Conversaţii cu Dumnezeu

Sună de parcă mi-ai promite luna de pe cer.
Ce altfel de promisiune ai vrea să-ţi facă Dumnezeu? M-ai crede dacă ţi-aş promite mai puţin?

De mii de ani încoace oamenii nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca să fie ade­vărate. Aşa că aţi ales o promisiune mai mică - o dragoste mai mică. Promisiunea cea mai mare făcută de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare. Nu poţi să-ţi imaginezi o dragoste perfectă, aşa că o pro­misiune perfectă este de neconceput, cum de neconceput este o persoană perfectă. De aceea nu poţi să crezi nici măcar în Sinele tău.

A nu reuşi să crezi în toate acestea înseamnă a nu reuşi să crezi în Dumnezeu. Asta, deoarece credinţa în Dumnezeu aduce după sine cre­dinţa în cel mai mare dar al lui Dumnezeu - iubirea necondiţionată - şi cea mai mare promisiune a lui Dumnezeu - un potenţial nelimitat.
Pot să te întrerup? Nu pot să sufăr să-L întrerup pe Dumnezeu când vorbeşte ... dar am mai auzit povestea asta cu potenţialul neli­mitat care nu se potriveşte cu experienţa umană. Nu vorbim despre dificultăţile întâmpinate de omul obişnuit. Ce ne facem, însă, cu difi­cultăţile pe care le întâmpină cei născuţi cu deficienţe mentale sau fizice? Oare potenţialul lor este nelimitat?
Aşa scrie chiar în scriptura voastră - în multe feluri şi în multe locuri.