Şi, atunci, care-i rostul? Dacă este imposibil să „nu ajung acolo”, care-i rostul vieţii? De ce să ne mai facem atâtea griji legate de orice acţiune a noastră?
Ei bine, desigur că n-ar trebui să vă faceţi griji. Dar ar fi bine să fiţi observatori. Pur şi simplu, să vedeţi cine şi ce sunteţi, faceţi şi aveţi - şi să vedeţi ce vă este de folos.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna - în momentul creaţiei pure.
De aceea, rostul vieţii este să creaţi - cine şi ce sunteţi - şi apoi să trăiţi această experienţă.
6
Ce spui despre suferinţă? Este suferinţa calea sau modul de a ajunge la Dumnezeu ? Unii spun că este singurul mod.
Mie nu-Mi face plăcere suferinţa. Iar cei care spun că-Mi face, nu Mă cunosc.
Suferinţa nu este un aspect necesar pentru experienţa umană. Nu numai că nu este necesar, ci este şi lipsit de înţelepciune, neplăcut şi periculos pentru sănătate.
Atunci, de ce există atât de multă suferinţă. Atunci, dacă eşti Dumnezeu şi îţi displace atât de mult, de ce nu-i pui capăt?
I-am pus capăt. Voi, pur si simplu, refuzaţi să folosiţi instrumentele pe care vi le-am dat şi cu care să realizaţi acest lucru.
Vezi tu, suferinţa nu are nici o legătură cu evenimentele, ci cu reacţia omului faţă de ele.
Ceea ce se întâmplă este, pur şi simplu, ceea ce se întâmplă. E cu totul altceva ce simţiţi voi faţă de aceasta.
V-am dat instrumentele cu care să răspundeţi şi să reacţionaţi la evenimente într-un mod care reduce durerea - de fapt o elimină - dar nu le-aţi folosit.
Dostları ilə paylaş: |
