Am mai auzit asta şi înainte - această religie de genul „nu există nici o regulă”. Este anarhie spirituală şi nu înţeleg cum poate să funcţioneze.
Nu se poate să nu funcţioneze, dacă ai pornit pe drumul de a-ţi forma propriul Sine. Dacă, pe de altă parte, îţi imaginezi că sarcina ta este de a încerca să fii ceea ce altcineva vrea ca tu să fii, absenţa regulilor şi a îndrumărilor poate, într-adevăr, să-ţi îngreuneze munca.
Dar, o minte care gândeşte imploră să afle răspuns la întrebarea: dacă Dumnezeu vrea ca eu să fiu într-un fel, de ce nu m-a creat, pur şi simplu, în acest fel de la bun început. De ce să lupt atâta ca să „depăşesc” ceea ce sunt, ca să devin ceea ce Dumnezeu vrea de la mine? Acestea sunt întrebările unei minţi scormonitoare care vrea să ştie şi - pe bună dreptate - sunt nişte întrebări foarte bune.
Unii teologi ar vrea ca voi să credeţi că Eu v-am creat inferiori a Ceea ce Eu Sunt, astfel încât voi să puteţi avea şansa de a deveni asemănători cu Cine Sunt, acţionând împotriva sorţii şi - aş adăuga Eu – împotriva oricăror tendinţe naturale pe care Eu se presupune că vi le-aş fi dat.
Printre aceste aşa numite tendinţe naturale este tendinţa de a păcătui. Aţi fost învăţaţi că v-aţi născut în păcat, că veţi muri în păcat şi că păcatul este în natura voastră.
Unele dintre religiile voastre vă învaţă chiar că nu puteţi face nimic în această privinţă. Că propriile voastre acţiuni sunt irelevante şi fără rost. Că este o dovadă de aroganţă să credeţi că, prin ceea ce faceţi voi, puteţi „merge în rai” Că există numai un singur drum spre rai (spre salvare) şi acesta nu este prin vreo faptă de-a voastră, ci prin graţia acordată vouă de către Dumnezeu în urma acceptării de către voi a Fiului Să ca intermediar. De îndată ce se realizează acest lucru, sunteţi „salvaţi”.
Până când nu se face aceasta, nimic din ceea ce faceţi voi - nici viaţa pe care o trăiţi, nici alegerile pe care le faceţi, nimic din ceea ce întreprindeţi prin propria voastră voinţă - într-un efort de a vă îmbunătăţi şi de a deveni vrednici - nu are nici un efect, nu influenţează cu nimic. Sunteţi incapabili de a deveni vrednici, pentru că sunteţi prin naştere nevrednici. Aşa aţi fost făcuţi.
De ce? Numai Dumnezeu ştie. Pesemne că El a făcut o greşeală. Pesemne că nu a prea înţeles. Pesemne că El doreşte s-o ia de la capăt. Dar asta este problema. Ce să ia ...
Dostları ilə paylaş: |