Şi referitor la viaţa aceea, va fi o „contabilizare a faptelor mele” - o privire retrospectivă - un răboj?
Nu există judecată în ceea ce tu numeşti viaţa de apoi. Nu ţi se va permite nici măcar să te judeci tu (pentru că fără îndoială îţi vei da o notă proastă, având în vedere cât de aspru şi neiertător eşti cu tine însuţi în această viaţă).
Nu. Nu se dă socoteală. Nimeni nu arată cu degetul mare „în sus” sau „în jos”. Numai oamenii judecă şi, pentru că tu eşti om, presupui că şi Eu trebuie să judec. Dar Eu nu o fac - şi acesta este marele adevăr pe care voi nu-l puteţi accepta.
Cu toate acestea, deşi nu există judecata de apoi în viaţa de dincolo, va exista ocazia să revezi tot ceea ce ai gândit, ai spus şi ai făcut aici şi să decizi dacă ai mai alege din nou să faci aceleaşi lucruri, pornind de la Cine Spui Tu că Eşti şi Cine Vrei să Fii.
Există o învăţătură mistică orientală în jurul unei doctrine numită Kama Loca, potrivit căreia, în momentul morţii noastre, fiecărei persoane i se dă ocazia de a retrăi fiecare gând pe care l-a avut, fiecare cuvânt pe care l-a rostit, fiecare acţiune pe care a făcut-o - nu din punctul nostru de vedere, ci din punctul de vedere al celeilalte persoane pe care aceste lucruri au afectat-o.
Cu alte cuvinte, noi am trăit deja experienţa a ceea ce noi am simţit gândind, spunând şi făcând ceea ce am făcut, iar acum ni se dă experienţa de a simţi ceea ce cealaltă persoană a simţit în fiecare dintre acele momente - şi cu această măsură noi vom hotărî dacă vom gândi, rosti sau face acele lucruri din nou.
Dostları ilə paylaş: |