Conversaţii cu Dumnezeu

Ce vrea să însemne asta?
Vine un moment în evoluţia fiecărui suflet când principalul interes nu mai este axat pe supravieţuirea corpului fizic, ci pe creşterea spiritului; nu mai este axat pe atingerea succesului lumesc, ci pe realizarea Sinelui.

Într-un anumit sens, acesta este un moment foarte periculos, în spe­cial la început, pentru că entitatea găzduită în trup ştie că lucrurile stau exact aşa: o fiinţă într-un trup, nu un trup—fiinţă.

La acest stadiu, înainte ca entitatea în plină dezvoltare să se maturi­zeze din acest punct de vedere, există adesea o senzaţie că nu-ţi mai pasă în nici un fel de problemele trupului. Sufletul este extraordinar de impre­sionat de faptul că a fost, în sfârşit, „descoperit”!

Mintea abandonează trupul şi toate problemele lui. Totul este ignorat, relaţiile sunt lăsate deoparte. Familiile dispar. Serviciul e lăsat pe planul doi. Notele de plată rămân neplătite. Trupul însuşi nu mai este hrănit o mare perioadă de timp; întreaga atenţie a entităţii este focalizată acum asupra sufletului şi asupra problemelor sufletului.

Aceasta poate să ducă la o criză personală majoră în viaţa de zi cu zi a fiinţei, deşi mintea nu resimte nici o traumă. Ea pluteşte în binecu­vântare. Unii oameni spun că ţi-ai pierdut minţile - şi într-un anumit sens chiar aşa şi este.

Descoperirea adevărului că viaţa nu are nimic de-a face cu trupul poate crea un dezechilibru de alt gen. Dacă la început, entitatea a acţio­nat ca şi când trupul ar fi singurul care contează, acum acţionează ca şi când trupul nu mai contează deloc. Aceasta nu este, desigur, adevărat, după cum entitatea îşi va aminti curând (şi uneori) în mod dureros.

Voi sunteţi o fiinţă făcută din trei părţi. Din trup, minte şi spirit. Veţi fi întotdeauna făcuţi din trei părţi, nu numai cât trăiţi pe Pământ.

Există unii care presupun că, la moarte, trupul şi mintea sunt părăsite. Trupul şi mintea nu sunt părăsite. Trupul îşi schimbă forma, lăsând în urmă partea mai densă, dar păstrând întotdeauna forma exterioară. Min­tea (pe care nu trebuie să o confundăm cu creierul) pleacă şi ea cu tine, alăturându-se spiritului şi trupului ca o singură masă de energie cu trei dimensiuni sau faţete.

În cazul în care alegeţi să vă întoarceţi la această ocazie de a trăi ex­perienţa pe care o numiţi viaţa pe Pământ, Sinele vostru divin va separa din nou adevăratele sale dimensiuni în ceea ce voi numiţi - trup, minte şi spirit. În realitate, voi sunteţi o singură energie, cu trei caracteristici distincte.

Atunci când vă asumaţi sarcina de a ocupa un nou corp fizic, aici pe Pământ, corpul vostru eteric (după cum l-au numit unii dintre voi) îşi micşorează vibraţiile încetineşte - de la o vibraţie atât de rapidă încât nu poate fi nici măcar văzută, la o viteză care produce masă şi materie. Această materie reală este creaţia gândului pur - lucrarea minţii voastre, cel mai înalt aspect al minţii din fiinţa voastră tripartită.

Această materie este o coagulare a milioane de miliarde de miliarde de unităţi energetice diferite într-o masă enormă, controlabilă de către minte ... voi sunteţi cu adevărat mintea dominantă - Creierul!

Pe măsură ce aceste unităţi minuscule de energie şi-au extins energia, ele sunt date deoparte de către trup, în timp ce mintea creează altele noi. Mintea creează aceasta din gândul ei continuu despre Cine Eşti. Corpul eteric „prinde”, ca să zic aşa, gândul şi coboară vibraţia altor unităţi de energie (într-un anumit sens, le „cristalizează”) şi ele devin materie - materia nouă din care sunteţi făcuţi voi.

În acest fel, fiecare celulă din trupul vostru se schimbă, o dată la câţi­va ani. Literalmente, voi nu sunteţi aceeaşi persoană care aţi fost cu câţi­va ani în urmă.

Dacă aveţi gânduri despre boală sau suferinţă (sau mânie continuă, ură şi negativitate), trupul vostru va traduce aceste gânduri în formă fizi­că. Oamenii vor vedea această formă negativă bolnavă şi vor spune „ce-i cu tine, te-ai schimbat?”¹ şi nici nu-şi vor da seama cât de exactă este întrebarea lor.

Sufletul urmăreşte această întreagă dramă în desfăşurare, an după an, lună de lună, zi de zi, moment de moment şi, în permanenţă, exprimă Adevărul despre tine. El nu uită niciodată matricea; planul originar; pri­ma idee; gândul creator. Treaba lui este să-ţi re-amintească adică - lite­ralmente să-ţi re-amintească¹ - astfel încât să-ţi aminteşti din nou Cine Eşti şi apoi să alegi Cine Vrei acum Să Fii.

Şi, în acest fel, continuă atât acum cât şi pentru eternitate, cicluri de creaţie şi experienţă, de imaginaţie şi realizare, de cunoaştere şi evoluţie în necunoscut.

Uau!
Exact cum zici! Şi mai este ceva de explicat. Chiar foarte mult. Dar nu se poate niciodată cuprinde totul într-o carte şi, probabil, nici într-o întreagă viaţă. Totuşi, tu ai făcut începutul şi asta e bine.

Aminteşte-ţi că, aşa cum v-a spus marele tău profesor, William Shakespeare: „Există mai multe lucruri în Cer şi pe Pământ, Horatio, decât s-a visat în filozofia ta”.²

Pot să-ţi pun nişte întrebări? De exemplu, când spui că mintea vi­ne cu mine după moarte, înseamnă că şi „personalitatea” mea mer­ge cu mine? O să ştiu eu în viaţa de dincolo cine am fost?
Da ... şi cine ai fost întotdeauna Totul îţi va fi deschis, pentru că, atunci, va fi un avantaj pentru tine să ştii. Acum, în acest moment, nu te avantajează.