Conversaţii cu Dumnezeu

Da. Dumnezeule! Chiar aşa stau lucrurile?
Desigur. Tu eşti un creator foarte puternic. Dar, crede-mă că, dacă tu ai avea un gând sau ai face o afirmaţie o singură dată - cum se întâmplă la furie, de exemplu, sau când eşti frustrat - nu prea e posibil ca aceste gânduri sau cuvinte să fie transpuse în realitate. Aşa că, nu trebuie să-ţi faci griji dacă spui „vedea-te-aş mort!” sau „du-te naibii!”, sau orice alte lucruri nu prea amabile pe care le gândeşti sau le spui uneori.
Mulţumesc lui Dumnezeu.
Cu plăcere. Dar dacă repeţi un gând sau spui un cuvânt mereu şi me­reu - nu o dată, nu de două ori, ci de zeci, de sute de mii de ori - îţi dai seama ce putere creatoare au?

Un gând sau un cuvânt rostit şi rostit şi rostit devine chiar aşa - ros­tit Adică împins în afară¹. Devine realizat în exterior. Devine realitatea ta fizică.
Ce nenorocire!
Exact asta şi produce foarte adesea - o mare nenorocire! Voi iubiţi nenorocirea, iubiţi drama. Până la un punct, când nu le mai iubiţi. Vine un anumit moment în evoluţia voastră când încetaţi să mai iubiţi drama, încetaţi să mai iubiţi „povestea” pe care o trăiţi. În acest moment decideţi - alegeţi în mod activ - să o schimbaţi. Numai că majoritatea nu ştiţi cum. Acum, tu ştii.

Pentru a-ţi schimba realitatea, pur şi simplu încetează să mai gân­deşti în felul acesta. În cazul nostru, în loc să gândeşti: „vreau succes”, gândeşte „am succes”.