Conversaţii cu Dumnezeu

Cum adică? Dar cum e cu situaţiile în care iei boala de la altul? Răcelile, sau ce să mai vorbim de SIDA?
Nimic, absolut nimic nu apare în viaţa voastră, dacă nu a fost mai întâi în gând. Gândurile sunt ca magneţii, atrag efectele asupra voastră. E posibil ca gândurile să nu fie întotdeauna evidente şi deci cauze clare, cum ar fi: „urmează să mă infectez cu o boală groaznică”. Gândul poate fi (şi de obicei este) mult mai subtil. („Nu merit să trăiesc”) („Viaţa mea e o brambureală de nedescris.”) („Sunt un om care pierde întotdeauna.”) („Dumnezeu o să mă pedepsească.”) („M-am săturat până peste cap de viaţa asta!”).

Gândurile sunt o formă de energie foarte subtilă şi totuşi extrem de puternică. Cuvintele sunt mai puţin subtile, dar mai dense. Acţiunile sunt cele mai dense dintre toate. Acţiunea este energie sub formă fizică grea, în mişcare grea. Când gândeşti, rosteşti şi acţionezi dintr-un concept negativ cum ar fi „Sunt un om care pierde întotdeauna”, pui în mişcare o uriaşă energie creatoare. Nu-i de mirare că te doboară o răceală. Iar ăsta poate să fie cel mai mic rău dintre toate.

Este foarte greu să îndrepţi efectele gândirii negative, o dată ce ele au luat formă fizică. Nu e imposibil, dar este foarte greu. E nevoie de un gest de extremă credinţă. Necesită o încredere extraordinară în forţa pozitivă a universului - fie că o numiţi Dumnezeu, Zeu, Cel Imuabil, Forţa Primordială, Cauza Iniţială sau orice alt nume I-aţi da.

Vindecătorii au o astfel de credinţă. Este o credinţă care trece în Cu­noaşterea Absolută. Ei ştiu că destinul tău este să fii întreg, complet şi perfect, acum, în acest moment. Această cunoaştere este şi ea un gând -un gând foarte puternic. Ea are puterea de a muta munţii - darămite mo­leculele din corpul vostru. De aceea, vindecătorii pot vindeca, adesea chiar de la distanţă.

Gândul nu ştie ce-i aia distanţă. Gândul călătoreşte în jurul lumii şi traversează universul mai repede decât timpul pe care ţi-l ia ca să rosteşti cuvântul.

„Spune doar vorba şi servitorul meu va fi vindecat”¹. Şi aşa a şi fost, în însăşi acea clipă, chiar înainte ca fraza să fie terminată. Atât de mare a fost credinţa centurionului.

Şi totuşi voi sunteţi cu toţii leproşi mentali. Mintea voastră este mân­cată de gânduri negative. Câteva dintre ele vă sunt impuse. Multe le fa­ceţi chiar voi înşivă, le imploraţi şi apoi le găzduiţi şi le purtaţi de grijă, ore, zile, săptămâni, luni - ba chiar şi ani.

... şi vă întrebaţi de ce sunteţi bolnavi.

Puteţi „să vă rezolvaţi câteva dintre problemele de sănătate” după cum ai spus tu, rezolvându-vă problemele de gândire. Da, puteţi vinde­ca unele dintre stările pe care le-aţi căpătat (vi le-aţi dat), tot aşa cum puteţi opri din dezvoltare noi probleme majore. Şi toate acestea le puteţi face, schimbându-vă modul de gândire.

De asemenea - şi nu-mi vine să vă sugerez aceasta pentru că sună atât de profan în gura lui Dumnezeu dar - pentru numele lui Dumnezeu! - îngrijiţi-vă mai bine.

Nu aveţi nici un pic de grijă de trupul vostru, îi daţi foarte puţină aten­ţie, până ce suspectaţi că ceva nu este în regulă cu el. Nu faceţi practic nimic pentru o întreţinere preventivă. Aveţi mai multă grijă de maşina voastră decât de trupul vostru - ca să nu zic mai mult.

Nu numai că nu reuşiţi să preveniţi căderile de sănătate prin consul­turi regulate, analize o dată pe an şi folosirea terapiilor şi medicamen­telor care vi s-au dat (de ce mai mergeţi la doctor să cereţi ajutor, dacă apoi nu folosiţi remediile pe care vi le sugerează? La asta puteţi să-Mi răspundeţi?) - în plus, în răstimpul dintre aceste consulturi vă maltrataţi groaznic trupul, după care nu faceţi nimic!

Nu faceţi nici un fel de sport, trupul devine fleşcăit şi, încă şi mai rău, slab, din cauză că nu-l folosiţi.

Nu îl hrăniţi cum trebuie, slăbindu-l, astfel, şi mai tare. Apoi îl um­pleţi de toxine şi otrăvuri şi de cele mai absurde substanţe pe post de hra­nă. Şi totuşi, această minunată maşinărie încă funcţionează; ea încă pu­făie înainte, împingând cu curaj, făcând faţă acestui atac sălbatic.

Este oribil. Sunt oribile condiţiile în care vă obligaţi trupul să supra­vieţuiască. Dar nu faceţi nimic sau aproape nimic în această privinţă.

Veţi citi toate acestea, veţi da din cap aprobând plini de regrete şi veţi continua să-l maltrataţi. Şi ştii de ce?