Contribuţia traducătorilor

Cei uitaţi
Prezentînd aici zece tipuri caracteristice ale omului medieval, am fost obligaţi să facem selecţii, să ne limităm la ce este mai semnifica­tiv, pentru a nu descompune omul medieval într-o pulbere tipologică.

Am vorbit deja de înlăturarea pelerinului şi a cruciatului. Trioul călugăr/cavaler/ţăran nu reprezintă pe de-a-ntregul categoriile schemei trifuncţionale. Printre oratores, am lăsat la o parte episcopul, figură importantă, dar despre care Andre Vauchez vorbeşte referindu-se la sfinţenie, preotul secular şi mai ales fratele din ordinele mendicante apărute în secolul al XlII-lea - predicatori sau dominicani, minoriţi sau franciscani, augustini, carmeliţi. Personaje de prim-plan, dar numai în ultima parte din perioada avută în vedere, îi vom găsi adesea pe lîngă laici în cursul celor trei secole. în lumea războinicilor (bellatores), l-am neglijat pe mercenar, combatantul cu soldă, soldatul de meserie, apărut tîrziu şi pe care îl vom observa cînd se schimbă în jefuitor indisciplinat, în membru al bandelor, al cetelor de soldaţi prădători, printre marginalii lui Geremek. în sfîrşit, i-am limitat pe lucrători (laboratores) la cei mai importanţi dintre ei, calitativ şi cantitativ, ţintele schemei tripartite în secolele al Xl-lea şi al Xll-lea. Meşteşugarii şi muncitorii¹ se regăsesc printre orăşenii lui Jacques Rossiaud. Cel mai evident, poate, dintre cei uitaţi în mod voit este seniorul. Dar cum să vorbeşti despre el fără a te referi la un subiect imens : feudalitatea ? Aşadar, ne-am retras în faţa amplorii sarcinii, mulţumindu-ne să-l evocăm în treacăt, în confruntarea lui cu ţăranul sau, parţial, prin intermediul funcţiei lui războinice reprezentate de cavaler. Nu am reţinut nici specialiştii trupului, medici şi chirurgi. Nu ne vom ascunde în spatele scuzei nepotrivite că în mediul urban mulţi medici erau evrei şi că, în mediul rural, medicina era practicată mai ales de amatori cărora li se atribuiau o ştiinţă tradiţională şi talente speciale: bătrîne şi tămăduitori de entorse şi luxaţii, cunoscă­tori ai ierburilor de leac şi moaşe calificate prin practică. Vom putea citi savantele şi inteligentele schiţe ale lui Jole Agrimi şi Chiara Crisciani despre locul medicului în societatea şi ideologia medievale şi

1. Bronislaw Geremek, Le Salariat dans l'artisanat parisien aux XHI'-XIV siecles. Etude sur le marche de la main-d'ceuvre au Moyen Age, trad fr a textului polonez din 1962, EHESS, Paris-Haga, 1968.