Stai un pic! Vrei să spui că, în realitate, acum eu nu vorbesc cu Dumnezeu aici?
Ţi-am mai spus că - dacă Îl concepi pe Dumnezeu ca pe creatorul şi stăpânul tău - în egală măsură în care tu eşti creatorul şi stăpânul propriului tău trup - Eu sunt Dumnezeul pe care-L poţi tu înţelege. Şi, într-adevăr, tu vorbeşti cu Mine. A fost o conversaţie foarte plăcută, nu-i aşa?
Plăcută sau nu, eu credeam că vorbesc cu Dumnezeul Cel adevărat. Dumnezeul Dumnezeilor. Ştii ce vreau să spun - şeful cel mare, Boss-ul.
Crede-Mă că vorbeşti cu El.
Cu toate acestea, Tu spui că există cineva deasupra Ta în această schemă ierarhică.
Ceea ce facem noi acuma este să încercăm imposibilul, adică să vorbeşti despre ceea ce nu se poate vorbi. După cum ziceam, acest lucru încearcă să-l facă religia. Stai să văd dacă pot să-ţi fac un rezumat.
Veşnicia este mai lungă decât crezi tu. Eternitatea este mai lungă decât Veşnicia.
Dumnezeu este mai mult decât îţi imaginezi. Dumnezeu este energia pe care tu o numeşti imaginaţie. Dumnezeu este creaţie. Dumnezeu este primul gând. Şi Dumnezeu este ultima experienţă. Şi Dumnezeu este totul între ele.
Te-ai uitat vreodată printr-un microscop foarte puternic sau ai văzut imagini ale acţiunii moleculare şi ţi-ai spus „Cerule, dar este un întreg univers aici, iar faţă de acest univers, eu, cel care mă uit, trebuie să mă simt ca Dumnezeu!”?
Ai spus vreodată aşa ceva, sau ai trăit o astfel de experienţă?
Dostları ilə paylaş: |