Conversaţii cu dumnezeu

Eu simt Suprema Stare de A Fi Adică Eu sunt atât fiinţa Supremă cât şi starea de a fi.

Eu nu sunt rezultatul unui proces. Eu Sunt Procesul însuşi. Eu sunt Creatorul şi eu sunt Procesul prin care Eu sunt creat.

Tot ceea ce vezi în cer şi pe pământ este Eu care este creat. Procesul de Creaţie nu se termină niciodată. El nu e niciodată complet. Eu nu sunt niciodată încheiat. Acesta este un alt mod de a spune că totul se schimbă veşnic. Nimicul rămâne nemişcat. Nimic nu există fără mişcare. Totul este energia în mişcare. În scrierea voastră pământească prescurtată, aţi numit aceasta, Emoţie!

Voi sunteţi cea mai înaltă emoţie a lui Dumnezeu.

Când priviţi un lucru, nu vă uitaţi la ceva static adică la ceva care stă acolo în timp şi spaţiu. Nu! Voi sunteţi martorii unui eveniment. Deoarece totul se mişcă se schimbă, evoluează Totul.

Buckminster Fuller a spus: am impresia că sunt un verb. El avea dreptate.

Dumnezeu este un eveniment. Aţi numit acest eveniment, viaţă. Viaţa este un Proces. Procesul este observabil, cognoscibil, previzibil. Cu cât observi mai mult cu atât ştii mai mult şi cu atât prevezi mai mult.

Mi-e cam greu să înţeleg asta. Întotdeauna am crezut că Dumnezeu este Imuabil, Cel Constant, Cel Care Mişcă Rămânând Nemişcat, în cadrul acestui adevăr absolut de nepătruns despre Dumnezeu mi-am găsit eu siguranţa.

Dar acesta ESTE adevărul! Singurul Adevăr. Imuabil este că Dumnezeu e în permanentă schimbare. Acesta este adevărul şi tu nu poţi face nimic ca să-l schimbi. Singurul lucru care nu se schimbă niciodată este că totul se schimbă în permanenţă.

Viaţa înseamnă schimbare, Dumnezeu este viaţă.

Prin urmare Dumnezeu înseamnă schimbare.

Dar eu vreau să cred că singurul lucru care nu se schimbă niciodată este dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea Mea pentru voi se schimbă în permanenţă, pentru că voi vă schimbaţi în permanenţă iar eu vă iubesc exact aşa cum sunteţi. Pentru ca Eu să vă iubesc exact aşa cum sunteţi, trebuie să se schimbe şi punctul Meu de vedere asupra a ceea ce este demn de iubit pe măsură ce se schimbă ideea voastră despre Cine Sunteţi.

Vrei să spui că Tu consideri că eu sunt demn de iubit, chiar şi dacă decid că Cine Sunt este un criminal?

Am mai trecut prin asta şi mai înainte. Ştiu, dar nu mă prind.

Nimeni nu face nimic nelalocul lui dacă se ia în considerare modelul său despre lume. Eu vă iubesc întotdeauna, în toate modurile, pe toate căile, în toate felurile. Nu există vreun fel în care voi să fiţi şi care m-ar putea face să nu vă iubesc.

Dar ne vei pedepsi, nu-i aşa? Ne vei pedepsi cu dragoste. Ne vei trimite în chinurile veşnice având în tot acest timp dragoste în suflet şi tristeţe că a trebuit să o faci.

Nu. Eu nu am niciodată un sentiment de tristeţe deoarece nu trebuie să fac nimic. Cine m-ar putea face să trebuiască să fac ceva?

Nu vă voi pedepsi niciodată, deşi s-ar putea ca voi să alegeţi să vă pedepsiţi pe voi înşivă în această viaţă sau în alta până veţi înceta să o mai faceţi. Nu vă voi pedepsi deoarece eu nu am fost lezat şi nu mi s-a făcut un rău şi voi nu puteţi leza sau face rău nici unei Părţi din Mine care sunteţi voi toţi.

E posibil ca unii din voi să aleagă să se simtă lezat sau nedreptăţit, dar când vă întoarceţi în împărăţia veşnică veţi vedea că nu vi s-a făcut absolut nici un rău. În acel moment îi veţi ierta pe cei care v-aţi imaginat că v-au făcut rău, pentru că atunci veţi fi înţeles planul mai elaborat.

Ce este planul mai elaborat?

Î-ţi aminteşti parabola cu Micul Suflet şi Soarele pe care v-am dat-o în primul volum?

Da.

Există o a doua jumătate a acelei parabole. Iat-o.

Poţi să alegi să fii orice Parte din Dumnezeu doreşti, i-am spus Eu Micului Suflet. Tu eşti Divinitatea Absolută care se trăieşte pe Ea Însăşi ca experienţă. Ce aspect al Divinităţii doreşti să trăieşti acum ca experienţa de a fi Tu?

Vrei să spui că am posibilitatea de alegere? A întrebat Micul Suflet. Şi Eu am răspuns: Da. Poţi alege să trăieşti ca experienţă în tine, ca tine şi prin tine orice aspect al Divinităţii

Bine, a spus Micul Suflet, atunci aleg iertarea. Vreau să trăiesc experienţa Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totală.

Ei bine, după cum îţi poţi închipui, aceasta a creat o situaţie specială.

Nu era nimeni pe care să-l ierţi. Tot ceea ce am creat Eu este Perfecţiune şi Dragoste.

Nimeni pe care să-l ierţi? A întrebat Micul Suflet parcă nevenindu-i să creadă.

Nimeni, am repetat Eu. Priveşte în jurul tău. Vezi vreun suflet care să fie mai puţin perfect, mai puţin mai minunat decât tine?

La aceste vorbe, Micul Suflet a privit în jurul lui şi a fost surprins să constate că era înconjurat de toate sufletele din rai. Ele veniseră de departe, din întreaga împărăţie deoarece auziseră că Micul Suflet purta o extraordinară conversaţie cu Dumnezeu.

Nu văd pe nimeni care să fie mai puţin perfect decât mine!, a exclamat Micul Suflet, Atunci, pe cine să iert?

În clipa aceea, un alt suflet a ieşit din mulţime. Poţi să mă ierţi pe mine a spus Sufletul Prietenos. Pentru ce a întrebat Micul Suflet.

Voi veni în viitoarea ta viaţă fizică şi voi face ceva pentru care tu va trebui să mă ierţi a răspuns Sufletul Prietenos.

Ce anume ai putea să faci tu, o fiinţă de lumină atât de Perfectă, încât să mă determini să vreau să te iert? a vrut să ştie Micul Suflet.

O, a zâmbit Sufletul Prietenos: sunt sigur că o să inventăm noi ceva. Dar de ce ai vrea tu să faci acest lucru? Micul Suflet nu putea să-şi dea seama de ce o fiinţă de o asemenea perfecţiune ar dori să îşi încetinească vibraţiile atât de mult încât să facă într-adevăr, ceva rău.

Simplu, a explicat Sufletul Prietenos, aş face-o pentru că te iubesc. Vrei să trăieşti experienţa Sinelui tău ca fiind Iertător, nu-i aşa? Mai mult decât atât tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Aşa am făcut?, a întrebat Micul Suflet.

Bineînţeles. Nu-ţi aminteşti? Amândoi, tu şi cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul şi Josul şi Stânga şi Dreapta. Noi am fost Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Noi am fost Mare şi Mic, Mascul şi Femelă, Bine şi Rău. Noi am fost, cu toţii, tot Ceea Ce Este.

Şi noi le-am făcut toate acestea prin înţelegere, astfel încât fiecare dintre noi să poată trăi experienţa de noi înşine ca Cea Mai Grandioasă Parte a lui Dumnezeu. Pentru că noi am înţeles că în absenţa a ceea ce Voi Sunteţi, ceea ce Voi Sunteţi, NU este.

În absenţa lui rece voi nu puteţi fi calzi. În absenţa lui trist, voi nu puteţi fi fericiţi; fără ceea ce se numeşte rău experienţa a ceea ce voi numiţi bun nu poate exista.

Dacă alegeţi să fiţi un lucru trebuie să apară undeva în univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.

Sufletul cel Prietenos a explicat apoi că acei oameni sunt îngeri Speciali ai lui Dumnezeu şi că acele condiţii sunt Darurile lui Dumnezeu.

Nu-ţi cer decât un singur lucru în schimb, a declarat Sufletul cel Prietenos.

Orice! A spus Micul Suflet. Era impresionat să afle că putea trăi experienţa unui aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a înţeles Planul.

În momentul în care dau în tine, când te lovesc a spus Sufletul cel Prietenos, în momentul în care îţi fac tot ce se poate imagina a fi mai rău chiar în acel moment aminteşte-ti Cine Suntem cu Adevărat.

O, n-am să uit!, a promis Micul Suflet. Am să văd în tine perfecţiunea care te învăluie acum şi-mi voi aminti întotdeauna Cine Eşti.

E o poveste extraordinară, o parabolă de necrezut.

Promisiunea făcută de Micul Suflet este promisiunea pe care v-o fac Eu vouă. Acest lucru este imuabil. Dar tu Micul Meu Suflet ţi-ai ţinut promisiunea faţă de ceilalţi?

Nu, Sunt trist că trebuie să spun că nu am ţinut-o.

Nu fi trist. Fii fericit să observi ceea ce este adevărat şi fii bucuros de decizia ta de a trăi un nou adevăr.

Pentru că Dumnezeu este lucrare în desfăşurare şi tot aşa eşti şi tu. Şi aminteşte-ţi întotdeauna că:

Dacă tu te-ai vedea aşa cum te vede Dumnezeu, ai zâmbi cu gura până la urechi.

Duceţi-vă acum şi vedeţi-vă unul pe altul Cum Sunteţi Voi cu Adevărat. Observaţi, Observaţi, OBSERVAŢI.

V-am spus că diferenţa principală dintre voi şi entităţile foarte evoluate este că entităţile foarte evoluate observă mai mult.

Dacă doriţi să măriţi viteza cu care evoluaţi străduiţi-vă să observaţi mai mult.

Aceasta este o observaţie minunată prin ea însăşi.

Şi aş vrea să observaţi acum că şi voi sunteţi un eveniment. Voi sunteţi o fiinţă umană cât şi o stare de a fi. Voi sunteţi un proces. Iar în orice, moment, voi sunteţi produsul procesului vostru.

Voi sunteţi Creatorul şi Cel Creat. Vă spun iarăşi şi iarăşi aceste lucruri în aceste ultime puţine momente pe care le mai petrecem împreună. Le repet ca să vreţi să le auziţi, ca să le înţelegeţi.

Acest proces care suntem voi şi cu Mine este etern. El s-a desfăşurat se desfăşoară acum şi se va desfăşura întotdeauna. El nu are nevoie de ajutor de la voi ca să se desfăşoare. Se întâmplă în mod automat Iar atunci când nu se intervine, el se întâmplă în mod perfect.

Există o altă vorbă pe care Wemer Erhard a aşezat-o în cultura voastră, viaţa se rezolvă pe ea însăşi în procesul vieţii însăşi.

Unele mişcări spirituale înţeleg aceste cuvinte ca fiind, nu fă nimic şi lasă-te în mâna lui Dumnezeu. Acesta e un mod de înţelegere.

Dacă nu veţi face nimic, veţi ieşi de pe cale. Calea este Procesul cel care se numeşte viaţa însăşi. De aceea toţi maeştrii au spus, eu sunt viaţa şi calea. Ei au înţeles perfect ceea ce am spus Eu aici. Ei sunt viaţa şi ei sunt calea, evenimentul în curs de desfăşurare, Procesul.

Înţelepciunea nu-ţi cere nimic altceva decât să ai încredere în Proces. Adică, să ai încredere în Dumnezeu. Sau, dacă vrei să ai încredere în tine însuţi, pentru că Tu Eşti Dumnezeu.

Aminteşte-ţi. Noi Suntem cu Toţii Una.

Cum pot eu să am încredere în proces, când procesul, viaţa continuă să îmi aducă tot felul de chestii care nu-mi plac?

Fă să-ţi placă lucrurile pe care viaţa continuă să ţi le aducă!

Să ştii şi să înţelegi că tu ţi le aduci către tine însuţi către Sinele tău.

VEZI PERFECŢIUNEA.

Vezi-o în absolut orice, nu doar în lucrurile pe care tu le numeşti perfecte. În această trilogie ţi-am explicat cu mare atenţie de ce şi cum se în-tâmplă lucrurile aşa cum se întâmplă. Nu e nevoie să o citeşti din nou, deşi ar fi în folosul tău să o revezi, până ce o înţelegi de-a binelea.

Te rog să-mi faci o analiză de rezumat, numai asupra acestei idei. Te rog. Cum pot eu să văd perfecţiune în ceva pe care nu-l trăiesc deloc ca fiind perfect?

Nimeni nu poate crea experienţa ta în nici o privinţă.

Alte fiinţe pot să cocreeze circumstanţele şi evenimentele exterioare ale vieţii pe care voi o trăiţi în comun şi o şi fac, dar singurul lucru pe care nimeni altcineva nu-l poate face este să te facă pe tine să trăieşti experienţa a CEVA pe care nu-l alegi ca să-l trăieşti ca experienţă.

În această privinţă tu eşti fiinţa Supremă, Suprema stare de a fi Şi nimeni, NIMENI, nu-ţi poate spune cum să fii.

Lumea poate să-ţi ofere circumstanţele. Dar numai tu decizi ce însemnă aceste circumstanţe.

Aminteşte-ţi adevărul pe care ţi l-am dat cu mult timp în urmă. Nimic nu contează.

Da, Nu sunt sigur că l-am înţeles pe deplin atunci. Mi-a apărut într-o experienţă de ieşire din corp în 1980. Amintirea mi-e încă vie.

Şi ce-ţi aminteşti?

Că la început totul îmi era foarte confuz. Cum se putea ca nimic să nu conteze? Unde ar fi lumea, unde aş fi eu, dacă nimic n-ar conta câtuşi de puţin?

Ce răspuns ai găsit la această întrebare foarte bună?

M-am prins că nimic nu contează în mod intrinsec, în şi prin el însuşi, că eu dădeam înţeles evenimentelor şi, astfel, le făceam să conteze. Am prins acest lucru şi la un nivel metafizic foarte înalt, ceea ce mi-a dat o înţelegere uriaşă asupra Procesului de Creaţie însuşi.

Şi ce ai înţeles?

M-am prins că totul este energie şi că energia se transformă în materie adică, în chestii fizice şi întâmplări, în funcţie de cum le gândeam eu. Apoi am înţeles că nimic nu contează, nimicul devine materie înseamnă că nimicul devine materie, doar dacă noi alegem să se întâmple aşa. Apoi, timp de zece ani, am uitat această idee până când mi-ai expus-o din nou la începutul acestui dialog.

Tot ceea ce v-am adus în acest dialog îţi era cunoscut dinainte. Vi le dădusem şi înainte pe toate prin alţii pe care vi i-am trimis sau a căror învăţături vi le-am oferit. Nimic nu este nou aici şi nu aveţi nimic de învăţat. Trebuie doar să vă amintiţi.

Înţelegerea ta legată de înţelepciunea nimic nu contează nimicul devine materie este bogată şi profundă şi îţi e de mare folos.

Îmi pare rău. Nu pot să las acest dialog să se încheie fără să subliniez o contradicţie izbitoare.

Care este aceea? Mereu şi mereu ne-ai învăţat că ceea ce noi numim rău există pentru ca noi să putem avea un context în cadrul căruia să trăim experienţa lui bună. Ai spus că Ceea Ce Sunt nu poate fi trăit ca experienţă, dacă nu există ceva ce înseamnă Ceea Ce Nu Sunt. Cu alte cuvinte, nu există cald fără rece, nu există sus fără jos, şi aşa mai departe.

E corect.

Ai folosit chiar acest lucru pentru a-mi explica cum pot să văd în fiecare problemă o binecuvântare şi în fiecare nelegiuit un înger.

Iarăşi e corect ce spui.

Atunci, cum se face că fiecare descriere a vieţii unei entităţi foarte evoluate nu conţine practic nimic rău? Tot ceea ce ai descris tu este paradisul.

Bine! Foarte bine! Se vede că te gândeşti la lucrurile astea!

De fapt, Nancy mi-a atras atenţia. Mă asculta pe când îi citeam cu voce tare ceva din acest material şi a spus: Cred că trebuie să întrebi acest lucru înainte ca dialogul să se încheie. Cum trăiesc EFE experienţa de ele însele ca Cine Sunt Ele cu Adevărat, dacă au eliminat din viaţa lor tot ceea ce este negativ? M-am gândit că este o întrebare bună. De fapt, m-a lăsat fără grai. Ştiu, tocmai ai spus că nu mai avem nevoie de nici o altă întrebare, Dar cred că trebuie să discuţi despre asta.

Bine Deci asta-i pentru Nancy întâmplător, e cea mai bună întrebare din toată cartea.

(îhmm, hm!)

Da, este. Sunt surprins că nu ai sesizat acest lucru când vorbeam despre EFE. Sunt surprins că nu te-ai gândit la asta.

M-am gândit.

Te-ai gândit?

Noi suntem cu toţii Una, nu-i aşa? Atunci, partea din mine care este Nancy s-a gândit la asta!

A, excelent. Şi desigur adevărat. Deci, care este răspunsul tău?

Mă voi întoarce la afirmaţia Mea originară.

În absenţa a ceea ce voi nu sunteţi ceea ce sunteţi, nu există.

Adică în absenţa frigului nu puteţi trăi experienţa căldurii în absenţa lui sus, ideea de, jos este un concept gol lipsit de conţinut.

Acesta este un adevăr al universului. Într-adevăr el explică de ce universul este aşa cum este cu frigul şi căldura lui cu susurile şi josurile lui şi da! cu bunul şi răul lui.

Dar să ştii că: Voi creaţi totul. Voi decideţi ce este, rece şi ce este cald ce este sus şi ce este jos. (Ieşi în spaţiu şi vei vedea cum definiţiile voastre dispar!) Voi decideţi ce este: bun şi ce este rău. Iar ideile voastre legate de aceste lucruri s-au schimbat în decursul anilor, ba chiar în decursul anotimpurilor. Într-o zi de vară voi numiţi 16 grade Celsius frig. În mijlocul iernii, aţi zice Mamă ce zi călduroasă!

Dar universul vă oferă doar un câmp de experienţă, ceea ce voi aţi putea numi un şir de fenomene obiective. Voi decideţi cum să le etichetaţi.

Universul este un întreg sistem de astfel de fenomene fizice. Şi universul este enorm, Vast, Extraordinar de uriaş. De fapt, fără sfârşit.

Aici e marele secret: Nu e necesar ca o condiţie opusă să existe chiar lângă tine pentru ca să-ţi ofere un câmp contextual în interiorul căruia să poată fi trăită ca experienţă realitatea pe care o alegi.

Distanţa dintre contraste este irelevantă, întregul univers oferă câmpul contextual în interiorul căruia există toate elementele contrastante şi astfel toate experienţele sunt posibile. Acesta este scopul universului. Aceasta este funcţia lui.

Dar cum pot să ştiu ce însemnă rece, dacă nu am trăit niciodată personal experienţa a ceea ce înseamnă rece, ci numai am văzut că altundeva e rece, undeva foarte, foarte departe de mine?

Tu ai trăit experienţa a tot ceea ce înseamnă, rece. Ai trăit experienţa a tot ceea ce este. Dacă nu în această viaţă, atunci în ultima. Sau în cea dinaintea ei. Sau într-una din multe altele. Tu ai trăit experienţa a tot ceea ce înseamnă, rece şi mare şi mic şi sus şi Jos şi aici şi acolo şi a fiecărui element contrastant care există Iar acestea sunt imprimate în memoria ta.

Dacă nu vrei, nu trebuie să le trăieşti din nou ca experienţă. E nevoie doar să ţi le aminteşti, să ştii că ele există, pentru a evoca legea universală a relativităţii.

Cu toţii, Cu toţii aţi trăit totul ca experienţă. Acest lucru este valabil pentru toate fiinţele din univers nu numai pentru oameni.

Nu numai că aţi trăit totul ca experienţă, voi sunteţi totul. Voi sunteţi TOT CEEA CE ESTE.

Voi sunteţi ceea ce voi trăiţi ca experienţă, într-adevăr voi sunteţi cauza experienţei.

Nu sunt sigur că înţeleg pe deplin.

Sunt pe punctul de a-ţi explica în termeni mecanici. Ceea ce vreau Eu de la tine este să înţelegi că ceea ce faci acum nu e altceva decât că îţi aminteşti tot ce eşti şi că alegi partea pe care preferi să o trăieşti ca experienţă în acest moment în această viaţă pe această planetă în această formă fizică.

Dumnezeul meu, faci ca totul să pară atât de simplu!

Este simplu. Te-ai rupt din trupul lui Dumnezeu, din Totul, din Colectivitate şi devii încă o dată un membru al acelui trup. Acesta este Procesul numit a-ţi reaminti.

Pe măsură ce-ţi reaminteşti, îţi dai ţie însuţi toată experienţa lui Cine Eşti. Acesta este un ciclu. O faci iarăşi şi iarăşi şi acest lucru se numeşte evoluţie. Spui că evoluezi în realitate, tu REvoluezi printr-o mişcare circulară! Tot aşa cum Pământul se învârte în jurul Soarelui. Tot aşa cum galaxia se învârte în jurul centrului ei.

Totul se mişcă în cerc.

Mişcarea de revoluţie e mişcarea de bază a întregii vieţi. Energia vieţii are o mişcare de revoluţie. Asta face ea. Sunteţi într-o reală mişcare revoluţionară.

Cum faci chestia asta? Cum găseşti în permanenţă cuvinte care fac ca totul să fie atât de clar?

Tu eşti cel care face ca totul să fie clar. Ai reuşit acest lucru curăţându-ţi receptorul. Ai eliminat energia statică. Ai intrat într-o nouă stare de a vrea să ştii. Această nouă stare va schimba totul pentru tine şi pentru specia ta. Pentru că în noua ta stare de a vrea să ştii, tu ai devenit un adevărat revoluţionar şi cea mai mare revoluţie spirituală a planetei voastre tocmai a început.

Atunci ar fi bine să se grăbească. Avem nevoie acum de o nouă spiritualitate. Creăm de jur împrejurul nostru o nefericire incredibilă.

Asta, deoarece, deşi toate fiinţele au trecut deja prin toate experienţele contrastante, unele nu ştiu acest lucru. Ele au uitat şi încă nu au trecut în starea de a-şi reaminti complet.

Lucrurile nu stau aşa în cazul entităţilor foarte evoluate. Nu e necesar ca, ceea ce este negativ să se afle chiar în faţa lor în propria lor lume ca ele să îşi dea seama cât de pozitivă este civilizaţia lor. Ele sunt conştiente în mod pozitiv de Cine Sunt fără să fie nevoie să creeze ceva negativ pentru a-l dovedi. EFE constată cine nu sunt observând opusul altundeva în câmpul contextual.

De fapt propria voastră planetă este una dintre cele spre care se uită entităţile foarte evoluate în cazul în care caută un loc unde se află contrastul.

Când fac acest lucru, lor li se aminteşte de cum era când ele însele trăiau ca experienţă ceea ce trăiţi voi acum ca experienţă şi astfel, îşi formează un cadru continuu de referinţă în care ele pot cunoaşte şi înţelege ceea ce chiar ele trăiesc acum ca experienţă.

Înţelegi acum de ce EFE nu au nevoie de rău sau negativ în propria lor societate?

Da, Dar atunci de ce avem noi nevoie de ele în societatea noastră?

NU AVEŢI NEVOIE. Asta vă spun tot timpul de-a lungul acestui dialog.

Trebuie cu adevărat să trăiţi în cadrul unui câmp contextual în care există Ceea Ce Voi Nu Sunteţi pentru ca să trăiţi experienţa lui Ceea Ce Voi Sunteţi. Aceasta este Legea Universală şi nu o puteţi evita. Trăiţi într-un astfel de câmp chiar acum. Nu trebuie să creaţi altul nou. Câmpul contextual în care trăiţi acum se numeşte universul.

Nu e nevoie să creaţi un câmp contextual mai mic în curtea voastră.

Aceasta înseamnă că puteţi schimba viaţa pe planeta voastră chiar acum şi puteţi elimina tot ceea ce nu sunteţi fără a pune în vreun fel în primejdie capacitatea voastră de a şti şi trăi experienţa lui Ceea Ce Sunteţi.

Uau! Aceasta este cea mai mare revelaţie din carte. Ce mod de a o încheia! Prin urmare, nu trebuie să continuăm să dăm naştere opusului pentru a crea şi trăi experienţa celei mai grandioase versiuni a celei mai măreţe viziuni pe care am avut-o vreodată despre Cine Sunt?

E adevărat. Asta vă tot spun chiar de la bun început. Dar nu ai explicat-o în felul acesta!

Nu ai fi înţeles-o până acum.

Nn trebuie să creezi opusul lui Cine Eşti şi Ce Alegi pentru a trăi experienţa lui. Trebuie doar să observi că el a fost deja creat, în altă parte. Trebuie doar să observi că el există. Aceasta e cunoaşterea dată de fructul din Pomul Binelui şi a Răului care, după cum ţi-am explicat-o nu a fost un blestem, nu a fost păcatul originar ci a fost ceea ce Matthew Fox a numit Binecuvântarea Originară.

Şi pentru a-ţi aminti că el există pentru a-ţi aminti că tu ai mai trăit o dată ca experienţă în formă fizică, tot ceea ce există, tot ceea ce ai de făcut este să priveşti în sus.

Vrei să spui să privesc în interiorul meu.

Nu, vreau să spun exact ceea ce am spus, PRIVEŞTE ÎN SUS. Uită-te către stele. Priveşte către ceruri, OBSERVĂ CÂMPUL CONTEXTUAL.

Ţi-am mai spus şi înainte că tot ce trebuie să faceţi ca să deveniţi entităţi foarte evoluate este să vă măriţi capacităţile voastre de observaţie. Vedeţi cum stau lucrurile şi apoi faceţi ceea ce este eficient.

Prin urmare, uitându-mă altundeva în univers, eu pot să văd cum stau lucrurile în alte locuri şi pot folosi acele elemente contrastante pentru a forma o înţelegere a lui Cine Sunt, chiar aici, chiar acum.

Da, Aceasta se numeşte a-ţi reaminti. Nu chiar, Se numeşte a observa.

Ce crezi tu că observi?

Viaţa de pe alte planete. Din alte sisteme solare, din alte galaxii. Presupun că asta am putea observa dacă am avea suficientă tehnologie ,îmi închipui că asta au EFE, capacitatea de a observa chiar acum, dată fiind tehnologia lor avansată. Tu însuţi spuneai că ele ne observă chiar aici, pe Pământ Prin urmare, asta este ceea ce se presupune că am observa noi.

Şi practic ce crezi tu că aţi observa voi? Nu înţeleg întrebarea?

Atunci am să-ţi dau Eu răspunsul.

Voi vă observaţi propriul vostru trecut.

Ce???

Când priviţi în sus vedeţi stelele. Aşa cum au fost ele cu sute, cu mii, cu milioane de ani lumină în urmă. Ceea ce vedeţi nu se află de fapt acolo. Voi vedeţi ceea ce a fost acolo. Voi vedeţi trecutul. Şi acesta este un trecut în care voi aţi fost participanţi.

Mai spui o dată???

Voi aţi fost acolo şi aţi trăit experienţa acelor lucruri aţi făcut acele lucruri.

Am fost eu acolo?

Nu ţi-am spus că ai trăit multe vieţi?

Da, dar dacă ar fi să călătoresc spre unul dintre acele locuri situate la o depărtare de atât de mulţi ani lumină? Dar dacă aş avea eu cu adevărat capacitatea de a merge acolo? De a fi acolo chiar acum, chiar în momentul în care eu nu sunt în stare să văd Pământul, din cauza a sute de ani lumină? Ce aş vedea atunci? Doi eu? Vrei să spui că atunci m-aş vedea pe mine însumi, existând în două locuri în acelaşi timp?