Conversaţii cu Dumnezeu

7. Există reîncarnare? Câte vieţi trecute am mai avut? Ce am fost eu atunci? Este „datoria karmică” o realitate?
Mi-e greu să cred că ar exista un semn de întrebare în legătură cu acest subiect. Mi-e foarte greu să-Mi imaginez aşa ceva. Sunt atât de multe relatări despre experienţele vieţilor trecute, din surse deosebit de demne de încredere. Unii dintre aceşti oameni au adus înapoi descrieri de evenimente extraordinar de detaliate şi cu date complete atât de verificabile, încât să elimine orice posibilitate de a crede că ei au inventat sau că au pus totul la cale, pentru ca să-i înşele cumva pe cercetători şi pe cei dragi lor. Tu ai avut 647 de vieţi trecute, asta pentru că insişti să-ţi dau c cifră exactă. Aceasta este a 648-a. Ai fost de toate. Rege, regină, iobag. Profesor, student, maestru. Bărbat, femeie. Luptător, făcător de pace. Erou, laş. Ucigaş, salvator. Înţelept, prostănac. Ai fost toate acestea!

Nu, nu există ceva ce se numeşte datorie karmică - nu în sensul pe care i-l dai în această întrebare. O datorie e ceva ce trebuie, sau ar trebui să fie, plătită.

Nu eşti obligat să faci nimic.

Cu toate acestea, există anumite lucruri pe care vrei să le faci: alegi să trăieşti experienţe. Şi, câteva dintre aceste alegeri depind de experi­enţele pe care le-ai avut înainte - iar dorinţa de a le alege a fost creată de aceste experienţe.

Cam astea sunt cuvintele cu care ne putem apropia cât mai mult de ceea ce voi numiţi karmă.

În cazul în care karma reprezintă dorinţa interioară de a fi mai bun, de a te ridica, de a evolua şi de a creşte şi de a privi evenimentele şi expe­rienţele ca pe o măsură a acestei creşteri, atunci, da, karma există.

Dar ea nu te obligă la nimic. Nu se impune nimic, niciodată. Tu eşti, aşa cum ai fost întotdeauna, o fiinţă cu liber arbitru.
8. Uneori simt că aş avea percepţii extrasenzoriale deosebite. Există aşa ceva? Să fiu eu oare aşa? Oare oamenii care pretind a avea astfel de percepţii „au făcut un pact cu diavolul”?
Da, există asemenea oameni. Tu eşti unul dintre ei. Toată lumea este. Nu există nici o persoană care să nu aibă ceea ce tu numeşti percepţie extrasenzorială, există doar oameni care nu o folosesc.

A-ţi folosi percepţia extrasenzorială nu înseamnă altceva decât să-ţi foloseşti cel de-al şaselea simţ. E clar că acesta nu „e un pact cu diavolul”, sau cel puţin nu i-aş fi dat acest sens în cazul tău. Şi, desigur, nu există nici un diavol cu care să faci un pact.

Cândva - probabil în volumul al doilea - îţi voi explica exact cum funcţionează energia extrasenzorială şi capacitatea extrasenzorială.