Conversaţii cu Dumnezeu

Atunci, care este problema?
Problema este lipsa de înţelegere a principiilor abundenţei, de obicei însoţită de o uriaşă judecare greşită a „binelui” şi „răului”.

Să-ţi dau un exemplu.

Te rog.
Gândeşti că banii sunt răi. Gândeşti că Dumnezeu este bun. Fii bine­cuvântat! De aceea, în sistemul tău de gândire, Dumnezeu şi banii nu merg împreună.
Păi, într-un anumit sens, presupun că-i adevărat. Aşa gândesc eu.
E foarte interesant cum gândeşti. Pentru că, în felul acesta, îţi vine foarte greu să iei bani pentru ceva bun.

Vreau să spun că, dacă un lucru este considerat de către tine ca fiind „bun”, sub aspect bănesc consideri că valoarea lui ar fi mai mică. Deci, cu cât ceva este „mai bun” (adică, mai valoros), cu atât consideri că me­rită mai puţini bani.

Nu eşti singurul care gândeşte aşa. Aceasta este părerea întregii tale societăţi. Aşa că, profesorii voştri câştigă nimica toată, în timp ce dansa­toarele de bar câştigă o avere. Conducătorii voştri primesc foarte puţin în comparaţie cu sportivii, astfel încât ei simt că trebuie să fure ca să compenseze diferenţa. Preoţii şi rabinii voştri trăiesc cu pâine şi apă, în timp ce puneţi bani pe fruntea lăutarilor.

Ia gândeşte-te. Voi insistaţi să obţineţi ieftin toate lucrurile care au o valoare intrinsecă pentru voi.

Savantul singuratic care caută un remediu pentru SIDA trebuie să cerşească bani, în timp ce femeia care scrie o carte despre o sută de noi poziţii în materie de sex şi susţine seminarii la sfârşit de săptămână şi fa­ce casete despre aceasta ... obţine o grămadă de bani.

Acest mod de a face toate lucrurile pe dos a devenit o obişnuinţă pen­tru voi şi provine dintr-o gândire greşită.

Gândirea greşită este felul vostru de a percepe noţiunea de bani. Îi iu­biţi şi totuşi spuneţi că ei sunt rădăcina tuturor relelor. Îi adoraţi şi totuşi îi numiţi „profit ruşinos”. Spuneţi că o persoană este „îngrozitor de bo­gată” şi, dacă o persoană devine într-adevăr bogată făcând fapte „bune”, imediat deveniţi suspicioşi şi consideraţi că este un lucru „rău”.

Aşa că, un doctor ar face mai bine să nu câştige prea mulţi bani, sau ar fi bine să înveţe să fie mai discret în privinţa câştigului său. Cât despre un pastor - vai! - ar face mai bine să se abţină de la a câştiga bani, pen­tru că, altfel, iese scandal mare.

Vezi deci cum, în mintea voastră, o persoană care îşi alege vocaţia cea mai înaltă trebuie să fie plătită cel mai puţin ...
Mm... da.
Da, „mm ... da” este corect. Ar trebui să te gândeşti la asta, pentru că e un gând atât de greşit.