Controversa sionului the controversy of zion



Yüklə 0,97 Mb.
səhifə9/34
tarix28.10.2017
ölçüsü0,97 Mb.
#19288
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   34
La 20 de ani dupa ce-a fost demascat si societatea lui secreta interzisa, îl regasim pe Weishaupt cerând într-o scrisoare din 1808 amanunte despre un anumit ritual masonic. La moartea lui în 1830 organizatia lui era mai puternica ca oricând dar îsi schimbase numele. Aceeasi organizatie cu aceiasi oameni si aceleasi scopuri a reaparut la suprafata în 1840 sub numele de "comunism". Aceeasi pretentie de a lupta împotriva nedreptatii si opresiunii acopera acum sub numele de comunism aceeasi distrugere sângeroasa cu scopul de a perpetua si amplifica nedreptatea si opresiunea. Azi conflictul dintre civilizatia vestica crestina si comunism este pe fata si unul din ele trebuie sa dispara, caci sunt diametral opuse si nu pot coexista.
La 50 de ani dupa revolutia franceza, conspiratia revolutiei mondiale se afla în mod public în mâna evreiasca. Dar nu s-a putut dovedi ca ar fi fost o instigatie originala iudaica în cazul revolutiei franceze. Deci exista si alternativa ca revolutia mondiala n-a fost de la început de inspiratie iudaica si a fost doar preluata de sionism ulterior. Nimic nu s-a putut stabili; asa de bine s-au ascuns itele illuminati-lor acum 200 de ani. În mod aparent evreii n-au jucat mare rol la illuminati si au participat doar proportional în revolutia franceza, fiind acolo la fel de numerosi ca si în alte activitati, dupa proportia lor în natiune. Leopold Engel, personaj misterios care a reorganizat ordinul illuminati-lor în 1880, sustine ca "era interzis sa recruteze evrei printre iluminati". Pe de alta parte Mirabeau, iluminat de frunte si fruntas al revolutiei franceze, s-a identificat cu iudaismul; astfel ca afirmatiile despre neparticiparea iudaica la illuminati pot fi pura dezinformare, dupa metoda conspirativa clasica la care tinea Weishaupt cel mai mult.
Contemporanii revolutiei franceze sunt de acord ca revolutia franceza nu a fost franceza si ca a fost pregatita de oameni din multe tari si de nationalitate imprecisa. Chevalier de Malet zice ca "autorii revolutiei nu sunt nici francezi nici germani nici italieni nici englezi etc. Ei formeaza un anumit popor care s-a nascut si-a crescut în întuneric, în mijlocul tuturor natiunilor civilizate, cu scopul de a le subjuga". Asta vede cercetatorul care studiaza organizarea revolutiei franceze; dar revolutia bolsevica a aratat altfel.
Dupa ce-a izbucnit revolutia franceza evreii au jucat un rol evident, dar mai mult de incitare la varsare de sânge si distrugere decât de conducere si planificare. De multe ori e greu sa-i identifici ca atare fiindca scriitorii vremii lor nu-i descriau ca atare. Revolutia franceza în mod aparent vroia sa distruga toate religiile si nationalitatile (din nou revolutia bolsevica difera de ea). Astfel gloata care-a spurcat vasele sfinte la adunarea revolutionara si-a cotropit bisericile ca sa tina festivalurile ratiunii a inclus si evrei care-au adus ornamente de la sinagoga la locul de profanare. La "Templul libertatii" un "cetatean crescut în prejudecata religiei evreiesti" si anume Alexandre Lambert fiul, s-a apucat sa dovedeasca ca "toate religiile sunt prejudecati" si-a protestat împotriva tiraniei Talmudului, zicând: "Cetateni, de rea credinta nu sunt evreii ci preotii lor. Religia lor învata ca la evrei trebuie sa dai împrumut cu 5% dar de la catolici trebuie sa iei cât poti mai mult; este un obicei sfânt la noi sa ne rugam dimineata sa ne ajute Dumnezeu sa înselam un crestin în ziua aceea. Mai mult, cetateni, auziti culmea abominatiei: daca în comertul cu evreii facem o greseala, se face restitutie; dar daca la 100 louis d'or un crestin plateste cu 25 mai mult, nu trebuie sa i se restituie. Ce oroare! Si de unde vin toate astea daca nu de la rabini? Cine a incitat la proscrieri împotriva noastra? Preotii nostri! Ah, cetateni, mai presus de orice trebuie sa ne dezicem de-o religie care... ne subjuga la practici iritante si servile si ne face imposibil faptul de a fi buni cetateni". Pe când se plângea Lambert fiul, evreii erau în faza rabinica, adica condusi de rabini locali dupa ce centrul iudaic din Polonia s-a dat la fund odata cu împartirea Poloniei în 1772; toti rabinii erau stricti si ferventi practicanti ai "legii" talmudice, dar unii erau mai blânzi altii mai severi, ca toti oamenii. Daca se poate stabili o participare a evreilor în revolutia franceza, asta nu vine din acuze ale crestinilor ci din laudarosenia evreilor. Astfel de ex. Léon Kahn numeste cu numele evrei ca amestecati în uciderea regelui si distrugerea religiei, la 100 de ani dupa evenimente. Acesta este un exemplu de efortul depus în mare parte din literatura iudaica de a arata ca nimic de acest gen nu s-a putut întâmpla fara mâna lui Iehova, adica mâna evreiasca. Probabil ca Léon Kahn nu-si poate imagina regicidul altfel decât ca moartea lui Belsatar. Daca n-ar fi fost revolutia bolsevica, lumea ar fi uitat de Léon Kahn; din nou prezentul dezvaluie trecutul.
Dupa revolutia franceza evreii au tras profitul, prin conducatorii lor. Dar este demn de mentionat aici ca cei care-au profitat au fost evreii rasariteni ashkenazi si ca acesti ne-semiti convertiti la iudaism au patruns în acest moment masiv în occident. Cei mai multi evrei francezi fusesera pâna la acea data sefarditi veniti din Spania si Portugalia care avusesera oarecare înrudire cu Palestina, chiar daca nu prea multa. Daca sufereau vreo discriminare, aceasta a disparut în 1790 când au primit cetatenia franceza. Dar în Alsacia aparuse o comunitate de evrei ashkenazi slavici din Rusia care erau foarte antipatizati si acordarea cetateniei catre acestia a pricinuit dezbateri furtunoase în Adunarea Revolutionara si rascoale printre taranii alsacieni. Deputatul Maury a spus: "De 17 secole evreii nu s-au amestecat cu celelalte popoare... nu trebuie persecutati, trebuie protejati ca indivizi si nu ca francezi, caci ei nu pot fi cetateni... Orice le-ai face, ei ramân straini în mijlocul nostru" si altii au fost de acord cu el. Evreii sefarditi au protestat si ei, zicând ca ei sufera din cauza unor pretentii ciudate ale "evreilor" ashkenazi din Alsacia, Lorena si cele trei episcopate: "acesti evrei au pretentia sa traiasca în Franta cu un regim special, sa aiba legi numai pentru ei si sa fie o clasa de cetateni separata de toti ceilalti". Acest protest al evreilor împotriva "legii" iudaice n-a fost ascultat niciodata de guvernul goimilor. Nici protestul comerciantilor francezi care s-au vazut ruinati de practicile de trust evreiesti n-a fost ascultat. În 1791 s-a dat decretul de emancipare a evreilor din Alsacia. Astfel s-a creat "problema evreiasca" care i-a stat în fata lui Napoleon când a venit la putere, lui si întregii lumi.
Din acest moment secta conducatoare iudaica a marginalizat din toate puterile pe adevaratii evreii, pe sefarditi si i-a propulsat înainte pe evreii hazari mongoli ashkenazi. Din acest moment evreii ashkenazi au patruns în Europa si America si-au preluat conducerea revolutiei mondiale atacând peste tot guvernul legitim, religia si natiunea. Pâna acum evreii au participat la revolutii ca si ceilalti oameni, în proportia în care se afla în populatie, si-au tras foloasele cele mai mari. Din acest moment nu numai foloasele, ci si conducerea si planul revolutiei au fost iudaice. Din acest moment istoria "legii iudaice" si istoria "revolutiei" se contopesc si formeaza o singura istorie. De la mijlocul secolului 19 revolutia mondiala este opera iudaica pe fata. Cel care-a prezis asta a fost Benjamin Disraeli, primul ministru evreu al Angliei.

Capitolul 21: Avertismentul lui Disraeli



Benjamin Disraeli, ulterior Lord Beaconsfield, evreu sefardic, a avertizat de repetate ori împotriva revolutiei mondiale si-a identificat organizatorii ei. Autorul nu este sigur daca secta talmudica a preluat conducerea organizatiei revolutionare a lui Weishaupt sau ea a fost aceea care l-a condus si instigat pe Weishaupt. Ambitia dominatiei sectei iudaice îndoctrinata de secole prin Talmud si Cabala (care, zice Enciclopedia Iudaica, s-a dezvoltat ca partea secreta orala a Talmudului stiuta doar de initiati în paralel cu partea scrisa Thora, în esenta cu aceleasi scopuri ca Talmudul) este sa-i înrobeasca pe "pagâni" "natiunii sfinte"; este semnificativ faptul ca organizatia conspirativa si distructiva a lui Weishaupt a aparut tocmai când centrul talmudic din Polonia s-a dat la fund si-a disparut din viata publica dupa peste 2000 de ani de existenta în diferitele sale faze. Dar este posibil si ca organizatia distructiva a illuminati-lor sa fi fost initial a altora si sa fi fost apoi, ca masoneria, cucerita de secta iudaica.
Cele mai semnificative avertismente ale lui Disraeli le-a dat cu privire la revolutia de la 1848. Înainte de 1848 el a prezis exact ce va avea loc; dupa care, a prezis ca revolutia se va repeta. În romanele sale Disraeli si-a facut portretul: în Coningsby el este Sidonia, un evreu musulman din Spania, care detine în secret puterea si manipuleaza fiind "detinator al unei absolute lipse de prejudecati care este compensatia omului fara patrie". In 1846 Sidonia a descris "acea puternica revolutie care se pregateste acum în Germania... Si care e atât de putin cunoscuta în Anglia, organizata complet sub auspiciile evreilor". Dupa ce-a izbucnit revolutia din 1848 Disraeli a spus în Parlamentul englez, în 1852: "Influenta evreilor poate fi vazuta în ultima izbucnire a principiului distrugerii în Europa. Are loc o revolutie împotriva traditiei si-a aristocratiei, împotriva religiei si-a proprietatii... Egalitatea naturala a oamenilor si abolirea proprietatii sunt proclamate de societati secrete care formeaza guvernele provizorii si cei de rasa evreiasca se gasesc în fruntea fiecareia dintre ele" (exact ca-n Rusia în 1917). "Cei mai iscusiti manipulatori ai proprietatii se aliaza cu comunistii; acest neam ales asa de separat, da mâna cu toate scursorile si cu toti cei mai de jos din Europa". Asta, zice Disraeli, în scopul de a distruge crestinismul.
Autorul scrie ca printre sursele studiate de el pentru aceasta carte, Disraeli a fost ca o raza de lumina în întuneric. Eliberat de Talmud, pe care-l cunostea intim din interior, Disraeli, mândru de rasa lui israeliana, dar pe de alta parte adevarat patriot englez, spune adevarul despre scena politica pe care el a fost actor principal. Zice el: "lumea e guvernata de cu totul altii decât îsi închipuie cei care nu patrund în dosul culiselor"; lumea e guvernata de grupul secret. "Cea mai mare greseala", zice Disraeli-Sidonia, "este sa-ti închipui ca motive economice au dus la revolutie". Disraeli era împotriva conceptului iudaic de "razbunarea lui Iehova" care cere masacrarea si distrugerea totala a altor popoare si s-a împotrivit atrocitatilor si masacrelor planuite de guvernul britanic în India în 1857 dupa revolta indiana, spunând ca atunci când aude planurile de masacre si de "razbunare" a lui Iehova din gura englezilor se gândeste ca "poporul din Anglia s-a schimbat deodata si nu se mai pleaca numelui lui Hristos ci se pregateste sa reînvie cultul lui Moloh". Asta face aluzie la faptul ca iudaismul talmudic de fapt este cultul lui Moloh - cultul care este sursa controversei Sionului veche de 3000 de ani. Din cauza ca secta levitilor lui Iuda se închina lui Moloh s-au disociat triburile lui Israel de tribul lui Iuda si Veniamin. Asta se vede în Vechiul Testament în doua locuri: Ieremia care protesteaza împotriva cultului lui Moloh-Baal (19:5) arata ca Dumnezeu zice catre tribul lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, condamnându-i pentru ca "au umplut locul cu sângele celor nevinovati" (19:4), ca ei: "au ridicat altare lui Baal [Moloh], sa-si arda pe rug copiii în sacrificii aduse lui Baal; ceea ce eu n-am cerut, nici nu mi-a trecut niciodata prin minte" si pentru ca ei "au ridicat altare în Tofet sa-si arda fiii si fiicele pe rug pe altar: ceea ce eu nu le-am cerut, nici n-a fost niciodata în cugetul meu" (7:31). Apoi ideologul distrugerii iudaice, Ezekiel, raspunde ca dumnezeul iudaic a cerut în mod expres ca în cinstea lui sa se sacrifice si sa se arda copiii pe rug si a dat "legi care nu sunt bune" (20:25-26). În controversa dintre dumnezeul milei si iubirii si cel al distrugerii si razbunarii, Disraeli s-a disociat de Iehova-Baal-Moloh al varsarii de sânge nevinovat si-al razbunarii iudaice, motiv pentru care în 1955 Lord Herbert Samuel a vorbit cu dispret despre el.
Ceea ce l-a caracterizat pe Disraeli evreul a fost capacitatea de a spune adevarul absolut, clarviziunea, patriotismul pentru Anglia si mila crestineasca pe care-a practicat-o. Pe vremea când tatal lui, Isaac Disraeli, a refuzat functia de gardian al congregatiei talmudice si s-a disociat de talmudismul din Anglia, mai era înca posibil sa se faca asa ceva: în ghetourile din Rusia si Polonia n-ar mai fi fost posibil, ar fi fost excomunicat, poate chiar ucis. Astfel Disraeli a putut spune adevarul despre evreii organizatori ai holocaustului revolutiei mondiale, desi tot lui i se datoreaza emanciparea deplina a evreilor din Anglia. Weishaupt a murit în 1830; timp de 50 de ani s-au dus lupte interne pentru detinerea puterii supreme în cadrul conspiratiei revolutionare a lui Weishaupt, si-au iesit victoriosi hazarii, evreii ashkenazi din estul Europei condusi de rabinii lor talmudici. În acele lupte interne pentru succesiunea puterii revolutionare au participat Alta Vendita din Italia, masoneria franceza, organizatia "Tugendbund" din Germania, mostenitoarea directa a Illuminismului lui Weishaupt. Printre persoanele angajate în lupta pentru putere au fost un francez, Louis Blanc, un rus, Mihai Bakunin, si-un evreu din Germania, Karl Marx.
Bakunin era anarhist si cerea abolirea statului în sine, caci proprietatea de stat înseamna tot tirania proprietatii, zice el. Planul lui Marx însa era înlocuirea clasei stapânitoare cu o alta, mai absolut tiranica. Bakunin era sincer; Marx a fost toata viata un escroc, traind în lux si lene si scriind despre munca grea si mizeria proletariatului. Câteva saptamâni dupa ce si-a terminat de scris "manifestul comunist", unde denunta faptul ca proletariatul e sarac neavând pamânt, case si întreprinderi si prescrie drept remediu desfiintarea proprietatii private pentru a-i face pe toti saraci lipiti pamântului, au izbucnit revolutii în Germania, Austria, Ungaria Italia, Franta, Danemarca; în asa scurt timp "proletariatul" nici n-ar fi avut timp sa citeasca manifestul lui Marx si sa fie inspirat de el, presupunând ca ar fi avut chef sa-l citeasca si sa-l aplice. În realitate revolutiile au fost sincronizate cu publicarea manifestului lui Marx, dar bineînteles ca n-au fost cauzate de el ci au fost organizate central sa izbucneasca simultan ca o actiune coordonata a revolutiei mondiale. Singura organizatie mondiala perfect ramificata ca sa organizeze revolutia mondiala comunista a fost rabinatul hazar talmudic din Europa rasariteana. Biserica Catolica avea aceleasi ramificatii, dar pe vremea aceea nu era înca complet infiltrata, subjugata si corupta de talmudism ca azi si s-a opus distrugerii si varsarii de sânge dupa legea lui Iehova-Moloh. Iudaismul talmudic a preluat conducerea revolutiei planuite de Weishaupt, dupa cum a aratat Disraeli în parlamentul englez.
Louis Blanc, membru în guvernul provizoriu de la Paris din 1848, urmarea un stat de "ajutor social" (welfare state) ca cel britanic si american de azi, unde "dreptul la munca" însemna, ca în statele socialiste, lagare de concentrare; el era de parere ca individul nu trebuie sa aiba nici o personalitate si nu trebuie sa existe competitie, doar înregimentare. Dupa înfrângerea revolutiei a fugit în Anglia si si-a pierdut importanta personal. Tot în Anglia s-a asezat si Marx, unde-a trait în belsug 34 de ani. Numai Bakunin, nascut nobil rus, fost ofiter tarist, a alergat sa lupte pe baricade. Bakunin descrie întâlnirea lui cu Marx: "Marx mi-a zis ca sunt un idealist sentimental, si-avea dreptate; eu i-am zis ca e un om vanitos, perfid si viclean, si-aveam si eu dreptate". Bakunin a fost facut prizonier si condamnat la moarte, apoi gratiat, tinut în lanturi grele tintuit de un perete timp de un an, apoi trimis în Rusia dupa sase ani, fara dinti, bolnav de scorbut, ruinat fizic. A fost exilat în Siberia de unde a fugit în Japonia; de acolo în America apoi în Anglia; apoi a inaugurat Internationala lui social-democratica în Elvetia, în 1864. Tot pe-atunci îsi înfiinta si Marx Internationala lui, si-a început rivalitatea lor. În timp ce Bakunin zacea în închisori si-n lanturi, Marx infiltrase si pusese mâna pe toate organizatiile revolutionare, unde-n multe tari ginerii lui erau conducatorii. N-a putut sa-l elimine pe Bakunin imediat caci acesta era foarte renumit; dar printr-o serie de trucuri si înselatorii, în fine l-a eliminat la congresul din 1872, convocat la Haga, unde Bakunin nu se putea duce. Acolo Marx a facut exact ca Stalin, si-a denuntat rivalul absent si l-a excomunicat si exclus. Bakunin a murit dupa câtiva ani, bolnav - zic unii ca s-a sinucis prin greva foamei. Din acel moment revolutia mondiala a fost suta la suta sub control evreiesc si scopul ei a fost sa instaureze în lumea întreaga un guvern mondial al unui stat mondial care sa reprime în mod absolut si total libertatea individuala si sa înregimenteze si înrobeasca în mod fortat absolut toate popoarele. Asta a vazut Bakunin când si-a publicat polemica împotriva conducerii rabinice a revolutiei în 1869; din acel moment distrugerea lui a fost doar chestie de timp.
Timp de 30 de ani Disraeli si-a repetat avertismentele despre revolutia mondiala, aratând ca tronul lui Louis Philippe în Franta "a fost rasturnat... nu de parlament, nici de popor, nici de natura... ci de societati secrete, care stau gata sa devasteze Europa" (1852); "mare parte din Europa e acoperita de o retea de aceste societati secrete, asa cum suprafata pamântului e acoperita de cale ferata... ei nu vor guvern constitutional, nu vor sa îmbunatateasca institutiile sociale... ei vor sa schimbe stapânii tarii, sa izgoneasca pe actualii proprietari si sa puna capat fundatiei religioase..." (1856). Disraeli a vazut clar natura liberalului: liberalismul "este manevra celor care lovesc în proprietate si-n Hristos si oamenii de treaba din tara asta, care tin asa de mult la proprietatea lor si sunt asa de religiosi, o aplauda si o recunosc ca fiind progresul cauzei liberale". Fiindca nu-l puteau defaima pe Disraeli, conspiratorii l-au ridiculizat zicând ca are idei fixe. Din ce în ce mai mult expresiile lui sunt însa folosite de altii care vad adevarul: "reteaua" care acopera Europa, "mâna ascunsa" care dirijeaza guvernele. Rabi Drach care s-a disociat de Talmudismul conducator al revolutiei mondiale înainte de 1848 si-a fost persecutat zice: "ce pot cele mai întelepte masuri ale autoritatilor din toate tarile face împotriva acestei conspiratii vaste si permanente care se întinde ca o retea pe cât de vasta pe atât de puternica peste întreg globul, si-si arata forta de câte ori are loc un eveniment care atinge cumva numele de israelit".
Iata secventa evenimentelor: Dr. Kastein, istoricul sionist, zice ca în 1772 "centrul" guvernului iudaic "a încetat sa existe"; autoritatile rusesti de-atunci zic ca a devenit un guvern iudaic secret; în 1776 Weishaupt a înfiintat secta Illuminati-lor; în 1846 Disraeli scria ca "revolutia se desfasoara complet sub auspicii evreiesti"; în 1869 Bakunin a atacat conducerea evreiasca a revolutiei; în 1872 Bakunin a fost exclus si Marx a preluat conducerea deplina; în 1917 revolutia bolsevica a produs un guvern bolsevic aproape exclusiv format din evrei.
Astfel, emanciparea evreilor în secolul 19, contrar asigurarilor date de Sanhedrin lui Napoleon, nu i-a facut sa fie cetateni ca toti ceilalti ci dimpotriva, sa se dedice total distrugerii si masacrarii celorlalti si distrugerii tarilor în care traiesc si a legilor care i-au emancipat. În acest secol zice Dr. Kastein a aparut termenul "antisemit". Acum nu se mai putea sustine ca exista "persecutie" si atunci s-a inventat "antisemitismul" ca forma de "persecutie" pentru care Iehova sa dea "poporului ales" mâna libera sa "se razbune" masacrând, înrobind si jefuind popoarele. Cum poate fi cineva antisemit împotriva hazarilor, a evreilor de azi, care în mod clar nu sunt semiti, nimeni nu explica; si cum pot semitii autentici, arabii, fi antisemiti, iarasi nu e clar. Dar oricine arata simpatie pentru semiti, pentru palestinienii masacrati si izgoniti si jefuiti, este acuzat cu violenta de... antisemitism! Dar antisemitismul e un fel de les-maiestate si erezie; prin 1950 deja mintea maselor a fost total dominata de mascarada antisemitismului si toti se prosterneaza la auzul termenului, care a fost inventat pentru a face tabu orice discutie a directiei si conducerii politice. Bernard Lazare, apologet al sionismului, zice ca antisemitismul n-are nimic de-a face cu Sem sau cu sângele semitic, sau cu orice fel de semitism; antisemitismul, zice el, "consta din cei ce zic: evreii au pregatit, au manipulat, au fost principalii promotori ai revolutiei; câta vreme istoricii impartiali se marginesc sa studieze ce rol ar fi putut juca evreii, considerând ce fel de spirit, de caracter, de filozofie, de religie au, în procesele si miscarile revolutionare". Deci cine zice ca evreii au condus si organizat revolutia e antisemit, dupa Lazare. Disraeli însa, care posibil a avut sânge semit în el, zice ca "acea revolutie grozava... se pregateste complet sub auspiciile evreilor... ," "influenta evreilor poate fi observata în ultima izbucnire a principiului distrugerii", "indivizi de rasa evreiasca se gasesc în fruntea fiecareia din ele [societati secrete]". Cum era el însusi de rasa evreiasca, Disraeli n-a mai subliniat ca multi dintre evrei se opun ca si el "revolutiei atotputernice" si "principiului distrugator", caci contemporanii lui probabil stiau ca atunci când face afirmatiile de mai sus care azi l-ar califica de antisemit îi excludea pe acestia din urma. De la revolutia franceza încoace evreii sefardici au aratat cât de distrugatori sunt noii veniti din estul Europei (cei din Alsacia de ex.) si-au rezistat influentei acestora. Dupa emancipare nemaifiind asa de înrobiti ghetoului si Talmudului ei nu aveau decât de pierdut daca evreii ashkenazi din est si secta talmudica reuseau sa organizeze "principiul distrugerii" în vest. Evreii sefardici l-au ascultat si înteles pe Disraeli mai mult decât masele de goimi. Au fost pedepsiti prin excomunicare: prin manipulatiile statisticienilor, au fost declarati inexistenti la o suta de ani dupa aceasta - ca si "cele 10 triburi disparute" ale Israelului care nu se supusesera lui Moloh cu mult înainte.

Capitolul 22: Organizatorii



Evreii ashkenazi slavici din est îndreptau revolutia distrugatoare atât împotriva goimilor crestini cât si împotriva evreilor sefardici, care se înfrateau cu cei din jurul lor si scapasera de tirania "înteleptilor" conducatori ai iudaismului. Dr. Kastein zice: "Din acest moment se disting evreii din vest de cei din est". Dar ei fusesera doua rase distincte timp de 1000 de ani; ceea ce vrea sa zica Dr. Kastein este ca evreii din est din acest moment si-au strâns rândurile în jurul guvernului lor rabinic si si-au îndreptat atacul si împotriva evreilor sefardici. Acestia nu-i prea cunosteau bine pe ashkenazi si masele de goimi crestini habar n-aveau de ei. Înregimentarea lor strânsa în ghetourile lor sub absolutismul rabinic secular i-a facut o forta de lupta formidabila; cu o mostenire rasiala barbara asiatica mongoloida, îndoctrinati de secole în Talmud, strict înregimentati sub cel mai sever despotism, au fost un instrument extrem de puternic folosit în acest secol cu mare maiestrie în doua strategii distincte care urmaresc acelasi rezultat, desi scopurile lor apar sa fie exact opuse. În Rusia s-au opus cu înversunare emanciparii, iar în vest s-au agitat si lamentat pe motiv ca sufera din cauza "antisemitismului" care le refuza emanciparea pe care ei o refuzau. Cu ajutorul controlului absolut asupra presei si mijloacelor de difuzare în masa [mass-media] au îndoctrinat publicul cu aceasta propaganda care consta din idei contradictorii în asa masura încât publicul repeta papagaliceste lozincile lor fara sa observe contradictiile. Tot timpul secolului trecut politicienii din vest au scandat lozincile despre persecutiile pe care le sufera evreii din Rusia, în timp ce acei evrei condusi de mâna de fier a rabinilor lor talmudici se opuneau din toate puterile ca sa fie emancipati si sa-si termine "persecutia". Chiar autorii sionisti zic asa. Dr. Kastein scrie textual: "Marea majoritate a evreilor au opus o rezistenta pasiva acerba oricaror încercari de a le îmbunatati situatia". Dar rezistenta lor n-a fost doar pasiva, ci a fost activa si ucigasa. Cea mai buna autoritate este Dr. Chaim Weizmann, parintele statului Israel si autorul se bazeaza foarte mult pe scrierile si spusele Dr-lui Chaim Weizmann de aici înainte. Evreii ashkenazi din ghetouri, atât cei sionisti cât si cei comunisti, au fost instruiti sa împiedice emanciparea evreilor cu toate mijloacele, inclusiv asasinatul, în timp ce se lamentau cu foarte mare glas de "persecutiile" si lipsa lor de emancipare catre vestul crestin. Politicienii goimilor au prezentat acele minciuni popoarelor lor ca fiind purul adevar si-au fost rasplatiti cu bani, sustinere din partea presei si voturi la alegeri de catre "lobby-"urile puternice si bogate evreiesti. Rezultatul alegerilor depindea de cum candidatii deplâng "persecutiile" suferite de evrei în Rusia si cer "întoarcerea" evreilor hazari ashkenazi din Asia în "patria lor" Palestina. În final, orice politician din vest care doreste sa se bucure de banii si favorurile lobby-ului evreiesc trebuie sa abandoneze interesele statului si tarii sale si sa sustina numai doua cauze, ambele distrugatoare: revolutia comunista mondiala care tinde sa distruga toate natiunile si izgonirea semitilor din Palestina pentru a oferi Palestina rasei stapânitoare a evreilor hazari ashkenazi.

Yüklə 0,97 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   34




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin