Conversaţii cu Dumnezeu

Cred că da.
Bine. Adu-ţi aminte că tu ai cerut această explicaţie. Ai aşteptat-o ani de zile. Ai cerut să fie în termeni laici, nu ca doctrină teologică sau teorie ştiinţifică.
Da, ştiu ce am cerut.
Şi ceea ce ai cerut, aceea vei primi.

Deci, pentru a simplifica lucrurile, am de gând să folosesc modelul tău mitologic - copii ai lui Dumnezeu - ca bază pentru discuţie, deoa­rece este un model cu care eşti familiarizat şi care, în multe privinţe, nu este foarte departe de adevăr.

Să ne întoarcem, aşadar, la modul în care trebuie să funcţioneze acest proces de autocunoaştere.

Există o singură modalitate prin care aş fi putut să-i fac pe toţi copi­ii Mei spirituali să ştie că sunt parte din Mine şi aceasta ar fi prin a le-o spune, pur şi simplu. Şi asta am şi făcut. Dar, vezi tu, nu a fost suficient pentru Spirit să Se ştie, pur şi simplu, ca fiind Dumnezeu, o parte din Dumnezeu, copil al lui Dumnezeu sau moştenitor al împărăţiei, (sau orice mitologie vrei să foloseşti).

După cum ţi-am explicat deja, a şti ceva şi a trăi ca experienţă sunt două lucruri complet diferite. Spiritul a tânjit să Se ştie ca experienţă (exact aşa cum am făcut şi Eu!). Cunoaşterea conceptuală nu a fost sufi­cientă pentru voi. Aşa că am conceput un plan. Este ideea cea mai extra­ordinară din tot universul şi colaborarea cea mai spectaculoasă. Spun colaborare, pentru că toţi participaţi împreună cu Mine.

Prin acest plan voi, ca spirit pur, intraţi în universul fizic proaspăt cre­at. Aceasta, deoarece a trăi fizic este singurul mod de a cunoaşte prin tră­ire ca experienţă ceea ce voi cunoaşteţi sub formă de concept. Este, de fapt, motivul pentru care am început prin a crea cosmosul fizic - împre­ună cu sistemul de relativitate care-l guvernează - cât şi toată creaţia.

O dată aflaţi în universul fizic, voi, copiii Mei întru spirit, puteaţi trăi experienţa a ceea ce ştiţi voi despre voi înşivă, dar mai întâi trebuia să ajungeţi să cunoaşteţi opusul. Mai simplu spus, nu poţi să te cunoşti că eşti înalt, până când şi dacă nu devii conştient de ce înseamnă să fii scund. Nu poţi să trăieşti experienţa de a fi gras, decât dacă ajungi să ştii ce înseamnă a fi slab.

Şi, în cele din urmă, nu poţi să trăieşti experienţa ta ca ceea ce eşti, până când nu ai întâlnit ceea ce nu eşti. Acesta este scopul teoriei rela­tivităţii şi a întregii vieţi fizice. Tu însuţi eşti definit prin ceea ce nu eşti.

Şi acum, în cazul cunoaşterii supreme - a cunoaşterii tale în postură de Creator - nu poţi să trăieşti experienţa Sinelui tău ca un creator, decât dacă şi până când nu creezi.

Şi nu poţi să creezi tu însuţi până când nu non-creezi.

Într-un anumit sens, trebuie mai întâi, „să nu fii”, ca să fii. Mă urmăreşti?