Contemporan cu Dumnezeu
Yüklə 74,38 Kb.
|
|
Contemporan cu Dumnezeu Program pentru 2 ocazii- Material pregătit de Cosmin Vlahopol
In literatura, pentru a crea un personaj literar, autorul apeleaza la mai multe tehnici. Una dintre ele este tehnica cinematografica, numita si tehnica „ musculitei de pe perete”, pentru ca senzatia cititorului este aceea ca personajul descris este urmarit peste tot de o camera de filmat. De obicei, aceasta camera de filmat pare a fi plasata in mintea altor personaje din acel text; nu este realizata analiza gandurilor personajului principal, nu se face introspectie, psihologie, nu stim nimic despre viata sa emotionala, ci ne sunt redate doar gesturi, vorbe, fapte, comportament exterior, de obicei prin intermediul celor care intra in contact cu eroul. Astfel, este datoria cititorului sa intregeasca imaginea personajului pentru sine, completand ceea ce se vede in afara cu ceea ce ar putea fi in interior, mai exact, atribuind faptelor, vorbelor, miscarilor - ganduri, emotii, sentimente…mergand din aproape in aproape catre tabloul complet. Unii oameni au avut onoarea de a fi contemporani cu Dumnezeu. Dumnezeu intrupat, Isus Hristos coborat pe pamant. Prin ochii celor care au ajuns aproape de El, prin cuvintele care le-au rostit cand L-au intalnit, prin ceea ce au facut dupa acel moment putem sa intregim imaginea lui Isus. Evangheliile si Spiritul Profetic ne ofera suficient material pentru a aplica tehnica cinematografica in cazul vietii pamantesti a lui Isus. Fiecare noua perspectiva asupra Persoanei Sale va fi o noua dezvaluire a dragostei, aratata uneori cu fermitate, alteori cu blandete, dar mereu inteligent si frumos.
In primul Sabat, cand veti prezenta prima parte a programului, va sfatuiesc sa prezentati rezultatele unui sondaj realizat anterior (veti primi o sugestie de sondaj in materialul atasat ), urmand ca rezultatele sa fie discutate pe grupe. Tema sondajului ar putea fi : „cum Il percepi pe Isus?”, urmand ca in concluzia discutiei despre modul in care oamenii din biserica ta Il percep pe Isus, pastorul sau prezbiterul sa incheie cu un devotional pe tema: cum vrea Isus sa fie perceput! ( un Isus prieten al fiecaruia ). In al doilea Sabat, in incheierea prezentarilor, este timpul unei decizii. Ceea ce ar motiva catre o decizie ar fi prezentarea unor experiente personale, ale unor oameni din biserica ( cand L-am intalnit pe Isus, ce anume din ceea ce este Isus m-a schimbat, cum mentin relatia apropiata cu El ). Urmeaza stabilirea unor obiective, care ar putea fi prezentate cel mai bine sub forma unor fluturasi pe care tinerii sa ii imparta tuturor celor prezenti. ( Printre obiective, s-ar putea numara: studiul zilnic al vietii lui Isus, asa cum e redata in Biblie si in cartile Spiritului Profetic, rugaciune sub forma unei discutii intre doi prieteni, fara sabloane, misiune – renuntarea la prezentarea initiala a diferentelor dintre noi si ceilalti, vezi doctrinele, Sabatul, sfintii, etc – prezentarea relatiei noastre cu Isus, a experientei convertirii noastre, a jertfei Sale, a apropiatei Sale veniri, a ceea ce ne-ar uni de ceilalti prin speranta. ) In final, rugaciunea de consacrare a bisericii prin care va veni puterea pentru a finaliza deciziile luate. Pentru succesul „sigur” va mai sugerez: a) alegerea / compunerea unui imn cu tematica adecvata pe care sa il cantati cu sala ( o sugeste de imn in materialul atasat ); b) reclama din timp pentru programul pe care il veti sustine (fluturasi, telefoane); c) decorarea salii in spirit tineresc (steagul ATA, flori ), eventual o expozitie de arta cu tema „ Contemporan cu Dumnezeu” in holul bisericii; d) tinerii sa asigure protocolul, pregatind eventual cate o atentie pentru vizitatori ( un semn de carte, o fagaduinta, un pliant Sola Scriptura, o floare, etc. ); e) tinerii sa nu stea izolati, intr-un grup separat, ci printre membrii bisericii, pentru ca grupele de discutie formate sa aiba in componenta cel putin un tanar; f) pentru tineri, programul s-ar putea continua cu o intalnire de tineret pe aceeasi tema ( materila pentru aceasta intalnire de tineret vor fi atasate );
a. Interventia 1: Ca orice om modern, care a trecut dintr-un secol al vitezei într-unul al vitezei şi mai mari, m-am luat în viaţă la întrecere cu timpul. De altfel, dacă vrei să supravieţuieşti, să fii la modă şi apreciat – e regulă – trebuie să fii mereu ocupat. Si, dacă nu eşti, trebuie să o afirmi cu convingere, astfel încât să nu te bănuiască nimeni că ai avea un moment de linişte şi meditaţie. A existat însă un moment când m-am oprit să mă întreb încotro alerg. M-am aşezat pe pământul bătătorit de vreme şi de paşi şi am privit lumea altfel, nu din mers, aşa cum o făcusem până atunci ci stând ca un copil pe marginea drumului. Atunci am văzut cum toţi aleargă după o nălucă şi cred cu înverşunare că dincolo de deal e Realitatea. Printre oamenii aliniaţi la cursa marii amăgiri şi prin praful ridicat de tălpile lor am zărit de partea cealaltă a drumului un chip pe care nu L-aş puea uita niciodată. Imaginea ochilor Săi blânzi, picurând iertare în inima mea mi-a rămas pentru totdeauna în suflet. L-am privit cu ridică pe cei căzuţi pe drum şi călcaţi în picioare şi merge mai departe. Atunci m-am hotărât să-L caut şi să n-am odihnă până nu Îl voi găsi. Pe urmele paşilor Lui am găsit oameni care-l cunoşteau şi, întrebând despre El am descoperit adevăruri. Primul om pe care l-am întâlnit nu-mi inspira încredere şi aş fi trecut mai departe dar o voce lăuntrică m-a convins că aş avea multe de învăţat de a el. Aşa că m-am oprit să-l întreb. TILHARUL DE PE CRUCE. Reporter :-Cum L-ai cunoscut pe Isus? Tilharul :-Imi este greu sa raspund...Trebuie sa amintesc ca am avut o viata atit de zbuciumata.Am fost neinteles si singur.Am cautat pe cineva care sa ma inteleaga.Din nefericire acei oameni care m-au primit erau din cei fara capatii.Acum realizez cum am cedat in fata hotaririlor rele pe care ei le luau.La inceput nu am vrut sa merg cu ei. Dar m-au amenintat ca ma alunga. Despre Isus a venit vestea si la noi.Se spunea ca facea minuni si ca-i invata pe oameni despre Imparatia lui Dumnezeu.Am mers intr-o zi si L-am ascultat.Cuvintele lui erau adevarate,simteam cum ma rascoleau si imi aminteau de starea mea.As fi vrut sa-L urmez.Dar preotii ne spuneau ca e un inselator,ca mai marii nu cred in El. Si m-am lasat amagit de ei; aşa era mai usor. Si totusi, o banuială ca,totusi,nu au dreptate m-a urmărit pana la capat.
T. : -As fi ajuns mai demult aici daca m-ar fi prins...Ma apucasem impreuna cu celalalt,de tot felul de tilharii la drumul mare; asa alesesem noi sa ne cistigam existenta.Intr-o zi am omorit un om pentru citiva bani, si ne-au prins.Asa am ajuns unde meritam. L-am vazut pe ISUS in sala de judecata. Eu eram disperat si infricosat de situatia fara iesire in care ma aflam. Stiam ca voi fi condamnat la moarte pe cruce, ca toti raufacatorii. M-a surprins un lucru: ce cauta ISUS aici, ce facuse? ;mai cu seama ca insusi Pilat nu-l gasea vinovat cu nimic. R. :-Dar tu gasesti ca S-ar fi putut face vinovat de ceva? T. :-Nu. Uita-te la mine. Sint, prin alegerea mea regretabila, un hot. Ca orice "profesionist" cunosc destul psihologia omului rau. ISUS nu a vrut sa aleaga ce am ales eu, pentru ca era pur si simplu, bun, adica, alesese deja. Stii, nu poti fi in acelasi timp si bun si rau. Isus era cel mai bun om pe care il vazusem vreodata. Mai degraba preotii, au fost cei care au ales raul spre a-L pierde pe ISUS. Cind alegi sa faci raul, ajungi sa ucizi chiar si un om nevinovat. R. :-Dupa judecata,L-ai mai vazut pe ISUS? T. :-Da.Am urcat impreuna drumul spre Golgota, carindu-ne fiecare crucea. A fost oribil.Gloata ce ne inconjura din mers vuia ca o mare de diavoli. Ne scuipau, ne loveau, blestemau cuprinsi de o dementa ingrozitoare. Framintati din toate partile de ura lor, inaintam greoi. Eu, atitat de teniunea din jur, blestemam scisnind din dinti. Daca as fi avut o putere i-as fi nimicit pe loc pe toti. Soldatii romani ne biciuiau in timp ce ne tiram dupa ei. Doamne, ma infior si acum cind imi amintesc.Tensiunea era atit de mare incit am crezut ca innebunesc. O clipa, am putut sa-L zaresc pe ISUS. Si ce am vazut atunci, pentru mine a insemnat inceputul mintuirii mele. Tirindu-se greoi sub povara crucii, ISUS era linistit. M-as fi asteptat la orice numai la asta nu. Avea tot dreptul sa se revolte,dupa atitea chinuri indurate. Mai ales că El nu era vinovat de nimic. Închipuieşte-ţi ,cei pe care i-ai invatat atitea, pentru care ai facut atitea minuni sa te scuipe, sa te dea la moarte cu atita patima. Dar EL nu scotea nici un sunet, ca si cum nici nu ar fi auzit, nici nu ar fi vazut in jur. Mergea inainte. La un moment dat, epuizat, s-a prabusit sub cruce. Atunci am sperat ca-L vor lasa in pace. Un soldat roman a ales din multime un om sa-I duca mai departe crucea. Cind am ajuns pe deal, simteam ca inima o sa-mi sparga pieptul. Nu vroiam sa mor, mi-era cumplit de frica. Stii frica unui condamnat sa-si vada moartea cu ochii este cred, cea mai degradanta traire. E senzatia unei descompuneri a fiintei la care esti silit sa asisti.Vrind sa ma distrag tensiunii ce ma domina, am privit iar la ISUS, si privind am uitat de mine. Ne-au pus pe cruce. Apoi crucile au fost ridicate. Durerea a ajuns la paroxism. Nu puteam să respir şi simţeam că viata ma paraseste treptat. Si Isus atirna ca si mine, pacatosul, suferea ca si mine. Era nedrept sa fie asa. Privind la linistea cu care suferea totul, incepeam sa-L inteleg. Gloata urla innebunita parca de atitudinea lui ISUS. Preotii, uitind ca jucau inaintea oamenilor rolul de sfinti, il batjocoreau cu patima. ISUS a privit la preotii desfigurati de ura, la oamenii de rind orbiti si ei, la soldatii romani ce-I imparteau haina la zaruri, si a spus doar atit:"Iarta-i,Doamne caci nu stiu ce fac!" R. :-Ce au insemnat pentru tine acesta cuvinte? T. :-Siguranta ca EL este FIUL LUI DUMNEZEU. Numai Dumnezeu putea sa iubeasca asa. Atunci am inteles ca si pentru mine exista scapare. Colegul meu insa,nu L-a inteles.Batjocoritor,i-a spus:"Daca esti Fiul lui Dumnezeu,atunci mintuieste-te pe tine si mintuieste-ne si pe noi". R. :-Crezi ca nu avea dreptate? T. :-Nicidecum.I-am si spus-o de fapt:"Nu ti-e teama tie de Dumnezeu? Drept este ca noi sa suferim, EL,sufera pe nedrept".Si atunci inima mea s-a prabusit sub povara vinovatiei, m-am prins cu disperarea de El, si I-am spus:"Doamne,adu-Ti aminte de mine cind vei veni in Imparatia Ta". R. :-Cum te-a primit ISUS? T. :-M-a privit cu o blindete nesfirsita si mi-a spus atit:"Adevarat iti spun acum,ca vei fi cu Mine in rai!" Atunci,o pace nemaicunoscuta m-a cuprins, si am inteles ca sint SALVAT! Atirnam pe o cruce dar nu mai eram singur, nu mai eram pierdut. Frica disparuse, durerea imi sfisia corpul, dar eram linistit. Cistigasem ceea ce niciodata nu indraznisem sa sper:cistgasem CERUL ! R: L-am părăsit pe primul meu prieten cu senzatia ca Cerul e atat de aproape, cat sa intind mana si sa il prind pe Isus in cateva cuvinte de ruga. b.Interventia 2:
SUTASUL :-Am fost trimis in misiune aici. Fiind mai vechi in serviciul armatei am fost ales comandant peste o suta de soldati. Printre alte indatoriri mi-a fost incredintata executarea condamnatilor la moarte. Acestia erau de regula tilhari sau instigatori la revolta impotriva Cezarului. R. :-Spune-mi,nu iti venea greu sa comanzi acele torturi groaznice? S. :-Sincer sa fiu, ma gindeam foarte rar la asta. Eram constient ca imi faceam datoria si atit. Nu eram eu raspunzator de condamnarea lor. De asta se ocupau superiorii,si cum ordinele nu se comenteaza ci se executa... R. :-Ai putea sa-mi descrii un caz care te-a impresionat? S. :-Da.Am si acum in minte un om care a fost condamnat dintr-o vina ciudata: aceea de a se fi autointitulat Imparat al iudeilor. Auzisem multe despre El inainte. Intr-o zi chiar am avut ocazia sa-L ascult. Avea o vorbire neobisnuita. Povestea despre o asa-zisa Imparatie a unui Dumnezeu al dumnezeilor, despre faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pamint pentru a ne mintui de pacatele noastre. Facea chiar si vindecari miraculoase. Da,da... R. :-Ce s-a intimplat cu El de a ajuns sa fie condamnat? S. :-Si eu m-am intrebat la fel cind l-am vazut la Pilat. Ordinul era ordin si trebuia executat,asa ca L-am rastignit. Sa stii insa ca a fost singura condamnare pe care am ordonat-o cu o stringere de inima. Asta poate pentru ca pina atunci am avut de-a face doar cu tilhari sau criminali. Am pus pe un soldat sa-i bata pe cruce, deasupra vina pentru care s-a facut vrednic de moarte: "ISUS din Nazaret,Imparatul Iudeilor". Stii, ma interesa reactia norodului. Cind au citit inscriptia furia lor n-a mai avut margini. Preotii indirjiti, stigau sa fie data jos. N-am putut sa inteleg de ce se simteau jigniti,doar ei fusesera cei care il condamnasera la moarte pe baza acestei afirmatii. Ciudati, tare ciudati si evreii astia... R. :-Dar ISUS cum a reactionat? S. :-Cum sa-ti spun, un asa om n-am mai intilnit niciodata. Avea o fata neobisnuit de blinda in contrast cu suferintele ce le indura. Privind la soldatii mei care-i imparteau haina la zaruri, a spus atit:"Iarta-i, Doamne caci nu stiu ce fac!". Aceste vorbe m-au pus pe ginduri: Cum adica,ei nu stiu ce fac? Atunci mi-a trecut prin minte un gind: Dar,daca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu?; noi L-am tintuit pe cruce, sintem deci complici la moartea Sa...Un alt gind veni repede sa ma linisteasca: Ei,superstitii,prejudecati de-ale evreilor,chiar asa sa ma fi prostit in ultimul timp?; si El e un om ca toti ceilalti, chiar daca e mai deosebit. Este adevarat ca toti ceilalti condamnati, cind ii ridicam sus pe cruce, blestemau, urlau. ISUS,insa n-a scos un cuvint. Privind la El, ma uimea reactia lui. Stii,crucificarea provoaca cea mai ascutita suferinta.Pe fata acestui om, insa se citea un alt fel de suferinta. Ma intrebam ce IL putea preocupa mai mult decat propria moarte?... R. :-Ce s-a intimplat in continuare? S. :-Deodata s-a facut intuneric in plina zi. Natura parca ar fi vrut să ne atace. Luati prin surprindere,ne-am inspaimintat cu totii. Cam trei ore a durat acest fenomen ciudat. La un moment dat L-am auzit pe ISUS strigind:"Dumnezeul meu,Dumne-zeul meu,de ce m-ai parasit?" M-am infiorat de uimire: de ce sa paraseasca Dumnezeu pe un om nevinovat? Nu cumva pentru ca, El spunea... -ah,nu puteam sa inteleg pina la capat,ceva ma oprea. Apoi,cu un ultim efort ISUS a strigat:"Tata,in miinile Tale Imi incredintez duhul!". Atunci s-a facut un cutremur mare si am vazut morminte deschizindu-se si oameni inviati au iesit din ele. Sincer sa fiu m-a cuprins o groaza de nedescris. Si, in timp ce totul in jurul meu se agita, am auzi o voce clara, vocea lui ISUS care-mi spunea cu blindete: "Eu,si pentru pacatele tale M-am jertfit.Vino,te astept!"...Atunci,abia atunci,dupa ce L-am rastignit, L-am inteles. Cu adevarat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!".Am ingenuchiat linga cruce si...am plins. Niciodata n-am facut-o pina atunci - un barbat niciodata nu trebuie sa plinga. Dar,atunci am regretat tot raul pe care-l facusem. Cum, Fiul lui Dumnezeu sa ma ierte pentru tot ce i-am facut? Si in timp ce plingeam ca si-un copil, am simtit o pace nemarginita umplindu-mi sufletul.Iata-ma impacat cu Dumnezeu! De acum nu-L voi mai parasi, chiar daca asta inseamna sa-mi schimb viata !... R: Vorbind cu sutaşul roman am înţeles că fiecare întâlnire cu Maestrul sufletelor e minune şi mi-am dorit şi eu să-L întâlnesc, să văd în ochii săi pacea care inundă totul în jur, colorând cerul în albastru şi aprinzând stele în întunericul căutărilor mele. c. Interventia 3: M-am apropiat cu încredere de personajul următor. Demult aş fi vrut să discut cu o persoana educată şi de rang înalt, aşa cum e el. Dar negura din privirile lui îmi ridică semne de întrebare. PILAT
PILAT :-Ma tulbura un gind de citva timp,si nu-l pot alunga...Stii,cred ca am facut o greseala: am condamnat la moarte un om nevinovat. M-am lasat influentat de preotii aceia veninosi care ma tot hartuiau si amenintau. Ce era sa fac,nu puteam sa-mi pierd functia doar pentru un om? Am incercat sa-i fac sa se razgindeasca,dar ei insistau si insistau sa-L rastignesc. R. :-Cu ce te-ai ales dupa acest eveniment? P. :-Bine zis,cu ce m-am ales. Speram sa obtin linistea, nici Cezarului si nici mie nu ne plac revoltele acestor salbatici. Inchipuie-ti, niste neciopliti sa ma santajeze ca sa le fac lor jocul. Se pare insa ca m-am inselat, in curind voi fi inlocuit in functie. Oricum,ma simt obosit si ce e mai rau e ca nu am pace sufleteasca deloc. R. :-Iti mai amintesti cum a inceput totul? P. :-Intr-o dimineata, am fost trezit de citiva preoti obraznici.Am acceptat sa-i primesc din dorinta de a scapa cit mai repede de ei. Cind am auzit insa cererea lor, am ramas uimit. Auzisem despre acel om pe nume ISUS ca este inofensiv. Acuza care i-o aduceau ei era o minciuna. Niciodata nu am trimis la moarte un om nevinovat. Initial, preotii l-au acuzat ca instiga poporul la razvratire. Le-am spus ca nu cred. Aflasem de la subordonatii mei ca acest om, dimpotriva, sustinea si ii invata pe oameni sa se supuna autoritatii noastre. Atunci, insistenti, i-au adus o alta acuza,anume ca s-ar fi proclamat pe sine Imparat al iudeilor. Ciudat. Am cerut sa fie adus acest ISUS si l-am intrebat daca este adevarat. Stii ce mi-a raspus: "Da,sint!". Fata sa exprima atita calm si siguranta, incit m-am infiorat. Repede, insa mi-am zis ca numai un om visator, iresponsabil, poate sa se poarte asa. Si cum eu nu eram pus acolo ca sa-i scap pe iudei de lunatici inofensivi, si nici sa ma amestec in treburile lor religioase, i-am trimis la Irod ca sa le rezolve el problema. R. :-Cum se face,totusi,ca n-ai scapat de ei? P. :-Nici nu-ti imaginezi cit de neplacut surprins am fost cind m-am trezit din nou cu ei la mine. Mi-am zis atunci ca daca este cineva nebun in toata povestea asta, atunci nu pot fi decit acei nesuferiti de preoti. Galagiosi si rai, parca intradins voiau sa ma denigreze in fata Cezarului si a poporului. M-am gindit ca n-ar strica sa pedepsesc nebunia, dar nebunia lor, primejdioasa pentru cei din jur. Atunci am privit cu atentie la ISUS. I-am privit ochii,t rasaturile fetei. Privirea ii era clara, deosebit de patrunzatoare. Fruntea ii era luminata de intelepciune, gesturile ii erau blinde. Nu,cu siguranta, nu asa arata un om nebun. Atunci,de ce nu se apara? De ce se lasa tirit in toata povestea aceea mirsava? L-am intrebat daca sustine in continuare ca este Imparatul iudeilor. Atunci,m-a privit drept in ochii,si mi-a raspuns tot cu o intrebare:daca vreau sa ma conving, sau doar sa-l incriminez? Ma socat. Cu ce drept intra omul acesta in sufletul meu? M-am trezit nesigur. Am citit atunci in ochii lui o tristete adinca, si nu stiu de ce, am simtit ca pierd ceva pretios. Deodata mi-am amintit de scrisoarea aceea ciudata pe care mi-o trimesese sotia mea cu putin timp inainte de toate acestea. Ma avertiza sa nu-i fac nici un rau lui ISUS. Ah,daca nu ar fi fost preotii!...Ce sa fac? Mi-a venit o idee: in fiecare an,de sarbatoarea Pastelor iudeilor, Cezarul hotarise sa se faca gratieri.In intelepciunea sa,marele nostru Cezar,stia ca pentru a stapini deplin trebuie sa imbini forta cu flexibilitatea. Asa ca, le-am propus sa aleaga pe cine sa le eliberez: pe ISUS sau pe Baraba? Cum Baraba era un criminal, speram sa-l respinga. Culmea nebuniei, l-au ales tocmai pe Baraba."Atunci,cu ISUS ce sa fac?" am intrebat. Atunci s-a intimplat ceva ce n-am mai intilnit niciodata: am inteles ce inseamna URA si m-am ingrozit .Strigau cu totii, desfigurati de ura:"Rastigneste-L!". In fata lor m-am spalat pe miini, ca semn ca eu ma desculp de alegerea lor, si L-am condamnat. Atit am putut sa fac. Simteam ca mai presus de mine, de dorinta,de alegerea mea este altcineva mai putenic.Totul s-a intunecat si de atunci asa este mereu pentru mine.M-am inselat amarnic! R: Stau şi mă întreb de câte ori am trecut ca şi Pilat pe lângă şansa vieţii mele de a-L cunoaşte pe singurul care mi-ar fi putut salva sufletul şi mi-ar fi dat pace... De câte ori am trecut pe lângă El spunând: „Altă dată...” ? d. Interventia 4:
IUDA - Destule,omule,destule... R. - Pot sa te ajut cu ceva? I. - Hm,nu cumva vrei ceva de la mine? Sa stii ca daca e ceva in legatura cu ISUS, nu mai pot face nimic. R. - Ce te face sa crezi ca vreau ceva de la tine? I. - Pai, ce e viata daca nu un intreg sir de cereri si oferte? Si, cum nimic in lumea asta nu-i pe gratis...cred ca ma intelegi ce vreau spun... R. - Vrei sa spui ca nu exista sinceritate intre oameni? I. - Sinceritate? Ha!,nici nu-ti imaginezi cit de primejdios e acest cuvint! Un singur om am intilnit care a facut fatala greseala sa creada in acest cuvint. Stii ce a patit? A murit in cel mai stupid mod posibil.Bineinteles, am incercat sa-l ajut, dar degeaba. Si apoi, sa-ti spun ceva, nici un om nu merită sa fi sincer cu el. Omul, prin natura lui pacatoasa, e iremediabil un nerecunoscator. R. - Atunci,ce trebuie facut? I. - Sa lupti cu tine si cu cei din jur. Sa te afirmi cultivindu-ti un spirit de bun organizator. Intotdeauna inainte de a face ceva sa te gindesti ce avantaj poti obtine. Daca neglijezi acest aspect foarte important, actiunile tale n-au nici o valoare. Eu am crescut intr-o familie, unde tatal meu in special punea accent pe acest lucru, si ii sint recunoscator pentru asta. Toata intelepciunea si puterea omului se bazeaza pe acest considerent. R. - Banuiesc ca ai avut ocazii sa-ti demonstrezi aceasta conceptie? I. - Bineinteles. Am avut ocazia sa lucrez cu ISUS, un om deosebit. Si cum totdeauna, lucrurile mari se fac cu astfel de oameni, n-am ratat ocazia. Trebuie sa-ti spun ca, impreuna cu tatal meu, facem parte din onorabila partida a Sicarimilor care lupta contra Romei. Robia romana este o mare rusine adusa natiei mele.Trebuie deci, luate masuri.Cind a aparut ISUS, nu m-am indoit o clipa ca EL era cel care avea sa ne aduca eliberarea, mai ales ca si El confirma acest lucru. Am crezut cu toata convingerea mea in El, asteptind rabdator trei ani de zile. Parca ma vedeam conducind poporul, ca mina a Lui dreapta! R. - Ce te face sa crezi ca te-ar fi ales pe tine ca prim ministru, dintre toti ceilalti aliati? I. - E simplu: pentru ca eram cel mai valoros. Nu uita ca eu eram casierul. Ca sa tii bine socotelile cuiva, trebuie sa ai multe calitati: sa fi organizat, eficient, si mai ales, niciodata sa nu risipesti. Imi amintesc cum intr-o zi o femeie pacatoasa, a irosit, nici mai mult nici mai putin un intreg vas cu mir, ungindu-i picioarele lui ISUS. Poti sa-ti imaginezi cit m-ar fi ajutat eventualii bani obtinuti pe acel mir, in munca mea de propaganda? Da!,ce te uiti asa uimit?, nu asa ii spuneti voi la" a te face cunoscut si acceptat de ceilalti"? Ei bine, dind acei bani saracilor, obtineam dublu avantaj: ii cistigam de partea noastra, ajutindu-i in nevoi. Si cum noi aveam nevoie de sprijinul norodului, cred ca intelegi! ISUS avea, ce-i drept puterea sa-i cisti ge pe oameni prin vorba Sa, prin puterea aceea ciudata de a vindeca boli, dar nu era practic deloc. Pentru asta avea nevoie de mine! R. - Adica,vrei sa spui ca te-a solicitat in mod special? I. - Nu tocmai.Vezi,mai exact eu m-am oferit. Si pentru asta mi-am atras asupra-mi invidia celorlalti aliati. Si ce mai aliati!,niste oportunisti naivi, care credeau tot ce le spunea ISUS. Eu insa, imi vedeam de treaba mea. R. - Spune-mi,totusi nu te-au marcat in nici un fel invataturile lui ISUS? I. - Invataturile Lui?, aceleasi cuvinte spuse mereu...stii, pentru norod era ceva nou, pentru mine insa devenisera obisnuite. Si apoi descopeream, ascultindu-l, ca avem conceptii diferite despre viata. Atita timp cit aveam acelasi tel, asta nu ma deranja prea tare. Uneori mă simţeam şi eu impresionat de ceea ce spunea. Avea într-adevăr un talent oratoric şi de convingere extraordinar. M-am convins de multe ori că, dacă poate vorbi în aşa fel incat sa ma impresioneze si pe mine, cu siguranta va putea mobiliza intregul popor in lupta impotriva romanilor. R. - Atunci, ce te-a determinat sa-L tradezi? I. - Tradare?,nimic mai neadevarat!, culmea este ca toti cred asa. Nicidecum nu m-am gindit sa-L tradez pe ISUS .Din contra,am vrut doar sa-l ajut sa-si obtina mai repede dreptul de Imparat. El era indecis, de aceea m-am gindit sa-L provoc. De trei ani de zile, ma tot saturasem sa batem fara nici un rost drumurile. Ne facusem destul de cunoscuti norodului, asa ca nu ne mai ramasese decit sa luam cu asalt puterea. ISUS insa, nici ca avea de gind asa ceva. Atunci m-am decis sa actionez. Am mers la preoti. Stiam ca numai prin ei puteam sa cistigam. R. - Cum a reactionat ISUS la hotarirea ta?,i-ai vorbit inainte sa actionezi? I. - N-ar fi avut rost sa-i vorbesc, a intuit totul. Am crezut ca daca nu ma opreste, este de acord cu mine. Asa ca am mers la preoti. R. - Spune-mi,totusi de ce ai primit bani de la ei? Daca considerai ca faci un bine,nu era suficient actul in sine? I. - Banii mi-au fost oferiti,asa ca nu puteam sa-i refuz. Se puteau face atitea lucruri cu ei! Totusi, planul meu a esuat. In loc ca ISUS sa aiba o intrevedere profitabila cu preotii, S-a lasat antrenat intr-o cursa mirsava. Prefacutii aceia de preoti, m-au mintit. In realitate nu vroiau decit capul lui ISUS. Atunci, le-am azvirlit in fata banii. Am crezut ca asa il voi salva pe ISUS, era insa prea tirziu. Ma apucat groaza. Ce-am facut? De ce ISUS nu se apara? M-am aruncat la picioarele lui, spunindu-i ca-l recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu. L-am rugat sa se elibereze. Mi-a spus doar atit:"Pentru ceasul acesta am venit in lume!". Nu m-a acuzat de nimic,dar sufletul meu e devastat. Am vărsat singe nevinovat – sangele Fiului lui Dumnezeu! Pentru mine nu mai există iertare!...nu mai există viitor ! Sunt pierdut! Pierdut pentru totdeauna... R: A plecat. N-a aşteptat să-i spun ce aflasem de la ceilalţi despre cum poate Isus să-ţi dea viaţa şi să răsară crini pe locul uscat de mărăcini... A trecut pe lăngă Salvator fără să înţeleagă că El era singurul care putea să-l salveze... e. Interventia 5: Am obosit şi e spre seară... Mi-aş căuta un loc de-odihnă şi de rugăciune. Dar omul care trece pe lângă mine are în loc lumina inconfundabilă care dovedeşte că-L ştie pe Isus. Şi nu mă pot opri să nu-l întreb: N I C O D I M
NICODIM - Eu sint fariseu,deci ma intereseaza tot ce e legat de religie si in special de profetii. ISUS avea o viziune cu totul si cu totul aparte despre revenirea lui Mesia. Cind am auzit si despre minunile ce le facea, am cautat sa-L intilnesc.Iti închipui cit de uimit eram! R. - Cum te-a primit ISUS? N. - Cu o deosebita distinctie .Omul acesta era de o noblete rara, regeasca as spune. Poate tocmai de aceea m-am simtit stinjenit .Sincer sa fiu mi-L imaginasem altfel. Cu intuitie uimitoare,mi-a raspuns direct la ceea ce ma interesa, fara ca sa-L intreb nimic .Ma interesa calea mintuirii. Mi-a spus ca pentru aceasta trebuie sa ma nasc din nou! Ai mai auzit asa ceva? Initial, nu am inteles nimic.Apoi mi-a explicat ca era vorba despre o renastere spirituala. Dar eu credeam ca nu am nevoie de asa ceva. Daca as fi fost un pacatos, un tilhar fara de lege atunci da, dar eu, un om la Legii, un conducator in Sinedriu!... El mi-a exlicat atunci ca toti oamenii au pacatuit inaintea Domnului, deci este nevoie de schimbare in sufletul omului. Nu conteaza rangul social, rasa, averea. Inaintea Domnului conteaza doar sufletul pocait renascut din "apa si din Duh". Mi-a spus ca numai Domnului ii revine dreptul si puterea sa dea neprihanirea omului. Ca si vintul nevazut, Duhul Domnului lucreaza asupra sufletului, schimbindu-l pe nesimtite. Am inteles, si nu mi-a fost deloc usor sa accept ca nu eu si nici faptele mele,oricit de bune ar fi ele,imi asigura mintuirea. R. - Gasesti ca ISUS incerca sa te constringa sa-i accepti conceptia aceasta? N. - Oh,nicidecum! Invatatura Lui taioasa dar plina de dreptate, nu avea nevoie de constringere pentru a fi acceptata. Eu am acceptat-o, pentru ca am văzut în ea şi în Isus singur cale spre viaţă. R. - Cum ai reactionat in urma acestei convorbiri?Cum ai privit ulterior viata? N. - Trebuie sa-ti marturisesc ca am trecut printr-o experienta grea. Sinedriul din care faceam si eu parte, a hotarit in absenta mea osindirea Lui ISUS. N-am putut sa accept asa ceva niciodata. Hotarirea aceea nedreapta, mi-a zdruncinat puternic increderea in semenii mei. Am trecut printr-o adevarata criza de identitate. Realizam ca sint pus in situatia de a lua o hotarire importanta, de fapt cea mai importanta hotarire din viata mea: sa-L reneg ca si colegii mei, si astfel sa-mi pastrez functia si pozitia in societate sau sa-L accept. ISUS a fost crucificat. Nu stiam ce sa fac! Ca niciodata in viata mea m-am rugat fierbinte Domnului sa ma ajute sa ma hotarasc. Si Domnul mi-a raspuns in chip minunat: ISUS este Mintuitorul meu! A treia zi EL a inviat din moarte si o data cu El, parca a inviat si sufletul meu din negura pacatului! Atunci L-am ales fara sovaire si L-am urmat. Viata mea s-a schimba radical. Nu mai sunt nici conducător, nici bogat dar sint fericit! Isus este Dumnezeu şi Mântuitor – Mântuitorul şi Domnul meu! La sfârşitul călătoriei mele L-am găsit pe Isus. M-am plecat în rugă şi L-am descoperit atât de aproape – chiar în inima mea. Şi de atunci am viată din belşug… IV. Poezii (presarate „dupa gust” printre interventii): Tradare Fereste-ne, Doamne, de Iuda! Tine-ne departe de pomeniri de aste nume! Din Evanghelii reusim adesea sa mai uitam ca intre 30 si unul, Ne-pus cu nepasare in mana batranei de la colt nu e nici o diferenta. Numai vaduva cu doi bani a dat totul… Iar intre streang si cravata Scopul bate lungimea si finetea marcii se pierde. Totalitate Hajnal Bota Adesea mi-esti atat de ne-nteles, dar am incredere in Tine.
Astept ziua intreaga astept noaptea intreaga, iar dupa ce a trecut inca astept . Chiar cand nu-l mai astept tot astept. E-atat de intensa asteptarea incat daca ar veni L-as intreba :”De ce ai zabovit atata? Nu stiai ca te iubesc si te astept?”
sa-l vad venind. Il zaresc la cruce asteptand, Pe mine asteptandu-ma la fel de intens. Ma iubeste.
As vrea
s-ascult in mine cantarea sangelui picurand de pe propria-mi cruce…
Sa fiu
Lacrima plansului Lui „Ierusalime, Ierusalime…” …… roua diminetii udandu-I, spalandu-i picioarele spre rugaciune frunzele Stergandu-I-le. ……. vasul spart, nardul turnat, ungandu-L ca Profet. Preot, Imparat. …… zbici izgonind, rasturnand prin ale sufletului templu – ce-i pacat. …… lemnul crucii, negru, pentru mine, pentru lume in pustiul Pamantului inaltat. doar Om as vrea sa fiu!
Nu am stiut ca-i liniste in slava Cand intre ochii mei e galagie. Cand intra-n mine-a prafului prostie Se toarna dragoste fara zabava.
Nu-i zarva-n cer. Ci totul se opreste... Atunci se sta pe lemn si se iubeste. Se plange graba mea sa se indoaie. Din vina purtatoare de mereu Am ridicat spre El un simplu gand. M-a apucat tot dorul Sau prea sfant Si-atunci am inteles. Isus e-al Meu.
Intalnirea cu Isus este la indemana oricui. Sigur ti se va intampla, pentru ca El te cauta. Intalnirea cu Isus te schimba…se spune ca poti ramane indiferent, dar majoritatea celor care au trecut prin asta au aratat ca, incepand din acel moment, in functie de ceea ce alegi, viata ta urca sau coboara. Daca urca, vei fi contemporan cu Dumnezeul nostru vesnic! Ce spui? Yüklə 74,38 Kb. Dostları ilə paylaş:
|