Conversaţii cu Dumnezeu

Genul ăsta de monitorizare mentală continuă pare a fi îngrozitor de epuizant...
Ar putea fi, până când devine a doua ta natură.

De fapt, este a doua ta natură. Prima ta natură este să iubeşti necon­diţionat. A doua ta natură este să alegi să-ţi exprimi prima ta natură, cea adevărată, în mod conştient.

Scuză-mă, dar acest gen de a consemna încontinuu tot ceea ce gândesc, spun şi fac nu ar fi cam plictisitor?
Niciodată. Ceva diferit, da. Plictisitor, nu. A fost Iisus plictisitor? Nu cred. Era plictisitor să te afli în preajma lui Buddha. Oamenii se îngră­mădeau şi implorau să fie în prezenţa lui. Nici unul dintre cei care au de­venit Maeştri nu e plictisitor. Neobişnuit, poate, extraordinar, poate. Dar niciodată plictisitor.

Deci, vrei ca viaţa ta „să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.

Când ai un gând care nu se potriveşte cu viziunea ta cea mai înaltă, transformă-l într-un gând nou, atunci şi pe loc. Când spui un lucru care nu se potriveşte cu cea mai măreaţă idee a ta, notează-ţi să nu mai ros­teşti aşa ceva niciodată. Când faci ceva care nu se potriveşte cu cea mai bună intenţie a ta, hotărăşte că ai făcut acest lucru pentru ultima dată. Şi îndreaptă, dacă poţi, răul făcut.
Am mai auzit asta. Şi m-am opus pentru că părea ceva necinstit. Vreau să spun că nu trebuie să recunoşti că eşti bolnav ca un câine. Nu trebuie să spui că eşti sărac lipit pământului. Nu trebuie să arăţi că eşti îngrozitor de prost dispus.

Asta-mi aminteşte de o glumă despre trei oameni care au fost tri­mişi în iad. Unul era catolic, unul era evreu, şi unul făcea parte din mişcarea New Age. Diavolul i-a spus catolicului, rânjind: „Ei cum îţi place căldura? Şi catolicul a răspuns cu dispreţ „o aduc ca ofrandă”. Diavolul l-a întrebat atunci pe evreu „da' ţie cum îţi place căldura?” Evreul a răspuns „la ce altceva m-aş putea aştepta de la iad decât să fie şi mai rău?”