Conversaţii cu Dumnezeu

De ce aş alege o experienţă pe care nu o doresc?
Nu ştiu. Chiar aşa, de ce?
Vrei să spui că, uneori, sufletul doreşte ceva, iar trupul şi mintea doresc altceva?
Tu ce crezi?
Dar cum pot corpul şi mintea să conducă sufletul? Oare sufletul nu obţine întotdeauna ceea ce vrea?
Spiritul din tine caută, în sensul cel mai larg, acel moment grandios când tu eşti pe deplin conştient de dorinţele lui şi te alături lor, într-o uni­tate plină de bucurie. Dar niciodată, absolut niciodată, spiritul nu-şi va impune dorinţa asupra părţii din tine prezentă, conştientă, fizică.

Tatăl nu-şi va impune voinţa Sa asupra Fiului. Este împotriva propri­ei Sale naturi şi, astfel, literalmente, imposibil.

Fiul nu-şi va impune voinţa Sa asupra Duhului Sfânt. Este împotriva propriei Sale naturi şi, astfel, literalmente, imposibil.

Duhul Sfânt nu-şi va impune voinţa Sa asupra sufletului tău. Este în afara naturii lui şi, astfel, literalmente, imposibil.

Şi aici se sfârşesc imposibilităţile. Mintea caută foarte des să-şi exer­cite voinţa asupra trupului - şi o şi face. Tot aşa, trupul caută adesea să controleze mintea - şi adeseori reuşeşte.

Totuşi, trupul şi mintea împreună nu trebuie să facă nimic ca să con­troleze sufletul, pentru că sufletul este complet lipsit de nevoi (spre deo­sebire de corp şi de minte, care sunt încătuşate de ele) şi, astfel, permite trupului şi minţii să facă tot timpul ceea ce vor.

Într-adevăr, sufletul nu poate să procedeze altfel - pentru că, dacă en­titatea care eşti tu urmează să creeze şi, astfel, să ştie cine este cu adevă­rat, ea trebuie să acţioneze printr-un act de voinţă conştientă şi nu prin­tr-unul de obedienţă inconştientă.

Obedienţa nu înseamnă creaţie şi, de aceea, nu poate niciodată să producă sau să aducă salvarea.

Obedienţa este un răspuns, în timp ce creaţia este alegere pură, nedic­tată, necerută.

Alegerea pură aduce salvare prin crearea pură, în acest moment, a celei mai înalte idei.

Funcţia sufletului este să indice ce dorinţe are - şi nu să le impună.

Funcţia minţii este să aleagă dintre mai multe alternative.

Funcţia trupului este să pună în aplicare această alegere.

Când trupul, mintea şi sufletul creează împreună, în armonie şi uni­tate, Dumnezeu este încarnat. Numai atunci se poate cunoaşte sufletul pe sine însuşi prin propria lui experienţă. Numai atunci Cerurile se bucură.

Chiar în acest moment, sufletul tău a creat din nou ocazia ca tu să fii, ca tu să faci şi să ai ceea ce e nevoie pentru ca să cunoşti Cine Eşti Tu cu Adevărat. Sufletul tău te-a adus la cuvintele pe care le citeşti în clipa asta - după cum te-a mai adus şi mai înainte la cuvinte de înţelepciune şi la adevăr.

Ce vei face acum? Ce vei alege să fii?

Sufletul tău aşteaptă şi urmăreşte cu interes, aşa cum a făcut-o de multe ori înainte.