Contribuţia traducătorilor

Magister n-a fost niciodată unul dintre marii intelectuali din secolul al XlV-lea, englezul William Ockham. Studiase în mănăstirea franciscană de la Oxford, unde apoi şi-a luat gradul universitar de bacalaureat, primul pas al carierei. în această calitate a compus, cum pretindea norma, un comentariu la Sentinţele lui Petrus Lombardus. Cînd, în 1324, a fost convocat la sediul pontifical de la Avignon spre a se dezvinovăţi pentru unele teze cuprinse în acest comentariu, era deja autorul unor importante lucrări de logică, care consolidau şi organizau doctrina nominalistă apărută în secolul al XH-lea. Dar, evident, nu acesta era obiectul acuzaţiilor: logica era una dintre disciplinele Artelor şi ca atare nu privea în mod direct poziţia în materie de credinţă şi disciplină religioasă. Este totuşi dificil să anulăm impresia unei conexiuni interne între cele două domenii ale ştiinţei amplu cultivate de către Ockham de-a lungul întregii sale vieţi: într-adevăr, nominalismul dusese la abolirea uni­versalelor res, a structurilor generale, care condiţionau şi planul divin al creaţiei. La Ockham, Dumnezeu redevine Atotputernicul, creator nu după nişte planuri prestabilite, ci în virtutea unei voinţe absolute şi libere. Această inspiraţie, avîndu-şi rădăcinile şi în fran-ciscanismul mistic şi individualist, străbate întreaga operă a filosofului englez. Scrierile politice aparţin celei de-a doua jumătăţi a vieţii, după fuga de la Avignon în suita împăratului Ludovic Bavarezul, mai întîi în Italia şi apoi în Bavaria. în ele predomină ideea unei Biserici concepute ca o „congregaţie de credincioşi", lipsită de putere Şi bogăţie, preocupată numai de valorile evanghelice; pagini ce pot fi neîndoielnic citite şi ca o revendicare a autonomiei imperiale.

Pentru Ockham, puterea seculară are în vedere trupurile şi bunurile Pamînteşti, iar scopul ei este acela, negativ într-un anumit sens, de ^a menţine o stare nonconflictuală între indivizi: pentru realizarea acestui lucru se recurge la mijloace preventive şi represive, de natură Politică şi fizică. în această viziune nu-şi are locul nici un idealism Politic: gestul lui Ockham care ne arată dimensiunea angajamentului ^său politic este reprezentat de fuga de la Avignon într-o mai mare ^măsură decît de ataşamentul său la cauza imperială. Utopia religioasă,