Sugerezi - nu sugerezi, nu-i aşa? - că aceste scrieri ar putea deveni într-o zi „scrieri sfinte”?
Copilul Meu, totul în viaţă este sfânt. Luate astfel, da, acestea sunt scrieri sfinte. Dar Eu nu voi despica firul în patru în privinţa cuvintelor folosite, pentru că ştiu ce vrei să spui.
Nu, nu sugerez că acest manuscris va deveni într-o zi scriere sfântă. Cel puţin nu pentru următoarele câteva sute de ani, sau până ce limbajul nu va fi ceva depăşit.
Vezi tu, problema este că limbajul folosit aici este, prea colocvial, prea familiar, prea contemporan. Oamenii presupun că, dacă ar fi ca Dumnezeu să vă vorbească direct, El nu ar face-o cu cuvintele vecinului de peste drum. Ar exista ceva deosebit, ceva divin în limbajul Lui. O anumită demnitate. O anumită senzaţie de Dumnezeire.
După cum am spus mai devreme, aceasta este o parte a problemei. Oamenii au senzaţia că Dumnezeu trebuie „să-şi facă apariţia” numai sub o singură formă. Tot ceea ce afectează această formă e considerat blasfemie.
Dostları ilə paylaş: |