Conversaţii cu Dumnezeu

Şi cariera lui Dumnezeu s-ar termina mâine, dacă nu ar mai fi probleme.
Precis. Ai spus-o perfect. Cu toţii ne-am termina activitatea de creaţie dacă nu ar mai fi ce să creăm. Dar toţi avem un interes enorm să facem ca jocul să continue. Oricât de mult am spune că ne-ar plăcea să rezol­văm toate problemele, nu îndrăznim să rezolvăm toate problemele, pen­tru că n-ar mai fi nimic altceva de făcut.

Concernurile voastre industrial-militare înţeleg acest lucru foarte bine. De aceea se opun cu putere oricărei încercări de a se instala un gu­vern care să nu mai vrea război nicăieri.

Şi instituţiile voastre medicale înţeleg aceasta. De aceea se opun cu străşnicie oricărui nou medicament sau tratament miraculos şi trebuie să o facă pentru a putea supravieţui - ca să nu mai vorbim chiar de posi­bilitatea apariţiei miracolelor.

Comunităţii voastre religioase îi este foarte clar acest lucru. De aceea atacă permanent orice definiţie a lui Dumnezeu care nu include frica, ju­decata şi răsplata şi orice definiţie a Sinelui care nu include propria lor idee asupra unicului drum spre Dumnezeu.

Dacă Eu îţi spun că tu eşti Dumnezeu, ce se întâmplă cu religia? Dacă Eu îţi spun că eşti vindecat, ce se întâmplă cu ştiinţa şi medicina? Dacă Eu îţi spun că veţi trăi în pace, ce se întâmplă cu făcătorii de pace? Dacă Eu vă spun că lumea este reparată, dreasă, ce se întâmplă cu lumea?

Dar cu cei care repară?

Lumea este compusă esenţialmente din două feluri de oameni: cei care îţi dau ceea ce ai nevoie şi cei care dreg. Într-un anumit sens, chiar şi cei care, pur şi simplu, îţi dau ceea ce ai nevoie - măcelarii, brutarii, lumânărarii - sunt, de asemenea, şi cei care dreg. Pentru că, a dori ceva înseamnă adesea a avea nevoie de acel ceva. Din acest motiv se spune că dependenţii de droguri şi alcool au nevoie să se dreagă.

Fiţi atenţi ca dorinţa voastră să nu devină dependenţă.