Conversaţii cu Dumnezeu

M-am săturat să tot încerc, să tot încerc, să tot încerc, ca pe urmă să vii Tu şi să-mi spui ce greu va fi şi că numai unul dintr-un milion reuşeşte.
Văd că ai obosit. Stai să văd dacă te pot ajuta. În primul rând, aş vrea să subliniez că tu deja ţi-ai luat o pauză. Crezi că aceasta este prima ta încercare?
Habar nu am.
Nu ţi se pare că ai mai trecut prin aşa ceva?
Uneori, da.
Crede-Mă că ai trecut. De multe ori.
De câte ori?
De multe ori.
Şi asta ar trebui să mă încurajeze?
Ar trebui să te inspire.
Cum aşa?
În primul rând, te face să nu mai fii îngrijorat, pentru că îţi aduce ele­mentul „nu-se-poate-să-nu-reuşeşti” despre care tocmai ai vorbit. Te asi­gură că intenţia este ca tu să reuşeşti. Aceasta îţi va aduce câte şanse do­reşti şi ai nevoie. Poţi să te întorci iarăşi şi iarăşi şi iarăşi. Dacă treci la pasul următor, dacă evoluezi la nivelul următor, aceasta se întâmplă pen­tru că tu o doreşti, nu pentru că trebuie.

Nu trebuie să faci nimic! Dacă îţi place viaţa la nivelul acesta, dacă simţi că el este nivelul suprem, poţi trăi această experienţă iarăşi şi iarăşi şi iarăşi! De fapt tu ai trăit-o mereu şi mereu, exact din acest motiv!

Îţi place drama. Îţi place durerea. Îţi place „să nu ştii”, îţi place mis­terul, suspansul! Îţi place totul. De aceea eşti aici!
Râzi de mine?
Aş glumi Eu în privinţa unor asemenea lucruri?