Conversaţii cu Dumnezeu

Sunt mâhnit, jenat, aspru pedepsit.
Şi îţi serveşte la ceva? De ce, pur şi simplu, nu iei la cunoştinţă acest adevăr şi nu te îndrepţi către el? Nu are rost să te autoincriminezi. Obser­vă ceea ce ai ales şi alege din nou.
Dar de ce sunt eu întotdeauna gata să aleg ceea ce este negativ şi apoi să-mi trag o palmă pentru asta?
La ce te aştepţi. De mic copil ţi s-a spus că eşti „rău”. Accepţi că ai fost născut în „păcat”. A te simţi vinovat este un răspuns învăţat.

Ţi s-a spus să te simţi vinovat pentru lucruri pe care le-ai făcut cu mult înainte să poţi face, de fapt, ceva. Ai fost învăţat să-ţi fie ruşine că nu te-ai născut perfect.

Această aşa zisă stare de imperfecţiune în care ţi s-a spus că ai venit pe lume este ceea ce teologii tăi au neobrăzarea de a numi păcatul orig­inar. Şi chiar este păcatul originar - dar nu al vostru. Este primul păcat care a fost aruncat asupra voastră de o lume care nu ştie nimic despre Dumnezeu, dacă crede că Dumnezeu ar vrea sau ar putea crea ceva imperfect. Unele dintre religiile voastre au construit întregi teorii teolo­gice în jurul acestei concepţii greşite. Şi chiar aşa şi este - literalmente - o concepţie greşită, pentru că orice concep Eu - tot ceea ce fac Eu să aibă viaţă - este perfect; o reflecţie perfectă a perfecţiunii însăşi, făcută după chipul şi asemănarea Mea.

Pentru a justifica ideea unui Dumnezeu care pedepseşte, religiile voastre au simţit nevoia să creeze ceva care să Mă înfurie.

Şi astfel, chiar şi acei oameni care duc vieţi exemplare simt cumva nevoia să fie salvaţi. Dacă ei nu simt nevoia de a fi salvaţi de ei înşişi, atunci simt nevoia de a fi salvaţi de propria lor imperfecţiune implantată. Astfel, (spun aceste religii) mai bine ai face ceva - şi repede - pentru că, altfel, ajungi direct în iad.

Până la urmă, aceasta s-ar putea să nu îmbuneze un Dumnezeu furios, răzbunător şi ciudat, ci ar putea să dea viaţă unor religii furioase, răzbu­nătoare şi ciudate. Şi, în felul acesta, religiile perpetuează. În felul aces­ta, puterea rămâne concentrată în mâinile a puţini oameni, mai degrabă decât să fie trăită prin acţiunile a mulţi oameni.

Bineînţeles că voi alegeţi în mod constant gândul cel mai mărunt, ide­ea cea mai meschină, conceptul de cea mai mică valoare despre voi înşi­vă şi puterea voastră, ca să nu mai vorbim despre Mine şi puterea Mea. Aşa aţi fost învăţaţi.