Care este dorinţa sufletului? Într-adevăr, care este?
Nu ştiu. Te întreb pe Tine. Nu ştiu. Te întreb pe tine.
Putem s-o ţinem aşa la nesfârşit. Aşa a şi fost.
Stai un pic! Acum o clipă ai spus că sufletul se străduieşte sa fie Tu. Aşa şi este.
Deci, aceasta este dorinţa sufletului. În sensul cel mai larg, da. Dar acest Eu care se străduieşte el să fie este foarte complex, foarte multidimensional, multisenzorial, cu foarte multe faţete. Există milioane de aspecte ale acestui Eu. Miliarde. Sute de miliarde. Înţelegi? E vorba de înţeleptul şi mireanul, cel inferior şi cel superior, ipocritul şi sfântul, infernalul şi înDumnezeitul. Înţelegi?
Da, da, înţeleg ... susul şi josul, stânga şi dreapta, aici şi acolo, înaintele şi după, binele şi răul...
Exact. Eu sunt Alfa şi Omega. Aceasta nu este doar o zicală plăcută, nici un concept elegant. Acesta a fost Adevărul exprimat.
Aşa că, în căutarea lui de a fi Eu, sufletul are în faţă o muncă grandioasă; o enormă listă de stări de a fi din care să aleagă.