Conversaţii cu Dumnezeu

Autorii Bibliei au fost martori ai vieţii lui Christos şi au înregis­trat cu sfinţenie ceea ce au auzit şi au văzut.
Trebuie să te corectez. Majoritatea celor care au scris Noul Testament nu L-au întâlnit sau nu L-au văzut niciodată pe Iisus în viaţa lor. Ei au trăit mulţi ani după ce Iisus a părăsit Pământul. Ei nu L-ar fi recunoscut pe Iisus din Nazaret dacă L-ar fi întâlnit pe stradă.
Dar...
Scriitorii Bibliei au fost mari credincioşi şi mari istorici. Ei au prelu­at poveştile care au ajuns la ei şi la prietenii lor de la alţii, mai bătrâni decât ei şi de la alţii mai bătrâni, până când s-a realizat o înregistrare scrisă.

Şi în documentul final nu a fost inclus tot ce au spus autorii Bibliei.

Au apărut deja „biserici” în jurul învăţăturilor lui Iisus - şi, aşa cum se întâmplă ori de câte ori şi oriunde se grupează oameni în jurul unei idei puternice, au existat anumite persoane în interiorul acestor biserici sau enclave care au hotărât ce părţi din Povestea lui Iisus urmau să fie spuse - şi cum. Acest proces de selectare şi editare a continuat pe tot par­cursul acţiunii de a aduna la un loc, de a scrie şi a publica Evangheliile şi Biblia.

Chiar la câteva secole după ce scriptura originară a fost pusă în formă scrisă, un Înalt Consiliu al Bisericii a hotărât încă o dată ce doctrine şi adevăruri urmau să fie incluse în Biblia oficială de atunci şi ce ar fi „nesănătos” sau „prematur” să se destăinuie maselor.

Şi au existat şi alte scrieri sfinte - fiecare scrise în momente de inspi­raţie de către oameni obişnuiţi de altfel, nici unul dintre ei nefiind mai nebun decât tine.