Controversa sionului the controversy of zion



Yüklə 0,97 Mb.
səhifə31/34
tarix28.10.2017
ölçüsü0,97 Mb.
#19288
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   34
Obrazul presedintilor-marioneta din "lumea libera" este extrem de gros, dar al lui Eisenhower se remarca prin grosime. În campania prezidentiala, stiind ca acordul de la Ialta care ceda jumatate din Europa lui Stalin este nepopular, a promis ca guvernul lui "va repudia toate acordurile secrete ca cel de la Ialta care ajuta înrobirii comuniste". Iar dupa ce-a ajuns presedinte a trimis Congresului o propunere foarte modesta în care îi cere sa-l sprijine "în a repudia diverse interpretari sau aplicari... ale unor acorduri secrete care au fost distorsionate astfel încât ar putea sa duca la subjugarea unor popoare libere" la 20 Februarie 1953, 2 luni dupa ce zisese ca tarile din Europa centrala si rasariteana sunt "state satelite", nu "subjugate", Uniunii Sovietice, adica aliate de buna voie; nu s-a mai auzit nici cuvântul Ialta si nici nimeni n-a mai repudiat nimic. În schimb Eisenhower a transmis Congresului o rezolutie care "condamna campaniile furioase si inumane împotriva evreilor" din zona sovietica. Astfel natiunile înrobite la Ialta au disparut fara urma si evreii au aparut ca victime. Departamentul de Stat a facut mari eforturi sa puna de acord declaratia data aici cu 11 rânduri mai sus si rezolutia data cu 3 rânduri mai sus, care-au iesit din gura lui Eisenhower care vorbea chipurile despre acelasi subiect, si-a reusit adaugând cuvintele "si-a altor minoritati" la cuvintele "împotriva evreilor". Evreii "persecutati" dupa cortina de fier erau, dupa estimate date de evrei, circa 2 milioane si jumatate; ceilalti oameni persecutati dupa cortina de fier erau între 300 si 350 de milioane; acestia au fost împinsi afara din discutie sub titlul de "alte minoritati". La 27 Februarie Senatul American a aprobat aceasta rezolutie cu "campaniile... împotriva evreilor" în unanimitate si cei absenti auzind despre ce era votul au scris repede rugându-se sa fie si numele lor pus pe lista celor care lupta împotriva "campaniilor... împotriva evreilor". Si-asa au fost uitati cei de dupa cortina de fier, care s-au rasculat în 1956 împotriva teroarei rosii stiind ca "americanii nu i-au uitat".
Cu Eisenhower recitându-si rolul, rabinul Hillel Silver, unul dintre cei mai puternici conducatori sionisti, care-l aparase pe Eisenhower de acuza lui Truman ca este antisemit în timpul campaniei electorale (aceasta acuza e de rigoare în campaniile americane) si care pronuntase rugaciunea la ceremonia de inaugurare a lui Eisenhower ca presedinte american, a declarat ca daca se va anihila Rusia Sovietica aceasta i se va trage de la evrei, zicând ca el "avertizeaza Rusia ca va fi distrusa daca face un pact spiritual cu hitlerismul". Mai târziu epitetul de "hitlerist care trebuie distrus" i-a fost dat lui Naser al Egiptului si oricui care sta în calea sionismului si urmeaza sa fie distrus. Thomas Dewey, care-a organizat numirea lui Eisenhower la candidatura pentru presedintie, la 15 Ianuarie 1953 a zis ca "toti vad acum" cum antisemitismul sovietic este "cel mai recent si mai teribil program de genocid... ei fac acum o crima din sionism si te spânzura numai pentru c-ai fost nascut evreu. Stalin este plin de veninul lui Hitler pâna la ultima picatura, si-a devenit cel mai recent si otravit persecutor al evreilor... De parca Stalin vrea sa arate lumii ca ar vrea sa faca pentru Hitler ce n-a putut Hitler face cât era viu".
Apoi propaganda a devenit fantastica si-a atins culmi uimitoare de fantezie si neadevar. Astfel, în vara anului 1953 se publicau editoriale în The Montreal Gazette în care scria ca "mii de evrei sunt asasinati în Germania de Est"; desi la 7 Iulie 1950 ziarul Zionist Record din Johannesburg scrisese ca în toata Germania de Est erau în total 4.200 de evrei, majoritatea dintre ei membri ai guvernului si functionari în guvern.
Eisenhower a trimis în Martie 1953 o scrisoare Comitetului de Lucru Evreiesc în care zicea ca "America va fi vesnic vigilenta împotriva oricarei treziri a antisemitismului," dar pâna sa ajunga acest comitet sa-si deschida lucrarile la Atlantic City Stalin murise si "medicii evrei" erau liberi si cum nu mai aveau ce face cu scrisoarea i-au trimis-o înapoi lui Eisenhower care însa nu s-a lasat si le-a trimis-o din nou rugându-i s-o publice neaparat ca o "condamnare acerba a antisemitismului sovietic". Pâna si în secolul nostru de fantezie propagandistica nelimitata, cazul "medicilor evrei" este uluitor: auzim ca în tara unde evreii ocupa aproape toate functiile de conducere si detin aproape toate bunurile materiale, s-a lansat împotriva lor "cel mai recent si mai teribil program de genocid"; aflam ca mii de evrei au fost asasinati într-un loc unde se gaseau doar câteva sute; "miile" asasinate devin apoi sute de mii, apoi milioane, nu numai legendarele 6 milioane ci mai multe... apoi milioanele de morminte si santuri si gropi comune care contin cadavrele milioanelor de ne-evrei cu adevarat ucisi de Stalin urmau sa devina dovezi de suferintele exclusive ale evreilor, în timp ce adevaratele victime urmau sa fie declarate inexistente, ca întotdeauna - doar moartea lui Stalin a împiedecat putin scrierea istoriei acestei noi "persecutii a evreilor". Dar un lucru a ramas în mintea maselor în anii 1950 dupa moartea lui Stalin: ideea ca în mod inevitabil vor trebui sa lupte împotriva comunismului ca sa împiedice genocidul evreilor.
Iata cum luptau conducatorii popoarelor libere împotriva comunismului. Spre surprinderea autorului, care credea ca metodele guvernarii prin teroare au fost asa de bine perfectionate de la revolutia lui Cromwell trecând prin revolutia franceza si apoi la cea bolsevica (metodele de arestare, deportare si prizonierat fara drept la judecata folosite de statul instaurat prin revolutie) încât nici un popor nu se va mai putea rascula cu mâna goala împotriva armatelor statului terorist revolutionar, popoarele Europei subjugate de teroarea rosie au început sa se rascoale.
Întâi în Berlinul de Est, unde tinerii au atacat fara arme, cu pietre doar, tancurile sovietice, si-au fost zdrobiti; ministru al justitiei a fost numita în acest scop Hilde Benjamin, vestita pentru salbaticia si cruzimea ei fara margini (a condamnat la moarte un copil de 16 ani pentru ca împartea manifeste, de ex.) si pentru ca persecuta în mod special pe cei religiosi, de ex. secta Jehovah's Witnesses, secta în care-a crescut Eisenhower; ceea ce nu pare sa-l fi deranjat pe Eisenhower prea rau (Hilde Benjamin era descrisa în ziarele din New York ca fiind evreica; autorul n-a putut verifica decât ca sotul ei era cu certitudine evreu, despre ea nu e sigur). Ecouri s-au facut auzite si-n Uniunea Sovietica unde s-au rasculat detinutii politici din lagarul de la Vorkuta si-au fost victoriosi timp de-o saptamâna pâna la sosirea trupelor de la Moscova care i-au secerat cu mitralierele. Între timp occidentul se preocupa de "antisemitismul din Uniunea Sovietica" si de "suferintele evreilor", adica a celor 6 sau 7 acuzati si apoi eliberati fara sa fi patit nimic. Nimeni n-a zis nici pis despre miile de oameni secerati de mitraliere si calcati de tancuri sau executati; occidentul i-a sfatuit "sa aiba rabdare ca libertatea va veni" cumva cândva din America, tara care-i vânduse în 1945 si-acum nici macar nu lua act de moartea lor.
Dar sfatul n-a fost ascultat si în Octombrie 1956 natiunile înrobite s-au rasculat în Polonia si Ungaria. Ceea ce doreau era sa scape de Armata Rosie, sa se retraga trupele sovietice de pe teritoriul tarii lor; sa scape de teroarea rosie, adica sa fie desfiintata politia secreta, "securitatea" si sa fie pedepsiti sefii ei; sa aiba libertate religioasa si sa fie eliberati din închisoare capii bisericilor; sa scape de teroarea politica a partidului comunist si sa aiba dreptul la mai multe partide politice reale si la alegeri libere. Autorul zice ca de aceasta confruntare între demnitatea umana care-a construit civilizatia europeana si despotismul asiatic care caracterizeaza comunismul si sionismul depinde destinul omenirii, de felul în care occidentul va fi alaturi de fortele civilizatiei sau ale despotismului. [Autorul s-a oprit în 1956 si n-a mai descris victoria despotismului si perversiunii în toata lumea prin contopirea celor doua parti de-o parte si de alta a cortinei de fier si degenerarea occidentului].
În timp ce polonezii si ungurii cereau libertate nationala, politica, religioasa, pentru zecile de milioane de sclavi din Polonia si Ungaria, masele din Anglia si America, învatate de mass-media, se preocupau de "persecutiile antisemite împotriva evreilor" din acele tari. Caci popoarele care se revolta împotriva terorii rosii sunt totdeauna acuzate de antisemitism, fiindca teroarea rosie este instrumentul talmudismului care are putere deplina în statul totalitar bolsevic comunist; deci cine se revolta împotriva terorii bolsevice n-are cum nu se revolta împotriva terorii talmudice si n-are cum fi filo-talmudist. Asta a vazut si scris Robert Wilton înca în 1917-1918, de la începutul statului sovietic si de aceea a fost eliminat; asta au vazut o lunga lista de corespondenti, scriitori si cercetatori, carora le-a fost totdeauna astupata gura si n-au putut sa se faca auziti.
Astfel 3 luni înainte de revolta din Polonia si Ungaria din 1956 a fost destituit Jakub Bergman, seful terorii bolsevice moscovite din Polonia, un evreu cu înalta functie în partidul comunist polonez si la New York C.L. Sulzberger a dat semnalul de haituiala în The New York Times cu articolul "Antisemitism în spatele cortinei de fier". In toate guvernele comuniste care-au existat vreodata începând cu anul 1917, evreii sunt în proportie de 90%. Stalin a instaurat dupa 1945 guverne comuniste marioneta în Europa în care 90% sunt evrei. Când mass-media occidentala îl numea "Hitler", "antisemit", etc. si pocnea de indignare pentru "antisemitismul din spatele cortinei de fier", aceeasi mass-media contine si astfel de informatii: "In Cehoslovacia, ca si în restul Europei Centrale si de Sud-Est, atât intelectualitatea partidului comunist cât si cei în pozitiile cheie din politia secreta sunt în majoritate evrei; de aceea oamenii de rând au ajuns sa vada grijile partidului ca fiind treburi evreiesti si sa dea vina pe 'comunistii evrei' pentru toate necazurile lor" (The New Statesman, 1952); "guvernul comunist al Ungariei sub primul ministru Matyas Rakosi - care este el însusi evreu - consta majoritatea din evrei (evreii sunt 90% din cadrele de conducere)" (Time, New York 1953); "România, ca si Ungaria, probabil are cel mai mare numar de evrei în aparatul de stat " (The New York Herald Tribune, 1953). Aceste citate si multe altele asemanatoare provin din articole pline de urlete împotriva antisemitismului care domnea în aceste tari conduse de evrei. Deci daca se ridica împotriva conducatorilor lor, împotriva teroristilor bolsevici, popoarele se fac vinovate de a se ridica împotriva evreilor care le terorizeaza si presedintele american Eisenhower nu ostenea sa declare ca va pedepsi "valul de antisemitism turbat... din tarile satelite din Europa rasariteana". Si în tot acest timp "Vocea Americii" le promitea ca vor fi eliberate si "Radio Europa Libera" le chinuia cu analize si descrieri ale mizeriei si suferintelor lor.
Si-asa s-au rasculat Polonezii în Iunie 1956 la Poznan, dupa care-a aparut articolul lui Sulzberger "Antisemitism în spatele cortinei de fier" plângându-se de persecutarea lui Jakub Bergman care-a fost destituit si ca maresalul Rokossovsky, seful armatei poloneze, ar fi destituit "sute de alti ofiteri evrei". Zenon Nowak, unul dintre cei doi prim ministri adjuncti ai Poloniei (celalalt era un evreu, Hilary Minc) a zis în August ca campania de liberalizare si democratizare a presei poloneze este distorsionata punându-se accentul tot timpul asupra cazului "evreilor", care, zice el, sunt prezenti în functii de conducere din partid si guvern în proportie cu mult mai mare decât sunt în masa populara si ca dovada a publicat listele functiilor de conducere din ministere. Un oarecare profesor Kotarbinski, atacându-l pe Nowak, a zis ca deoarece "evreii erau de-acum o majoritate în pozitiile cheie, în mod natural n-au evitat sa numeasca în functii pe cei de-ai lor" (The New York Times, 11 Octombrie 1956). Asta dupa 11 ani de domnie sovietica si teroare evreiasca în Polonia, unde, cum a zis ambasadorul american Arthur Bliss Lane ca au vazut membrii ambasadei chiar cu ochii lor, oameni nevinovati sunt arestati noaptea si dispar de pe suprafata pamântului, unde "chiar sursele evreiesti recunosc... ca evreii sunt la conducerea guvernului si sunt nepopulari. Inclusiv evrei ca Minc, Berman, Olczewski, Radkiewic si Spychalski... chiar politistii au sentimente amare împotriva evreilor pentru ca politia secreta, al carei sef e Radkiewicz, tine sub calcâi politia si armata... În politia secreta si-n securitate sunt multi evrei din Rusia". Dupa 11 ani de control evreiesc total în Polonia, primul ministru adjunct Jakub Berman (despre care New York Times zice la 21 Oct. 1956 ca era omul nr. 1 al Moscovei) si-a dat demisia în Mai 1956, apoi în Octombrie 1956 si-a dat demisia primul ministru adjunct Hilary Minc (omul Moscovei nr. 2); singurul prim ministru adjunct care nu era evreu era Zenon Nowak si a fost imediat acuzat de "antisemitism".
În Polonia deci teroarea o exercitau evreii si-a te revolta împotriva terorii era antisemitism; dar evreii care nu erau mari în partid si guvern o duceau mai bine decât polonezii, dupa cum raporteaza jurnalistii si rabinii care-au vizitat Polonia. Erau acolo între 30.000 si 50.000 de evrei (New York Times da aceste cifre în Iulie si August 1956) într-o populatie de 25 de milioane. În poporul polonez evreii erau mai putin de 1%; în guvernul polonez erau peste 90%, ceea ce New York Times gasea ca e foarte natural.
Ungaria era sub a doua teroare bolsevica în 1945 si nu numai ca ungurii au vazut ca si de data aceasta teroarea o practica evreii, dar o practica aceiasi evrei. Ungurii au fost zdrobiti de aceiasi indivizi care-i împilasera cu 26 de ani în urma si pe care învatasera sa-i urasca pentru ticalosiile lor de acum 26 de ani. Faptul ca exact aceiasi au fost acum instaurati cu biciul în mâna ca sa martirizeze poporul este o dovada ca instalarea guvernelor comuniste dupa 1945 este o razbunare talmudica planificata si cautata. Razbunarea talmudica si-a pus pecetea pe revolutia bolsevica comunista mondiala, care nu e nici sovietica nici ruseasca ci talmudica. Dar occidentul nu pricepe nimic din toate astea; occidentul îi da înainte cu pericolul antisemitismului si suferintele evreilor membri în guvernele comuniste.
La 19 Octombrie 1956 Vladislav Gomulka (închis între 1951 si 1956 sub Berman-Minc pentru ca "deviase de la linia partidului") a fost eliberat si readmis în comitetul central al partidului comunist polonez. La 20 Octombrie a dat poporului polonez speranta unei emancipari aratând "abuzurile din ultimii 12 ani", promitând alegeri libere si democratie, desi chiar Hrusciov în persoana a sosit imediat în Polonia cu generalii Armatei Rosii si-a amenintat cu invazia militara. Gomulka si Edward Ochab (alt "antisemit" identificat de Sulzberger din America) n-au fost intimidati si maresalul sovietic Rokossovsky s-a reîntors la Moscova (nascut în Polonia, el fusese cel care a refuzat sa ajute varsovienii rasculati împotriva hitleristilor în 1944 si-a stat cu trupele aliniate în afara Varsoviei asteptând ca varsovienii sa fie macelariti; dar apoi ziarele din New York descoperisera ca si el era "antisemit"; nu se stie daca acuzele polonezilor sau ale newyorkezilor l-au adus aici). Cardinalul Vâsinski a fost eliberat, polonezii jubilau, natiunea poloneza era sa renasca. Imediat ungurii au luat exemplul.
La 22 Octombrie 1956, 2 zile dupa declaratia lui Gomulka, ungurii au iesit în strada cerând sa fie Imre Nagy prim ministru si sa plece trupele sovietice de ocupatie din Ungaria. Ungurii urau fierbinte pe Erno Geroe, seful partidului comunist din Ungaria care fusese al treilea terorist evreu bolsevic trimis de la Moscova în 1919 ca sa-i terorizeze. Imre Nagy însa le dadea sperante pentru ca era un comunist ungur si fusese eliminat în 1953 de catre evreii Matyas Rakosi si Erno Geroe, acesta venit a doua oara de la Moscova ca sa-i distruga pe unguri. Ca si-n Polonia, ungurii vroiau libertate religioasa (eliberarea cardinalului închis de teroristii evrei), libertate nationala (retragerea trupelor sovietice de ocupatie), abolirea politiei secrete teroriste si pedepsirea sefilor teroristi. Au cerut acestea prin demonstratii pasnice. Chiar Tito, alt conducator comunist, a descris exact faptele, nu se stie de ce, la 15 Noiembrie 1956 la radio, când a aratat ca sovieticii si-au dat seama ca Rakosi nu mai poate fi tolerat de unguri si-au acceptat sa-l schimbe, dar n-au acceptat sa-l schimbe pe Geroe, secretarul partidului comunist, care nu era cu nimic mai bun ca Rakosi si s-a apucat sa batjocoreasca sutele de mii de demonstranti pasnici numindu-i gloata. Un alt martor ocular spune ca Geroe a revarsat asupra multimii care demonstra un torent de cuvinte obscene si insulte atât de murdare încât nu pot fi repetate. Asta, zice Tito, i-a înfuriat pe demonstranti. Geroe a chemat armata sovietica împotriva demonstrantilor, ceea ce i-a înfuriat pe demonstranti si mai mult. Imre Nagy care era prim ministru a chemat poporul sa se apere de trupele sovietice si-a cerut guvernelor occidentale sa intervina. Tancurile sovietice chemate de Geroe si politia secreta a lui Geroe au început sa macelareasca populatia civila neînarmata lasând strazile acoperite de cadavre si de barbati si femei raniti si muribunzi la 26 Octombrie 1956. Atunci toata natiunea s-a rasculat cu adevarat si în câteva zile trupele sovietice si politia secreta au fost învinse. Imre Nagy a ramas prim ministru, Geroe si Rakosi s-au retras în Crimeea pe Riviera sovietica, cardinalul ungurilor a fost eliberat, populatia i-a haituit pe teroristii din politia secreta si le-a distrus cladirea, statuia lui Stalin a fost data jos si trupele sovietice (care la momentul acela erau mai mult rusi) uneori chiar simpatizau cu ungurii desi tancuri sovietice fusesera distruse. În unguri si-n alte popoare care gemeau sub calcâiul terorismului talmudic bolsevic renascuse speranta; dar sionismul a sarit în ajutorul fratelui gemen, bolsevismul si ungurii au pierdut.
Autorul nu stie de ce regimul de la Moscova a tinut sa identifice în Ungaria mai clar decât în alta parte teroarea bolsevica cu razbunarea talmudica. Evenimentele din Ungaria din 1956 arata clar continuitatea talmudica în conducerea revolutiei mondiale care s-a instaurat la Moscova. Teroarea bolsevica din 1919 din Ungaria era evreiasca, cu participarea a unul sau doi unguri ne-evrei. Sefii ei au fost Bela Kun, Matyas Rakosi, Tibor Szamuely si Erno Geroe, toti scoliti si antrenati la Moscova, nici unul din ei ungur, toti evrei. În Noiembrie 1945 autorul nu stie de ce s-au permis alegeri libere în Ungaria si partidul micilor fermieri a câstigat, comunistii cu toata Armata Rosie de fata nici nu s-au vazut la alegeri. Szamuely se sinucisese în 1919 si Bela Kun disparuse nu se stie cum si unde în anii 1930 cu ocazia unei epurari (dar în Februarie 1956 i s-au dat mari onoruri post-mortem la al 20-lea congres al partidului comunist sovietic, asa ca ungurii ar fi putut banui ce va urma în Octombrie 1956). Atunci în 1945 a fost din nou trimis Rakosi în Ungaria si cu ajutorul Armatei Rosii si-a politiei lui secrete a-nceput sa extermine toate partidele politice în afara de cel comunist si pe toti cei banuiti de-a fi oponenti ai comunismului. Pe cinci dintre conducatorii politici unguri (inclusiv Laszlo Rajk, adorat de popor) i-a spânzurat dupa tortura de rigoare prin care "si-au recunoscut crima de a fi conspirat cu fortele imperialismului", ceea ce nu le-a deranjat pe "fortele imperialismului" care erau ocupate sa faca spume la gura când acuza a fost de a fi "conspirat cu fortele sionismului" în 1952. Anul 1948 a gasit Ungaria complet sub calcâiul teroarei sovietice bolsevice, cu Rakosi prim ministru ajutat de Geroe. Acesta, reîntors de la Moscova în tara unde revarsase macelul talmudic în 1919, a continuat ce facuse în 1919. L-a arestat pe Cardinalul Mindzenty si gealatii lui, demonstrând caracterul fundamental anticrestin al razbunarii talmudice bolsevice, l-au dezbracat pâna la piele, l-au batut timp de 29 de zile cu bastoane de cauciuc, l-au încuiat într-o celula de beton uda si rece si l-au obligat sa priveasca filme si reprezentatii obscene si nu l-au lasat sa doarma ci l-au interogat tot timpul. Cunoscând metodele comuniste si talmudice, Cardinalul Mindzenty si-a avertizat credinciosii înainte de-a fi arestat sa nu creada nici o "confesiune" pe care i-o atribuie temnicerii lui. Rakosi si Geroe aveau din nou Ungaria sub cutitul lor si-au stors-o de sânge câtiva ani, dupa care întregul guvern din Ungaria a devenit, cum zic chiar ziarele din New York, "90% evreiesc la nivelurile superioare". Pentru unguri teroarea bolsevica era în mod clar evreiasca si talmudica.
În Iulie 1953 Rakosi a demisionat ca prim ministru si ziarul Times a anuntat ca "Geroe este unicul evreu ramas în consiliul de ministri care sub Rakosi fusese predominant compus din evrei", dar Rakosi a ramas prim secretarul partidului si Geroe prim ministru adjunct, asa ca nimic nu s-a schimbat cu demisia lui si când în Iulie 1956 si-a dat demisia si ca prim secretarul partidului Geroe i-a luat locul si-am vazut mai sus ce-a realizat Geroe în Octombrie 1956. La 28 Octombrie trupele sovietice s-au retras din Ungaria, la 30 Octombrie Moscova a admis "violari si erori care-au încalcat principiile egalitatii între statele socialiste" si s-a oferit sa discute "problema trupelor sovietice de pe teritoriul Ungariei, României si Poloniei". Autorul se întreaba daca aceste declaratii sovietice au fost un siretlic ca sa câstige timp pentru lovitura de gratie. Caci în momentul acela Israelul a atacat Egiptul, Franta si Anglia s-au aliat Israelului în atac si nimanui nu i-a mai pasat de ce se-ntâmpla în Ungaria unde Imre Nagy pleda disperat pentru ajutor chiar a doua zi aratând ca o armata sovietica de 200.000 de soldati cu 5.000 de tancuri intra în Ungaria. Sovieticii au pulverizat Budapesta si ultima emisiune de radio a ungurilor de pe teritoriul Ungariei (cea de la Dunapentele) a fost gâtuit la 7 Noiembrie, în timp ce spunea: "suntem cotropiti de armata sovietica cu tancuri si bombardiere". Ascultatorii din Viena au auzit apoi o explozie si apoi tacere din toata Ungaria. Imre Nagy s-a refugiat în ambasada iugoslava, si-apoi a fost dus de-acolo de sovietici nimeni nu stie unde. Cardinalul Mindzenty s-a refugiat la ambasada americana. La sfârsitul lui Noiembrie ambasadorul cuban la ONU, care stia mai bine ce-i dincolo de cortina de fier, a anuntat ca în Noiembrie au fost masacrati 65.000 de civili unguri; peste 100.000 fugisera în Austria care i-a primit desi e o tara mica. Dintre ei unii au ajuns în America unde Secretarul Armatei, Wilbur M. Bruker, le-a ordonat sa "aplaude steagul american" si-apoi "sa-l aplaude pe presedintele Eisenhower", care-si întorsese spatele si privise cu nepasare cum sunt masacrati si nici nu binevoise sa raspunda la disperarea lor. Caci din nou, ca în 1917, cele doua brate gemene: bolsevismul si sionismul îsi coordonasera perfect loviturile si Eisenhower, Anglia, Franta, toata lumea "libera" se ocupa acum de slujirea sionismului, n-avea timp pentru nimic altceva. La ONU nu era nimic altceva pe ordinea de zi decât "problema Israelului" si delegatii unguri n-au putut fi ascultati decât dupa ce ungurii au fost zdrobiti si trimisii lor înlocuiti cu cei ai noului guvern terorist din Ungaria. Seful acestui nou guvern bolsevic terorist instaurat în Ungaria a fost tot un terorist din 1919, Ference Munnich, membru de frunte în regimul lui Bela Kun, seful politiei pe timpul lui Rakosi între 1946 si 1949, ajuns acum prim ministru adjunct, ministru de razboi si al securitatii statului în guvernul lui Janos Kadar. The New York Times l-a salutat pe Munnich ca fiind "asul Moscovei care-l are-n mâna pe Kadar". Dar ungurii scufundati din nou în bezna teroarei bolsevice desigur au gasit mare mângâiere în cuvintele lui Eisenhower care-a declarat ca "îi deplânge din toata inima". Apoi Eisenhower si toti sefii de stat europeni s-au apucat sa discute despre Egipt, Israel si Canalul de Suez si reprezentantii Uniunii Sovietice au aratat multa indignare morala si dispret pentru Anglia si Franta care s-au aliat cu Israelul când a invadat Egiptul.

2. Statul sionist


Yüklə 0,97 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   34




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin