152

1. În statutele aprobate potrivit procedurii arătate în articolul anterior, organizarea instituţională autonomă se va baza pe o adunare legislativă, aleasă prin vot universal, potrivit unui sistem de reprezentare proporţională care asigură reprezentarea diferitelor zone din teritoriu; un consiliul de guvernare cu atribuţii executive şi admi-nistrative şi un preşedinte, ales de adunare, dintre membrii săi şi numit de rege. care va conduce consiliul de guvernare, suprema reprezentare a respectivei comunităţi şi reprezentarea ordinară a statului în aceea. Preşedintele şi membrii consiliului de guvernare răspund politic în faţa adunării.

În fruntea organizării judiciare din respectiva comuni-tate autonomă, va fi un Tribunal Superior de Justiţie, fără a prejudicia jurisdicţia ce corespunde Tribunalului Suprem. Statutele comunităţilor autotome vor putea stabili condiţiile şi formele de participare a acestora în orga-nizarea circumscripţiilor judecătoreşti din teritoriul lor. Totul în conformitate cu cele prevăzute în legea organică a puterii judecătoreşti şi ţinând sema de unitatea şi independenţa acesteia.

Fără a aduce atingerea dispoziţiilor cuprinse în arti-colul 23. Recursurile necesare se adresează, pe cât posibil,

organelor judecătoreşti superioare situate pe teritoriul comunităţii autonome, unde se află organul competent în prima instanţă.

2. 
   După ce respectivele statute au fost sancţionate şi promulgate, acestea pot fi modificate numai prin proce-dura prevăzută de lege şi numai prin referendum, la care vor participa alegătorii înscrişi pe listele electorale.
   
3. 
   Prin gruparea comunelor învecinate, statutele pot crea circumscripţii teritoriale proprii, care au personalitate juridică deplină.
   

Articolul 153

Controlul activităţii organelor comunităţilor auto-nome se exercită:

1. 
   De Tribunalul Constituţional, în legătură cu consti-tuţionalitatea dispoziţiilor lor normative ce au putere de lege.
   
2. 
   De Guvern, cu avizul prealabil al Consiliului de Stat, cu privire la exercitarea atribuţiilor conferite la care se referă alineatul 2 al articolului 150.
   
3. 
   De jurisdicţia contencios-administrativă, cu privire la administraţia autonomă şi normele sale de reglemen-tare.
   
4. 
   De Curtea de Conturi, cu privire la materiile eco-nomice şi bugetare .
   

Articolul 154

Un delegat numit de Guvern va conduce admi-nistraţia statului în teritoriul comunităţii autonome şi o va coordona, când e posibil, cu administraţia proprie a co-munităţii.

Articolul 155

1. Dacă o comunitate autonomă nu îndeplineşte obligaţiile pe care i le impune Constituţia sau alte legi, sau acţionează de o manieră ce afectează interesul general al Spaniei. Guvernul, după ce, în prealabil, i-a cerut preşe-dintelui comunităţii autonome şi, în cazul in care acesta nu a ţinut seama, cu acordul majorităţii absolute a Sena-tului, Guvernul poate adopta măsurile necesare pentru a o constrânge sâ îndeplinească aceste obligaţii sau pentru protejarea menţionatului interes general în cauză.

2. Pentru executarea măsurilor prevăzute în alineatul anterior. Guvernul va putea da instrucţiuni tuturor auto-rităţilor comunităţilor autonome.

Articolul 156

1. 
   Comunităţile autonome se bucură de autonomia financiară pentru dezvoltarea şi exercitarea atribuţiilor lor potrivit principiilor de coordonare cu finanţele statului şi de solidaritate între toţi spaniolii.
   
2. 
   Comunităţile autonome pot acţiona ca delegaţi sau colaboratori ai statului pentru perceperea, gestionarea şi lichidarea resurselor de impozit ale acestuia, conform legilor şi statutelor.
   

Articolul 157

1. 
   Resursele comunităţilor autonome provin din:
   

1. 
   Impozite cedate total sau parţial de către stat; suprataxe pe impozitele de stat şi alte participări la venitu-rile statului:
   
2. 
   Propriile impozite, taxe şi contribuţii speciale;
   
3. 
   Transferurile provenite de la un fond de compen-saţie interteritonal şi alte alocări din veniturile bugetului general al statului;
   
4. 
   Veniturile care provin din patrimoniul lor şi din proprietatea privată;
   
5. 
   Dobânzile operaţiunilor de credit.
   

2. 
   Comunităţile autonome nu vor putea adopta, în nici un caz, măsuri de impozitare asupra bunurilor aflate în afara teritoriului lor sau care sunt susceptibile de a fi un obstacol pentru libera circulaţie a mărfurilor şi a servi-ciilor.
   
3. 
   Printr-o lege organică se pot reglementa exer-citarea competenţelor financiare enumerate în precedentul alineat 1; normele pentru rezolvarea conflictelor ce pot apărea şi posibilele forme de colaborare financiară între comunităţile autonome şi stat.
   

Articolul 158

1. 
   Bugetul general al statului poate aloca credite comunităţilor autonome, în funcţie de importanţa ser-viciilor şi activităţilor de stat pe care ele şi le-au asumat şi să garanteze un nivel minim în prestarea serviciilor fundamentale în tot teritoriul spaniol.
   
2. 
   Cu scopul de a corecta dezechilibrele economice interteritoriale şi de a face efectiv principiul de solidaritate, se va constitui un fond de compensare care va fi afectat diferitelor cheltuieli de investiţii, ale căror resurse vor fi repartizate de Parlament între comunităţile autonome şi între provincii, dacă e cazul.
   

TITLUL IX