Conversaţii cu Dumnezeu

Sufletul tău (subconştient, id, spirit, trecut etc.) este suma totală a fie­cărui sentiment pe care l-ai avut (creat) vreodată. Conştienţa ta asupra existenţei unora dintre aceste sentimente se numeşte memorie. Când ai memorie, se spune că îţi re-aminteşti. Adică pui totul la un loc, reasamblezi părţile. Când tu reasamblezi toate părţile din tine, îţi vei fi re-amintit Cine Eşti Tu cu Adevărat.

Procesul de creaţie începe cu gândul - o idee, un concept, o vizuali­zare. Tot ceea ce vezi a fost cândva ideea cuiva. Nimic nu există în lumea ta care nu a existat mai întâi ca gând pur.

Acest adevăr se aplică şi universului.

Gândul este primul nivel de creaţie.

Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este creator şi emite în univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai di­namice (astfel s-ar putea spune, mai creatoare) decât gândul, deoarece cuvintele sunt la un nivel diferit de vibraţii faţă de gând. Ele întrerup (schimbă, modifică, afectează) universul cu un impact mai mare.

Cuvintele sunt al doilea nivel de creaţie.

Apoi urmează acţiunea.

Acţiunile sunt cuvinte în mişcare. Cuvintele sunt gânduri exprimate. Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forţe eliberate. Forţele sunt elemente existente. Elementele sunt par­ticule din Dumnezeu, părţi din Totul, materia primă a orice.

Începutul este Dumnezeu. Sfârşitul este acţiune. Acţiunea este Dum­nezeu care creează - sau Dumnezeu trăit ca experienţă.

Tu crezi despre tine însuţi că nu eşti destul de bun, nu eşti destul de minunat, nu eşti destul de lipsit de păcate ca să fii o parte din Dumnezeu, partener cu Dumnezeu. Atât de mult timp ai negat Cine Eşti încât ai uitat Cine Eşti.

Aceasta nu a apărut dintr-o coincidenţă; nu este o întâmplare. Este o parte din planul divin - pentru că tu n-ai putea să pretinzi să creezi, să trăieşti experienţa lui Cine Eşti, dacă nu ai fi deja acest lucru. La început a fost necesar ca tu să renunţi, să negi, să uiţi legătura ta cu Mine ca să o trăieşti pe deplin ca experienţă, creând-o pe deplin, invocând-o. Asta, pentru că, cea mai mare dorinţă a ta - cea mai mare dorinţă a Mea - a fost ca tu să trăieşti experienţa de tine însuţi ca partea din Mine care eşti. De aceea eşti în cursul trăirii experienţei de tine însuţi, creându-te pe tine însuţi din nou, absolut în fiecare moment. Aşa cum fac Eu prin tine.

Vezi care este legătura de parteneriat? Îi înţelegi implicaţiile? Este o colaborare sfântă - o comuniune cu adevărat sfântă.

Viaţa nu „va porni” pentru tine, decât când vei alege ca ea să por­nească. Tu nu ai ales încă. Ai amânat de pe o zi pe alta, ai tărăgănat, ai protestat. Acum este momentul ca tu să promulgi şi să produci ceea ce ţi s-a promis. Pentru aceasta trebuie să crezi în promisiune şi să o trăieşti.

Trebuie să trăieşti promisiunea lui Dumnezeu.

Promisiunea lui Dumnezeu este că tu eşti fiul Lui, vlăstarul Lui, cel asemănător Lui, egalul Lui.

Ei,... şi aici nu te mai descurci. Poţi să accepţi „fiul Lui”, „vlăstarul”, „cel ce-I seamănă”, dar ai reţineri să fii numit „egalul Lui”. Este prea mult pentru tine. Prea multă măreţie - prea multă minunăţie - prea multă responsabilitate. Pentru că, dacă tu eşti egalul lui Dumnezeu, înseamnă că nu se mai poate acţiona asupra ta şi că toate lucrurile sunt create de către tine. Nu mai pot exista victime, Nu mai pot exista ticăloşi - numai produse ale gândului tău despre un lucru.

Adevăr îţi spun Eu ţie: tot ceea ce vezi în lumea ta este produsul ideii tale despre ea.

Vrei ca, într-adevăr, viaţa ta „să pornească”? Atunci schimbă-ţi ideea despre ea, despre tine. Gândeşte, vorbeşte şi acţionează ca Dumnezeu Care Eşti.

Desigur, aceasta te va departaja de mulţi - de majoritatea oamenilor din jurul tău. Ei te vor considera nebun. Ei vor spune că blasfemiezi. În cele din urmă, se vor sătura de tine şi vor încerca să te crucifice.

Ei vor face aceasta, nu pentru că ei cred că tu trăieşti într-o lume crea­tă de iluziile tale (majoritatea oamenilor sunt destul de amabili ca să-ţi permită să te distrezi de unul singur), ci pentru că, mai devreme sau mai târziu, alţii vor fi atraşi de adevărul tău datorită promisiunilor pe care acest adevăr li-l face.

Aici vor interveni oamenii din jurul tău, pentru că aici vei începe tu să devii o ameninţare pentru ei. Pentru că adevărul tău simplu, trăit cu simplitate, va oferi mai multă frumuseţe, mai multă mângâiere, mai mul­tă pace, mai multă bucurie şi mai multă dragoste pentru sine şi ceilalţi decât orice altceva pot concepe pământenii.

Şi acest adevăr, o dată adoptat, ar însemna sfârşitul, modului lor de vi­aţă. Ar însemna sfârşitul urii şi fricii, al bigotismului şi al războiului. Sfârşitul condamnării şi al omorurilor făcute în numele Meu. Sfârşitul lui „cel-mare-este-şi-cel-tare”. Sfârşitul lui „a-achiziţiona-prin-putere”. Sfârşitul loialităţii şi respectului produse prin frică. Sfârşitul lumii, aşa cum o ştiu ei - şi aşa cum voi aţi creat-o până acum.

Aşa că, fii gata, suflet blând. Pentru că vei fi hulit şi se va scuipa asu­pra ta şi ţi se va spune în toate felurile şi vei fi părăsit şi în cele din urmă te vor acuza, te vor judeca şi te vor condamna - în modul cunoscut de ei - din momentul în care tu accepţi şi adopţi cauza ta sfântă - realizarea de Sine.

Atunci, de ce să o faci?

Pentru că nu te mai interesează acceptarea sau aprobarea din partea celorlalţi. Nu mai eşti mulţumit cu ceea ce aceasta ţi-a oferit. Nu mai eşti satisfăcut de ceea ce acesta a dat altora. Vrei să înceteze durerea, să în­ceteze suferinţa, să înceteze iluzia. Te-ai săturat de lumea asta aşa cum este ea acum. Cauţi o lume nouă.

Nu mai căuta Cheam-o, acum.